Genderdoc-M v. Republica Moldova – nr. 60377/10

Hotărârea din 15.3.2022 [Secția a II-a]

Articolul 11

Libertatea de întrunire și de asociere

Articolul 14

Interzicerea discriminării

Eșecul autorităților de a garanta libertatea de întrunire și de asociere, prin asigurarea desfășurării unei manifestaţii într-un mod pașnic – încălcare

Pe 16 septembrie 2010, asociația reclamantă, Centrul de Informații Genderdoc-M, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 11 în coroborare cu articolul 14 din Convenție, dat fiind interdicția impusă de autorități de a desfășura manifestaţia în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și eșecul de a întreprinde măsuri prealabile pentru facilitarea desfășurării unei întruniri pașnice în sprijinul minorităților sexuale. De asemenea, asociația reclamantă s-a plâns că a fost discriminată pentru că apăra interesele minorităților sexuale.

În fapt:

Pe 23 martie 2010, asociația reclamantă – al cărei scop este apărarea intereselor acestor minorități – a depus o cerere la Primăria Chișinău comunicând despre intenția de a organiza, pe 2 mai 2010 în Piața Marii Adunări Naționale, în fața sediului Guvernului, o întrunire de susținere a adoptării unei legi antidiscriminare.

Printr-o scrisoare din 23 aprilie 2010, poliția a recomandat Primăriei să nu autorizeze această întrunire din cauza riscului de tulburare a ordinii publice. Aceasta a subliniat în special faptul că, în timpul unor întruniri similare din 2004 și 2008, doar intervenția poliției a permis evitarea ciocnirilor cu contrademonstranții.

Printr-o hotărâre din 28 aprilie 2010, la cererea Primăriei, Curtea de Apel Chișinău a interzis organizarea întrunirii la locul dorit și a autorizat ca asociația reclamantă să manifesteze în incinta unui teatru în aer liber situat într-un parc, departe de centrul orașului. Instanța a invocat o opunere puternică din partea diferitor organizații religioase și riscul tulburării ordinii publice.

Pe 3 mai 2010, asociația reclamantă a declarat recurs. Pe 13 mai 2010, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul și a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău. În special, instanța supremă a considerat că instanța inferioară nu a respectat competența jurisdicțională și a decis să scoată de pe rol cererea inițială a Primăriei.

Între timp, prin scrisoarea din 29 aprilie 2010, Procuratura a răspuns la plângerea asociației reclamante în care se denunțau discursurile homofobe și/sau îndemnurile la violență pentru a se opune demonstrației din 2 mai 2010, apărute în presă și pe rețelele de socializare. Procuratura a considerat că nu sunt întrunite elementele unei infracțiuni, indicând că aceste discursuri intrau sub incidența dreptului la libertatea de exprimare.

Prin scrisoarea din 20 mai 2010, poliția a informat asociația reclamantă că intenția sa de organizare a unei întruniri a provocat un val de nemulțumiri din partea asociațiilor și a diferitor grupuri religioase conservatoare. Aceasta a precizat că societatea din Republica Moldova nu era pregătită să accepte pe scară largă convingerile asociației reclamante și că, pentru a evita reacțiile negative din partea altor grupuri sociale, autoritățile statului au fost obligate să reducă prezența minorităților sexuale în spațiile destinate reuniunilor pentru un număr mare de persoane.

Din materialele dosarului rezultă că asociația reclamantă a încercat, în mai 2008, să manifesteze pentru diversitate și egalitate pentru toți. Această încercare a fost zadarnică, deoarece autobuzul în care se aflau manifestanții fusese blocat, în prezența poliției, de contrademonstranți.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolelor 11 și 14 din Convenție:

Principiile generale privind dreptul la întrunire pașnică al minorităților sexuale aufost rezumate recent în cauza Berkman v. Rusia (nr. 46712/15, §§ 45-48, 1 decembrie 2020) și Association ACCEPT și alții v. România (nr. 19237/16, §§ 138-41, 1 iunie 2021).

Curtea a reținut că nu a fost contestat de către părți faptul că, în legătură cu întrunirea din 2 mai 2010 din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pentru apărarea intereselor minorităților sexuale, asociația reclamantă urma să beneficieze de garanțiile art. 11 din Convenție, care este deci aplicabil în speță. Având în vedere alegația asociației reclamante conform căreia încălcarea dreptului său la libertatea de întrunire avea un caracter discriminatoriu, Curtea a considerat, de asemenea, că articolul 14 din Convenție era la fel aplicabil și că era mai potrivit să se examineze plângerile pe baza celei din urmă prevederi coroborată cu articolul 11 ​​din Convenție (Identoba și alții v. Georgia, nr. 73235/12, § 92, 12 mai 2015, și Association ACCEPT și alții, citată mai sus, § 137).

Curtea a remarcat ulterior că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2010, prin care s-a modificat locul întrunirii, nu era executorie și că asociația reclamantă nu a contestat acest fapt.

Totodată, Curtea nu a putut reproșa asociației reclamante că a declarat recurs împotriva acelei hotărâri după data la care era preconizată acea întrunire. Totuși, Curtea a observat că Curtea Supremă de Justiție a pronunțat decizia de casare a hotărârii instanței inferioare abia la zece zile după ce fusese sesizată de asociația reclamantă. În aceste condiții și în lipsa altor exemple de jurisprudență națională care să susțină cele afirmate, Curtea nu a fost în măsură să accepte argumentul Guvernului potrivit căruia Înalta Curte în cauză era să se pronunțe în termen rezonabil, adică înainte de 2 mai 2010, în cazul în care asociația reclamantă declara recursul pe 29 sau 30 aprilie 2010.

Oricum, Curtea a considerat că, chiar dacă hotărârea Curții de Apel Chișinău nu era executorie, materialele de care dispune sugerează că asociația reclamantă nu ar fi putut manifesta în siguranță la locul inițial dorit. Mai mult, Curtea a observat că Guvernul nu a susținut că au existat garanții suficiente în acest sens. Așadar, Curtea a subliniat că părțile nu au contestat faptul că, în mai 2008, contrademonstranții au împiedicat, în prezența poliției, asociația reclamantă să organizeze o întrunire similară. De asemenea, Curtea a observat că autoritățile au raportat existența unui risc real de ciocniri cu contrademonstranții în timpul eventualei întruniri din 2 mai 2010 și că acest lucru nu duce la controverse între părți.

Curtea a observat că, în fața acestui risc iminent probat, autoritățile au rămas pasive. În special, Procuratura nu a considerat necesar să reacționeze la discursurile homofobe de incitare la violență, făcute publice înainte de data întrunirii. De asemenea, Curtea a acordat o atenție deosebită la atitudinea poliției potrivit căreia autoritățile erau obligate să reducă prezența minorităților sexuale în spațiile publice pentru a nu provoca reacții negative din partea altor grupuri sociale. În plus, Curtea nu a putut pierde din vedere faptul că, a constatat deja, că în privința asociației reclamante a fost încălcat articolul 11 ​​din Convenție în particular sau coroborat cu articolul 14 din Convenție, din cauza interzicerii desfăşurării evenimentului la care se opuneau autoritățile, care dezaprobau întrunirile de susținere a homosexualității (Genderdoc-M v. Moldova, nr. 9106/06, §§ 27 și 54, 12 iunie 2012).

Având în vedere atitudinea anumitor categorii de populaţie din Republica Moldova faţă de minorităţile sexuale, Curtea a considerat că autorităţile aveau obligaţia, în prezenta cauză, de a folosi toate mijloacele posibile pentru a facilita buna desfăşurare a întrunirii. Aceasta a observat că asociația reclamantă și-a anunțat intenția de a manifesta cu mai mult de o lună înainte, astfel încât autorităților li s-a acordat un termen suficient, dar că nu existau probe care să arate că au fost luate măsuri prealabile (cum ar fi comunicate de presă oficiale de promovare a toleranței, de monitorizare a activității grupurilor homofobe sau de stabilirea unui canal de comunicare cu organizatorii evenimentului) (a se compara cu Identoba și alții, citată mai sus, § 99, și Berkman, citată mai sus, § 53).

În continuare, Curtea a reiterat că, atunci când evaluează situația, autoritățile trebuie să efectueze estimări concrete ale amplorii potențiale a tulburărilor pentru a evalua resursele necesare de a neutraliza riscul unor ciocniri violente (Fáber v. Ungaria, nr. 40721/08, § 40, 24 iulie 2012). Cu toate acestea, Curtea a constatat că nimic nu indica faptul că astfel de estimări au fost făcute în speță.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că riscul iminent probat de contramanifestație violentă și lipsa unor garanții suficiente de protecție din partea autorităților erau de natură să aibă un efect disuasiv asupra asociației reclamante. Temerile celei din urmă pentru siguranța participanților la întrunire au fost așadar întemeiate. În consecință, Curtea nu a putut decât să accepte argumentul asociației reclamante că nu au fost asigurate toate condițiile pentru a putea manifesta în siguranță, fie la locul dorit inițial, fie la cel desemnat de Curtea de Apel Chișinău. Prin urmare, Curtea a considerat că interesele asociației reclamante au fost direct afectate de inacțiunea autorităților și, prin urmare, a respins obiecția Guvernului întemeiată pe lipsa statutului de victimă.

În concluzie, Curtea a constatat că, în lipsa oricărei voințe de a-i ține sub control pe contrademonstranții homofobi, autoritățile nu au reușit să faciliteze și să garanteze desfășurarea pașnică a întrunirii planificate (a se compara cu Identoba și alții, citată mai sus, § 100; Berkman, citată mai sus, § 57, și Association ACCEPT și alții, citată mai sus, § 146). Prin urmare, rezultă că autoritățile statului pârât nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive care decurg din articolul 11 ​​din Convenție coroborate cu articolul 14 din Convenție.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 11 în coroborare cu articolul 14 din Convenție.

Curtea i-a acordat asociației reclamante 4500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Genderdoc-M v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă