Lilian Erhan v. Republica Moldova – nr. 21947/16

Hotărârea din 5.7.2022 [Secția a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri penale

Articolul 6-1

Proces echitabil

Articolul 6-3

Dreptul la apărare

Articolul 6-3-b

Înlesniri necesare

Imposibilitatea reclamantului de a obţine probe împotriva acuzaţiei de conducere a vehiculului în stare de ebrietate alcoolică şi de a contesta efectiv rezultatele testării alcoolscopice – încălcare

Pe 11 aprilie 2016, reclamantul, domnul Lilian Erhan, a sesizat Curtea Europeană, invocând încălcarea articolelor 6 § 1 și 6 § 3 din Convenție, dat fiind lipsa unui proces echitabil și eșecul autorităților naționale de a-i asigura înlesnirile necesare pentru pregătirea apărării sale în cadrul unui proces contravențional intentat în privința sa, în urma căruia a fost recunoscut vinovat de conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool.

În fapt:

La data evenimentelor, reclamantul era angajat în calitate de șofer în cadrul unei instituții publice. Pe 3 septembrie 2015, la ora 07:00, el a fost staţionat în trafic de către agenții de patrulare și a fost supus testării alcoolscopice. Potrivit rezultatelor testării, care s-a bazat pe o analiză a aerului expirat de reclamant, acesta conducea vehiculul în stare de ebrietate. Reclamantul a semnat procesul-verbal întocmit de polițiști, menționând, în spațiul rezervat semnăturii sale, că nu era de acord cu rezultatele testării. În secțiunea rezervată obiecțiilor persoanelor testate, era notată, aparent de polițist, sintagma „fără obiecții”. Procesul-verbal conținea o notă de subsol, potrivit căreia, în cazul în care persoana care a fost testată și-a exprimat dezacordul cu privire la rezultatele testării, aceasta avea dreptul la contestare, prin recoltarea analizei de sânge la cea mai apropiată instituție medicală, fiind însoțită de către un agent constatator, în termen de două ore de la testarea inițială. Nota făcea referire la articolele 13 și 14 din Hotărârea Guvernului nr. 296.

Potrivit reclamantului, el i-a solicitat polițistului să îl însoțească la o instituție medicală, dar cel din urmă a refuzat, argumentând că este ocupat. Guvernul a contestat afirmația conform căreia reclamantul a cerut să fie însoțit la o instituție medicală.

Polițistul a întocmit trei procese-verbale: unul se referea la concluziile testării alcoolscopice, iar celelalte două se refereau la ridicarea vehiculului reclamantului. Reclamantul a semnat toate cele trei procese-verbale, menționând în toate că nu era de acord.

Imediat după incident, la ora 08:58, reclamantul s-a deplasat singur la o instituție medicală, pentru recoltarea analizei de sânge. Conform rezultatelor probelor biologice, reclamantul nu era în stare de ebrietate.

Pe 18 noiembrie 2015, Judecătoria Râșcani l-a recunoscut pe reclamant vinovat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, i-a aplicat o amendă în mărime de 3.000 MDL (aproximativ 150 EUR) și l-a privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de doi ani.

În cadrul procedurilor, reclamantul a susținut că, în conformitate cu legea, agentul constatator era obligat să însoțească persoana suspectată de conducerea vehiculului în stare de ebrietate care și-a exprimat dezacordul cu privire la rezultatele testării alcoolscopice la o instituție medicală pentru a confirma sau invalida acele rezultate, în termen de două ore de la testarea inițială. El a mai susținut că și-a exprimat în mod clar dezacordul cu rezultatele testării și că a notat acest fapt în procesul-verbal. Acesta a mai subliniat că i-a solicitat polițistului să îl însoțească la cea mai apropiată instituție medicală pentru recoltarea unei analize de sânge, însă polițistul a refuzat pentru că trebuia să se deplaseze la un alt apel urgent. Atunci reclamantul nu avea altă opțiune decât să meargă singur la instituția medicală în termenul prevăzut, de două ore, unde rezultatele probelor biologice au confirmat că acesta nu era în stare de ebrietate.

În cadrul ședinței de judecată, reprezentantul poliției a afirmat că rezultatele probelor biologice nu puteau fi luate în considerare, deoarece acestea nu au fost recoltate în prezența unui agent constatator, așa cum prevede legea. El nu a negat acuzațiile reclamantului cu privire la refuzul polițistului de a-l însoți la instituția medicală.

În hotărârea sa, instanța de fond s-a bazat doar pe rezultatele testării alcoolscopice, declarând rezultatele probelor biologice inadmisibile. Instanța a motivat că acestea nu puteau fi admise ca probă, întrucât reclamantul nu a fost însoțit de către un agent constatator la instituția medicală. Mai mult, reclamantul nu a prezentat vreo dovadă că polițistul a refuzat să îl însoțească la instituția medicală și nu a notat acest fapt în procesul-verbal, care i-a fost înmânat pentru a-l semna după efectuarea testării alcoolscopice.

Reclamantul a contestat hotărârea instanței de fond, reiterându-și argumentele. Acesta a subliniat că, conform legii, după ce și-a declarat în mod clar dezacordul față de rezultatele testării, agenții de patrulare erau obligați să-l însoțească la o instituție medicală.

Pe 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de reclamant, menținând argumentele instanței de fond. Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a considerat că reclamantul nu a fost de acord cu rezultatele testării alcoolscopice, deoarece nu a formulat obiecții în secțiunea rezervată pentru acestea. Totuși, secțiunea respectivă conținea cuvintele „fără obiecții”.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 din Convenție:

Reclamantul a susținut că agenții de patrulare nu au nerespectat prevederile art. 6 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 296, care îi obligau să îl însoțească pe reclamant la o instituție medicală pentru recoltarea analizei de sânge de îndată ce acesta și-a exprimat dezacordul cu rezultatul testării alcoolscopice. Această încălcare a condus la imposibilitatea reclamantului de a contesta efectiv rezultatele testării alcoolscopice și de a se apăra în cadrul procedurilor. Instanțele care au examinat cauza au admis ca probă rezultatele testării alcoolscopice, deși acestea au fost obținute cu încălcarea regulilor procedurale cuprinse în art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 296. Faptele de mai sus au constituit o încălcare a principiilor legalității și egalității armelor.

Guvernul a susținut că nu exista nicio dovadă că reclamantul i-ar fi solicitat polițistului să îl însoțească la instituția medicală și că dezacordul exprimat de reclamant în procesul-verbal nu dovedește acest fapt.

Curtea a reamintit că articolul 6 § 3 (b) din Convenție garantează acuzatului „timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale” și, prin urmare, implică faptul că activitatea de apărare a sa poate cuprinde tot ceea ce este „necesar” pentru a se pregăti de ședința de judecată. Acuzatul trebuie să aibă posibilitatea de a-și organiza apărarea într-un mod corespunzător și fără restricții cu privire la posibilitatea de a prezenta toate argumentele relevante de apărare în fața instanței de fond și, astfel, de a influența rezultatul procedurilor. Prevederea este încălcată numai dacă acest lucru este imposibil. „Dreptul la apărare”, prevăzut la articolul 6 § 3 (b), a fost instituit, în primul rând, pentru a stabili egalitatea, pe cât posibil, între acuzare și apărare. Înlesnirile care trebuie asigurate acuzatului sunt limitate la cele care îl ajută sau îl pot ajuta în pregătirea apărării sale (a se vedea Mayzit v. Rusia, nr. 63378/00, § 78, 20 ianuarie 2005). Întrucât cerințele articolului 6 § 3 privind dreptul la apărare și principiul împotriva autoincriminării trebuie privite ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 (a se vedea Gäfgen v. Germania [MC], nr. 22978/05, § 169, CEDO 2010), Curtea a examinat plângerea în temeiul acestor două prevederi în coroborare.

Revenind la circumstanțele prezentei cauze, Curtea a reținut, în primul rând, că reclamantul a notat în mod clar cuvintele „Nu sunt de acord” pe fiecare proces-verbal întocmit de poliție. Curtea a conchis, în baza prevederilor art. 6 lit. (e) din Hotărârea Guvernului nr. 296, că aceasta ar fi fost un motiv suficient pentru a fi însoțit la o instituție medicală de către un agent constatator. În al doilea rând, reprezentantul poliției, care a fost prezent în cadrul ședinței instanței de fond, nu a contestat argumentul reclamantului, potrivit căruia, el i-a solicitat polițistului să îl însoțească la o instituție medicală și că cel din urmă a refuzat, deoarece trebuia să se deplaseze la o altă chemare. Din aceste considerente, Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a pune la îndoială faptul că reclamantul a solicitat să fie însoțit pentru recoltarea unei analize de sânge, dar fără succes. Faptul că reclamantul nu a formulat această cerere în scris este, în opinia Curții, lipsit de importanță, deoarece Guvernul nu a făcut trimitere la niciun act legislativ sau practici interne care să impună o formă scrisă pentru astfel de cereri. Cu privire la acest aspect, Curtea a subliniat că comportamentul reclamantului, care s-a deplasat de urgență la o instituție medicală pentru a-i fi verificată concentrația de alcool în sânge, este în favoarea credibilității sale și a intenției sale real exprimată în sintagma „Nu sunt de acord”, notată în procesele-verbale contestate.

Ținând cont de cele menționate supra, Curtea a reținut că instanțele naționale au refuzat să admită ca probă rezultatele analizei de sânge efectuată de către reclamant, pentru că aceasta nu a fost recoltată în prezența unui agent constatator, așa cum prevede legea. Din aceste considerente, Curtea a considerat că, prin refuzul de a-l însoți pe reclamant la instituția medicală și de a admite rezultatele analizei de sânge efectuată de către reclamant, autoritățile naționale l-au plasat într-o situație în care era imposibil să obțină suficiente probe în apărarea împotriva acuzației de conducere a vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolelor 6 § 1 și 6 § 3 (b) din Convenție, din cauza nerespectării cerințelor unui proces echitabil și principiului egalității armelor.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolelor 6 § 1 și 6 § 3 (b) din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului, suma de 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 800 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Lilian Erhan v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă