Capacchione v. Republica Moldova – nr. 22616/10

Hotărârea din 30.11.2021 [Secția a II-a] 

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal

Motivarea insuficientă a unei hotărâri judecătorești, prin omisiunea instanţei de a oferi răspuns la un argument care era decisiv pentru cauză – încălcare

Pe 7 aprilie 2010, reclamantul, domnul Gaetano Capacchione, a invocat în fața Curții încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție, dat fiind motivarea insuficientă de către Curtea Supremă de Justiție a deciziei emise în cauza sa.

În fapt:

Pe 29 septembrie și 7 octombrie 2003, reclamantul a transferat concubinei sale T.S., cetățean al Republicii Moldova, sumele de 30.000 EUR și, respectiv, 63.000 EUR.

Pe 24 ianuarie 2004, ea și-a cumpărat cu acești bani un apartament în Chișinău.

Pe 31 martie 2004, reclamantul și T.S. s-au căsătorit în Italia. În 2005, ei s-au separat, dar nu au divorțat.

Pe 30 noiembrie 2007, reclamantul a înaintat o acțiune în instanța de judecată din Republica Moldova împotriva soției sale, solicitând restituirea sumei de 93.000 EUR.

Pe 2 octombrie 2008, Judecătoria Centru mun. Chișinău a respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată și tardivă.

Reclamantul a declarat apel, susținând în special că, în baza prevederilor articolului 275 lit. a) din Codul civil, curgerea termenului de prescripție extinctivă de trei ani se suspendă pe durata căsătoriei.

Printr-o hotărâre din 13 mai 2009, Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea. Instanţa a reținut că pârâta nu a invocat tardivitatea acțiunii și că prima instanță nu putea să se pronunțe proprio motu cu privire la chestiunea în cauză.

T.S. a declarat recurs, susținând că nu a participat la ședințele de judecată ale primelor două instanțe.

În referința sa, reclamantul și-a reiterat argumentele bazate pe articolul 275 lit. a) din Codul civil.

Printr-o decizie definitivă din 2 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel și a respins acțiunea reclamantului ca fiind depusă tardiv. Instanţa de recurs nu s-a pronunțat asupra argumentelor reclamantului menționate mai sus.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție:

Curtea a reiterat că articolul 6 § 1 din Convenție prevede obligația „tribunalului” de a examina în mod eficient motivele, argumentele și probele invocate de către părţi (a se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța [MC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37, 20 iunie 2019). De asemenea, Curtea a reamintit jurisprudența sa constantă, conform căreia acest articol obligă, de asemenea, ca instanțele să își motiveze hotărârile. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către reclamant, această obligație presupune că o parte la procedura judiciară se așteaptă la un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea, printre multe altele, Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020, și cauzele citate acolo).

În speță, Curtea a observat de la început că, având în vedere circumstanțele cauzei, suspendarea curgerii termenului de prescripție din cauza legăturii conjugale dintre justițiabili, prevăzută la articolul 275 lit. a) din Codul civil, a fost una dintre chestiunile esențiale care trebuia să fie examinată de judecătorii naționali și că acest aspect a avut un impact decisiv asupra soluționării cauzei (a se compara cu Ruiz Torija v. Spania, 9 decembrie 1994, § 30, Seria A nr. 303-A). Într-adevăr, dacă judecătorii ar fi considerat întemeiat argumentul reclamantului referitor la aplicarea acestui articol, acțiunea sa nu ar fi fost respinsă ca tardivă.

Prin urmare, Curtea a considerat că argumentul în cauză, invocat de către reclamant, necesita un răspuns specific și explicit. Cu toate acestea, Curtea Supremă de Justiție nu a făcut acest lucru și este imposibil de a determina dacă instanța pur și simplu a neglijat acest argument sau dacă a intenționat să-l respingă și, în această ultimă ipoteză, din care motive (a se compara cu Ruiz Torija, citată mai sus, § 30, Lebedinschi v. Republica Moldova, nr. 41971/11, § 35, 16 iunie 2015, Nichifor v. Republica Moldova, nr. 52205/10, § 30, 20 septembrie 2016, și Covalenco v. Republica Moldova, nr. 72164/14, § 26, 16 iunie 2020).

Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a-i permite Curții să concluzioneze că procedurile naționale nu au fost echitabile.

În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.  

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.  

Curtea i-a acordat reclamantului, Gaetano Capacchione, suma de 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Capacchione v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă