Neexecutarea în termen rezonabil a unor hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în favoarea reclamanţilor – încălcare

Reclamanţii, patru cetăţeni ai Republicii Moldova, dl Prodius Andrei (cererea nr. 44894/13), dl Grigore Cotovici (cererea nr. 69759/13), dl Grigore Nica (cererea nr. 2598/15) şi dna Victoria Dari (cererea nr. 7640/15) au invocat în faţa Curţii încălcarea articolului 6 § 1, articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dată fiind neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor, care în consecință le-a încălcat dreptul acestora de acces la o instanță, precum și dreptul de a se bucura de posesia liniştită a bunurilor lor. În cazul cererilor nr. 44894/13, 69759/13 și 2598/15, reclamanții s-au plâns şi de lipsa unui remediu efectiv.

În fapt:

Trei dintre reclamanți (cererile nr. 44894/13, 69759/13 și 2598/15) erau, la data evenimentelor, angajați ai Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul cererii nr. 7640/15, reclamanta V. Dari, până în 2010 a fost angajată în cadrul Departamentului de Executare de pe lângă Ministerul Justiției.

Toți reclamanții, la diferite date, au obținut hotărâri judecătorești prin care Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să le acorde un spațiu locativ în locațiune, în conformitate cu legislația în vigoare (a se vedea anexa).

Aceștia au invocat dispozițiile Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul de polițist, cu excepția reclamantei din cererea nr. 7640/15, care și-a întemeiat acțiunea pe Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

În pofida faptului că reclamanții au inițiat procedurile de executare, hotărârile judecătorești în cauză au rămas neexecutate.

Bazându-se pe dispozițiile Legii nr. 87, reclamanții au înaintat acțiuni privind repararea prejudiciului de către stat pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești.

Astfel, instanțele naționale au admis parțial acțiunile, au constatat încălcarea drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și le-au acordat anumite prejudicii (a se vedea anexa).

În cazul cererii 7640/15, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia sa din 5 aprilie 2018, a decis că reclamanta nu mai poate pretinde la statutul de victimă deoarece s-a eliberat din serviciul public.

În drept: 

Cu privire la încălcarea articolelor 6, 13 din Convenție şi articolului 1 din Protocolul nr. 1:

1. Cu privire la statutul de „victimă” al reclamanților

Curtea a reiterat că o decizie ori o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-i retrage acestuia calitatea de „victimă”, decât în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, în mod expres sau în substanță, şi au reparat încălcarea Convenției. Aceasta a reafirmat importanța faptului dacă reclamantul a obținut despăgubiri pentru prejudiciul provocat într-un cuantum comparabil cu satisfacția echitabilă prevăzută de către Articolul 41 din Convenție (Cocchiarella v. Italia [MC], nr. 64886/01, §§ 70-72, CEDO 2006-V).

În prezentul caz, Curtea a constatat că instanțele naționale, în baza Legii nr. 87, au examinat acțiunile privind repararea prejudiciului cauzat cu privire la perioadele consecutive de neexecutare a hotărârilor prin care li s-au acordat spații locative în locațiune. În cadrul acestor acțiuni, atunci când reclamanții au obținut constatarea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, instanțele le-au acordat anumite prejudicii materiale și morale (a se vedea anexa).

În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a constatat că, în general, instanțele naționale au acordat compensații corespunzătoare costurilor de locațiune suportate de către reclamanți și au respins cererile de restituire a contravalorii unui apartament.

Curtea a menționat că hotărârile definitive pronunțate în favoarea reclamanților nu prevedeau atribuirea unui spațiu locativ în proprietate, ci doar locațiunea acestuia. Din acest motiv, Curtea nu a văzut niciun temei care să îi permită să se îndepărteze de la constatările făcute de instanțele naționale, care, prin urmare, nu par a fi într-un mod evident nerezonabile.

Cu privire la prejudiciul moral, Curtea a observat că sumele acordate reclamanților în anumite proceduri sunt în mod vădit mai mici decât cele acordate în general de Curte în cazuri similare contra Republicii Moldova (Botezatu v. Moldova, § 42, Mizernaia v. Moldova, nr. 31790/03, § 32, 25 septembrie 2007, Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 82, CEDO 2004-III (extrase). Aceste elemente au fost suficiente pentru a concluziona că reclamanții și-au păstrat statutul de „victime” în sensul articolului 34 din Convenție.

2. Cu privire la epuizarea căilor de atac interne în cauza nr. 7640/15

Curtea a făcut trimitere la concluziile la care a ajuns în cauza Balan v. Moldova (nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012) privind remediul introdus prin Legea nr. 87 pe care l-a considerat eficient în privinţa necesităţii celor interesați de a oferi mai întâi autorităților moldovenești posibilitatea de a examina și, astfel, de a remedia încălcările Convenției care sunt pretinse împotriva lor. Curtea a constatat că, în speță, reclamanta nu a formulat o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție. Prin urmare, Curtea nu a văzut niciun motiv să se abată de la aceste constatări în acest caz și a concluzionat că reclamanta ar fi trebuit să conteste decizia de respingere a acțiunii privind repararea prejudiciului cu privire la următoarea perioadă de neexecutare.

Rezultă că pretenţia referitoare la perioada de neexecutare cuprinsă între noiembrie 2016 și octombrie 2017 trebuie să fie respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne, în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Perioada care trebuie luată în considerare

Perioada care trebuie luată în considerare pentru fiecare dintre reclamanți a început odată cu intrarea în vigoare a hotărârii judecătorești interne prin care Consiliul municipal a fost obligat să le ofere locuințe sociale în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale (a se vedea anexa). Curtea a menționat că hotărârile adoptate în favoarea reclamanților au rămas neexecutate până în prezent.

Curtea a observat că, în cazul reclamanților din cererile nr. 44894/13, 69759/13 și  2598/15, au trecut deja noi perioade de neexecutare cuprinse între 2 și 3 ani de la ultima acțiune înaintată în baza Legii nr.87. De asemenea, Curtea a observat că reclamanții au avut posibilitatea de a reclama perioada de neexecutare ulterioară celei deja examinate de instanțele naționale. Cu toate acestea, Curtea a statuat că aceste noi perioade sunt în sine suficiente în mare măsură pentru a constata o a doua încălcare a aceleiași proceduri de executare.

Curtea a reamintit că recent, în cauza Cristea v. Moldova (§ 45) a decis că, în prezența unei omisiuni persistente a autorităților de a executa hotărârea inițială, ar putea lua în considerare întreaga procedură națională de executare și nu doar pe cea deja examinată de instanțele naționale, astfel în prezenta cauză Curtea a luat în considerare întreaga procedură națională de executare.

Cu privire la cererea nr. 7640/15, Curtea a considerat că este necesar să se limiteze la examinarea perioadei care a făcut obiectul examinării de către instanțele naționale, și anume de la data emiterii hotărârii definitive în favoarea reclamantului până în noiembrie 2016.

Caracterul rezonabil al duratei procedurilor

După ce a examinat toate materialele prezentate, Curtea a considerat că Guvernul nu a invocat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea a considerat că, în speță, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința „termenului rezonabil”.

Mai mult, Curtea a statuat că reclamanții și-au păstrat statutul de „victimă” în pofida faptului că în cadrul mai multor proceduri au fost constatate încălcări ale termenului rezonabil, fapt care constituie o circumstanță agravantă în contextul încălcării articolului 6 § 1 pentru depășirea unui termen rezonabil (Cocchiarella v. Italia [MC], nr. 64886/01, § 120, CEDO 2006 - V). Prin urmare, Curtea și-a rezervat dreptul de a reveni la chestiunea în baza articolului 41 din Convenție.

Cu privire la cererile nr. 44894/13, 69759/13 și 2598/15, reclamanții s-au plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu efectiv.

Din aceleași motive care au determinat-o să considere că remediul utilizat de către reclamanți nu le-a oferit o redresare suficientă, Curtea a considerat că a existat și o încălcare a articolului 13 din Convenție coroborat cu articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Cristea v. Moldova, § 49).

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție:

Prejudiciul material

În ceea ce privește cererile referitoare la contravaloarea unui apartament, Curtea a observat că hotărârile definitive pronunțate în favoarea reclamanților nu prevedeau acordarea dreptului de proprietate, ci a dreptului de locațiune. Din acest motiv, Curtea nu a constatat nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și cererea privind acordarea contravalorii unui apartament și, prin urmare, a respins-o. Pe de altă parte, Curtea a observat că reclamanții au trebuit să ia în locațiune un spațiu locativ pentru ei și familiile lor, fapt care a fost justificat prin contractele de locațiune încheiate în perioadele de referință. Prin urmare, Curtea le-a acordat, reclamanților în cauzele nr. 44894/13, 69759/13, și 2598/15 sumele indicate în anexă pentru perioada de neexecutare ulterioară celei examinate de instanțe cu titlu de prejudiciu material.

​​Totodată, Curtea a respins cererea reclamantului în cauza nr. 7640/15 cu privire la prejudiciul material.

Curtea și-a reiterat poziția sa constantă, conform căreia executarea hotărârii la nivel național rămâne cea mai potrivită formă de reparare a prejudiciului pentru încălcările Convenției similare celor constatate în prezenta cauză (Gerasimov și alții, § 198). În consecință, Curtea a considerat că statul pârât trebuie să asigure fără întârziere executarea, prin mijloace corespunzătoare, a hotărârilor definitive pronunțate în favoarea reclamanților.

Prejudiciul moral

Curtea a constatat că reclamanții au fost despăgubiți doar parțial la nivel național. În consecință, având în vedere faptul că Curtea a constatat o încălcare, deşi mai multe acțiuni privind repararea prejudiciului au fost înaintate la nivel național, şi dată fiind soluția adoptată în cauza Cristea, Curtea le-a acordat reclamanților sumele indicate în anexă. În cauzele nr. 44894/13, 69759/13 și 2598/15, sumele acordate includ şi suma pentru perioada de neexecutare după ultima lor acțiune la nivel național.

Concluzie (unanimitate):

încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în privinţa tuturor reclamanţilor;

încălcarea articolului 13 din Convenţie în privinţa reclamanţilor în cazul cererilor nr. 44894/13, 69759/13 și 2598/15.

Sumele acordate fiecărui reclamant sunt indicate în anexă.

 ANEXĂ

 

No	Numărul şi data depunerii cererii	Reclamantul Data naşterii Domiciliul Naţionalitatea	Hotărârea definitivă	Acţiunea cu privire la compensarea prejudiciului conform Legii nr. 87 Sume acordate	Articole invocate	Sumele solicitate cu titlu de prejudiciu moral şi material	Sumele solicitate cu titlu de costuri și cheltuieli	Sumele acordate de Curte
1.	44894/13 28/05/2013	Andrei PRODIUS 01/07/1981 Chișinău MDA	Curtea de Apel Chișinău, 10/03/2009	Prima acțiune: decizia Curții de Apel Chișinău din 28/11/2012;    Prejudiciu moral: 10.000 MDL (aproximativ 630 EUR la data evenimentelor); A doua acțiune: decizia Curții de Apel din 21/05/2019  (Perioada de neexecutare examinată: 04/06/2012 - 04/10/2018)  Prejudiciu moral:  25.000 MDL (aproximativ 1.245 EUR la data evenimentelor); Prejudiciu material:  84.000 MDL (aproximativ 4.185 EUR la momentul materialului)	Articolele 6 și 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1;  Articolul 14	Prejudiciu moral 20000 EUR Prejudiciu material - contravaloarea unui apartament corespunzător necesităților familiei sale  42.167 EUR ;   - plata chiriei din octombrie 2018 până în august 2020, adică 4.440 EUR.   A prezentat o copie a unui contract de locațiune din 10 iulie 2018 prin care se stabilește suma chiriei de 150 EUR și un al doilea contract din 3 iunie 2019 care stabilește suma de 230 EUR.	2000 EUR	Prejudiciu moral 1400 EUR Prejudiciu material 4400 EUR Costuri și cheltuieli 50 EUR
2.	69759/13 15/10/2013	Grigore COTOVICI 08/07/1971 Chișinău MDA	Curtea de Apel Chișinău, 05/04/2006	Prima acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 25/04/2013 Prejudiciu moral: 20.000 MDL (aproximativ 1.240 EUR la data evenimentelor);  A doua acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 28/01/2015 (perioada de neexecutare 04/12/2012 - 04/06/2014);   Prejudiciu moral: 3.000 MDL (aproximativ 150 EUR la data evenimentelor);  Prejudiciu material:  20.000 MDL (aproximativ 1.000 EUR la data evenimentelor)  A treia acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 07/06/2016  Prejudiciu moral: 2.000 MDL (aproximativ 90 EUR la data evenimentelor);   Prejudiciu material: 31.400 MDL (aproximativ 1.411 EUR la data evenimentelor) A patra acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 08/05/2018 (perioada de neexecutare 05/11/2015-30/04/2017)  Prejudiciu moral: 3000 MDL (aproximativ 150 EUR la data evenimentelor); Prejudiciu material: 38.000 MDL (aproximativ 1.924 EUR la data evenimentelor) A cincea acțiune: decizia definitivă a primei instanțe din 25.06.2019 (perioada de neexecutare 01/05/2017-01/05/2019)  Prejudiciu moral: 2.000 MDL (aproximativ 100 EUR la data evenimentelor); Prejudiciu material: 60.000 MDL (aproximativ  2.928 EUR la data evenimentelor)	Articolele 6 și 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1; Articolul 14	Prejudiciu moral 20000 EUR Prejudiciu material - contravaloarea unui apartament corespunzător nevoilor familiei sale 54.448 EUR ;   - plata chiriei din mai 2019 până în septembrie 2020, adică 2.039 EUR   A prezentat o copie a contractului de locațiune din 27 decembrie 2018 prin care se stabilește suma chiriei de 2.500 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 127 EUR).	2000 EUR	Prejudiciu moral 2300 EUR Prejudiciu material 2032 EUR Costuri şi  cheltuieli 152 EUR
3.	2598/15 29/12/2014	Grigore NICA 07/02/1972 Chișinău MDA	Curtea de Apel Chișinău, 13/03/2008	Prima acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 08/05/2014 Prejudiciu moral: 20.000 MDL (aproximativ 1000 EUR la data evenimentelor);  A doua acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 14/12/2017 (perioada de neexecutare 01/12/2013 - 01/05/2017);   Prejudiciu moral: 20.000 MDL (aproximativ 1000 EUR la data evenimentelor);  Prejudiciu material:  82.000 MDL (aproximativ 4033 EUR la data evenimentelor)  A treia acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 21/01/2020 (perioada de neexecutare 01/05/2017 - 01/06/2019);   Prejudiciu moral: 22.000 MDL (aproximativ 1140 EUR la data evenimentelor);   Prejudiciu material: 50.000 MDL (aproximativ 2582 EUR la data evenimentelor)	Articolele 6 și 13 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1; Articolul 14	Prejudiciu moral 20000 EUR Prejudiciu material - contravaloarea unui apartament corespunzător nevoilor familiei sale 54448 EUR ;   - plata chiriei din iunie 2019 până în septembrie 2020, adică 1806 EUR.   A prezentat o copie a unui contract de locațiune din 28 iulie 2018 prin care se stabilește suma chiriei de 2000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 127 EUR la momentul când a fost prezentat Curții)	2000 EUR	Prejudiciu moral 1300 EUR Prejudiciu material 1225 EUR Costuri şi  cheltuieli 264 EUR
4.	7640/15 20/01/2015	Victoria Dari 13/02/1980 Chișinău MDA	Curtea de Apel Chișinău, 06/11/2008 (definitivă)	Prima acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 03/04/2014 Prejudiciu moral: 10.000 MDL (aproximativ 560 EUR la data evenimentelor);  Prejudiciu material:  Respins (contravaloarea unui apartament)  A doua acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 09/11/2016 Prejudiciu moral: 30.000 MDL (aproximativ 1380 EUR la data evenimentelor);  Prejudiciu material:  28.000 MDL (aproximativ 1290 EUR la data evenimentelor); A treia acțiune: decizia definitivă a Curții de Apel Chișinău din 05/04/2018 (perioada de neexecutare 09/11/2016-27/10/2017);   acțiunea reclamantei a fost respinsă aceasta eșuând să conteste decizia)	Articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1;	Prejudiciu moral 20000 EUR Prejudiciu material - contravaloarea unui apartament corespunzător nevoilor familiei sale 42167 EUR ;   - plata chiriei din august 2018 până în august 2020, adică 7174 EUR.	2000 EUR	Prejudiciu moral 1000 EUR Costuri şi  cheltuieli 138 EUR

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Prodius şi alţii v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă