Armeanu şi Vacarciucv. Republica Moldova – nr. 47861/12

Hotărârea din 30.11.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Interzicerea torturii

Tratament degradant

Tratament inuman

Anchetă efectivă

Rele tratamente aplicate de către agenții statului persoanelor aflate în custodia sa, urmată de impunitatea acestora din cauza lipsei de diligență a autorităților în demararea anchetei – încălcare  

Pe 20 iulie 2012, reclamanții, dl Liviu Armeanu și dl Dinu Vacarciuc., au sesizat Curtea Europeană, invocând încălcarea articolului 3 din Convenție, dat fiind relele tratamente aplicate în timpul reținerii lor, precum și în perioada aflării în custodia poliției.

În fapt:

Reclamanții au fost maltratați de doi ofițeri de poliție în timpul reținerii lor, cât și în timpul aflării acestora în custodia poliției. Potrivit rapoartelor medico-legale întocmite la două zile după incident, cei doi reclamanți prezentau leziuni multiple pe corpul lor. Cel de-al doilea reclamant a suferit, de asemenea, numeroase leziuni faciale, inclusiv hemoragii oculare, o contuzie, un hematom intracerebral și o fractură de stern. Leziunile primului reclamant au fost calificate drept uşoare, iar în cazul celui de-al doilea ca fiind mai puțin grave.

Procesul penal intentat în privința reclamanților pentru opunere de rezistență în momentul reținerii a fost clasat. Totuși, reclamanții au fost amendați contravențional pentru tulburarea ordinii publice.

În baza plângerii penale depuse de către reclamanți cu privire la pretinsele rele-tratamente, prima instanță a constatat vinovăția celor doi colaboratori ai poliției în comiterea infracțiunii de abuz de putere. Ulterior, Curtea de Apel Chișinău a decis încetarea procesului penal pentru vicii de procedură. Instanța a menționat, în special, că cei doi polițiști fuseseră puși sub învinuire cu depășirea termenului legal de trei luni de la data în care au fost recunoscuți în calitate de bănuiți. De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul desfășurării procesului, acestora nu le-a fost asigurat dreptul la apărare. Pe 6 martie 2012 Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibile recursurile declarate, menținând decizia Curții de Apel Chișinău.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție:

Principiile generale sub aspect material și procedural ale articolului 3 din Convenție au fost rezumate, de exemplu, în cauza Bouyid v. Belgia ([MC], nr. 23380/09, §§ 81-88 și 114-23, CEDO 2015).

Curtea a reținut că părțile nu au contestat faptul că leziunile reclamanților au fost cauzate de colaboratorii de poliție. Guvernul a susținut că acțiunile erau necesare pentru a ține sub control reclamanții care au opus rezistență poliției. În acest sens, Curtea a constatat că procesul penal intentat în privința reclamanților pentru că au opus rezistență în momentul reținerii fusese încetat. Mai mult ca atât, Curtea a reținut că nicio altă probă aflată în posesia sa nu susține afirmația că forța fizică aplicată de agenții statului a fost strict necesară, fiind motivată de comportamentul reclamanților. Dimpotrivă, multiplele leziuni constatate la aceștia susțin afirmațiile lor cu privire la utilizarea disproporționată a forței. În special, Curtea a constatat că cel de-al doilea reclamant a suferit leziuni ale organelor vitale, și anume la nivelul capului și a toracelui, ceea ce în sine relevă caracterul excesiv al forței aplicate de către polițiști (comparați cu Cazanbaev v. Republica Moldova, nr 32510/09, § 48, 19 ianuarie 2016, și Caracet v. Republica Moldova, nr 16031/10, § 42, 16 februarie 2016).

În aceste circumstanțe, Curtea a constatat că reclamanții au suferit rele tratamente din partea colaboratorilor de poliție, contrar articolului 3 din Convenție. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea articolului 3 din Convenție, sub aspect material.

Referitor la obligația procedurală de a efectua o anchetă efectivă, Curtea a considerat că viciile de procedură, din cauza cărora procesul penal intentat împotriva colaboratorilor de poliție nu a putut fi finalizat, erau în totalitate imputabile autorităților. Într-adevăr, cauza nu pare a fi complexă și nimic din dosar nu explică nerespectarea de către organul de anchetă a termenului legal de punere sub învinuire a celor doi polițiști vizați de fapte. De asemenea, nu exista nicio explicație pentru faptul că anchetatorii și judecătorii nu le-au respectat dreptul la apărare al acestor polițiști. Prin urmare, Curtea a constatat că autoritățile au dat dovadă de lipsă de diligență, ceea ce a determinat încetarea procesului penal în privința colaboratorilor de poliție. Curtea a considerat că această lipsă de rigoare în aplicarea sistemului de drept penal a afectat urmărirea penală efectuată în prezenta cauză, până când aceasta devenise ineficientă (comparați cu O.R. și L.R. v. Republica Moldova, nr. 24129/11, § 77, 30 octombrie 2018, iar, în ceea ce privește încetarea procesului penal din cauza termenului de prescripție, Mehmet Yaman v. Turcia, nr.36812 / 07, § 71, 24 februarie 2015).

Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenție și sub aspect procedural.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 3 din Convenţie.

Curtea le-a acordat cu titlu de prejudiciu moral 12000 EUR primului reclamant și 18000 EUR celui de-al doilea reclamant.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Armeanu şi Vacarciuc v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externe