Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova şi Sanduţa v. Republica Moldova – nr. 4358/19

Hotărârea din 12.10.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Articolul 41

Satisfacție echitabilă

Neacordarea de către instanţele naţionale a unei despăgubiri, în pofida recunoaşterii în esenţă că a fost încălcat articolul 10 din Convenţie din cauza pretinsei defăimări – încălcare

Pe 9 ianuarie 2019, reclamanții, AO Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova și jurnalistul Iurie Sanduța, în baza articolului 10 din Convenție, au invocat în fața Curții că dreptul lor de a transmite informații a fost încălcat ca urmare a faptului că fusese stabilită în privința acestora răspunderea pentru defăimare.

În fapt:

Cauza a vizat procedurile de defăimare intentate împotriva reclamanților, ca urmare a unei investigații jurnalistice efectuate de aceștia, în care se presupune că înainte de alegerile prezidențiale din 2016, unul dintre principalele partide politice ar fi fost finanțat de către o companie offshore cu legături în Federaţia Rusă.

Pe 28 septembrie 2016, adică cu o lună înainte de alegerile prezidențiale, primul reclamant a publicat un articol semnat de al doilea reclamant intitulat „Banii lui Dodon din Bahamas”. În alegerile prezidențiale unul dintre principalii candidați a fost dl I. Dodon, liderul Partidului Socialist și care în cele din urmă a devenit președinte al Moldovei.

În articol s-a relatat despre un transfer de 1,5 milioane euro de la o companie offshore din Bahamas către o companie moldovenească, E.M. SRL, în baza unui contract de împrumut între cele două companii. Compania offshore în cauză părea să aibă legături strânse cu Federația Rusă, iar articolul a prezentat copii ale mai multor decizii ale tribunalului de arbitraj referitoare la sume mari de bani care erau transferate între aceasta și marile companii rusești. Articolul a prezentat, de asemenea, extrase din contractul de împrumut între compania offshore din Bahamas și E.M. SRL, conform cărora legislația rusă era aplicabilă în caz de litigiu, iar un tribunal de arbitraj din Rusia era competent să decidă asupra oricăror litigii dintre cele două.

De asemenea, articolul a relatat că 1,5 milioane euro au ajuns în Moldova din Bahamas cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale și că au fost depuși pentru o perioadă scurtă de timp într-un cont bancar al companiei E.M.. Ulterior, două treimi din aceștia au fost retraşi în numerar de către administratorul E.M. și acordate diferitor persoane apropiate Partidului Socialist sub formă de împrumuturi gratuite în sume de 300.000 - 500.000 lei moldovenești (MDL) (aproximativ echivalentul a 15.000 - 25.000 EUR).

Articolul a menționat numele a șapte dintre acele persoane, printre care erau deputați în Parlament pe lista Partidului Socialist și al altor persoane care, în ultimii trei ani, au donat partidului respectiv sume de bani care depășeau venitul lor anual. Unele dintre aceste persoane au fost rugate să comenteze și au insistat că banii au fost un împrumut care a fost restituit ulterior companiei E.M. SRL.

La o dată nespecificată, Partidul Socialist din Moldova a inițiat proceduri judiciare de defăimare împotriva reclamanților. Acesta a susținut că în articolul contestat era indicat în mod fals faptul că Partidul Socialist și campania prezidențială a dlui I. Dodon au fost finanțate ilegal din străinătate. Aceștia au insistat asupra faptului că afirmațiile erau false, deoarece nicio autoritate de stat nu a constatat ilegalități în finanțarea Partidului Socialist și a candidatului acestuia la alegerile prezidențiale. Dacă ar fi fost altfel, domnului Dodon i s-ar fi interzis participarea la alegeri și Partidul Socialist ar fi suferit consecințe grave. Reclamantul a mai invocat că documentele pe care s-a bazat articolul contestat nu erau publice și că autorul articolului le obținuse prin mijloace ilegale.

Reclamanții a contrario au susținut, printre altele, că reclamantul nu a indicat care pasaje ale articolului erau false sau neadevărate. Aceștia au susținut, de asemenea, că nu au declarat că Partidul Socialist a fost finanțat din străinătate, ci au prezentat doar dovezi că 1,5 milioane euro au fost transferați de la o companie offshore către compania E.M., de unde au ajuns la diferiți membri și susținători ai Partidului Socialist. Concluzia că Partidul Socialist a fost finanțat din străinătate a aparținut exclusiv reclamantului și nu a făcut parte din articolul contestat.  

Printr-o hotărâre din 21 decembrie 2017, Judecătoria Centru s-a pronunțat în favoarea Partidului Socialist. Instanța a considerat că, din moment ce nicio autoritate de stat competentă nu a constatat că Partidul Socialist a primit fonduri din străinătate, articolul contestat a fost defăimător. În plus, reclamanții au fost obligați să publice o dezmințire în care să recunoască, că articolul contestat despre presupusa finanțare a Partidului Socialist și despre campania dlui Dodon din străinătate a fost neadevărat și să plătească reclamantului costuri și cheltuieli în valoare de 200 MDL (echivalentul a aproximativ 10 EUR).  

Hotărârea menționată supra a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău și de Curtea Supremă de Justiție pe 18 aprilie 2018 și, respectiv, pe 11 iulie 2018.  

După comunicarea prezentei cereri către Guvernul Republicii Moldova, Agentul Guvernamental a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de revizuire a deciziei din 18 aprilie 2018. El a solicitat instanței să constate, în mod expres, că a existat o încălcare a dreptului reclamanților garantat de articolul 10 din Convenție și să acorde acestora o satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție. De asemenea, Agentul Guvernamental a solicitat rejudecarea cauzei de defăimare a Partidului Socialist împotriva reclamantului cu respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pe 4 martie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis parțial cererea de revizuire a Agentului Guvernamental, a casat hotărârea sa din 18 aprilie 2018 și a dispus reexaminarea apelului declarat împotriva hotărârii din 21 decembrie 2017. Instanța a respins cerinţele Agentului Guvernamental de a constata în mod expres o încălcare a articolului 10 și de a acorda reclamanților prejudiciu, pe motiv că nu avea o astfel de competență.

Pe 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a examinat din nou apelul reclamanților împotriva hotărârii Judecătoriei Centru din 21 decembrie 2017, a casat hotărârea sus-menționată și a respins acțiunea Partidului Socialist împotriva reclamanților cu privire la defăimare, ca neîntemeiată. Hotărârea Curții de Apel a devenit definitivă, nefiind contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.

Curtea nu a considerat că anularea deciziei din 18 aprilie 2018 și respingerea acțiunii în defăimare au constituit în sine o reparare suficientă în prezenta cauză.

Deși Curtea de Apel Chișinău a refuzat, în mod expres, în hotărârea sa din 4 martie 2020 să recunoască încălcarea dreptului reclamanților în baza articolului 10 din Convenție, Curtea a acceptat argumentul Guvernului conform căruia rezultatul procedurii de revizuire și a procedurilor redeschise ulterior cu privire la fond s-au echivalat cu o recunoaștere, în esenţă, a încălcării articolului 10 din Convenție. Având în vedere jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kommersant Moldovy v. Moldova, nr. 41827/02, § 36, 9 ianuarie 2007) și observând că, în cadrul procedurilor inițiale, instanțele naționale nu au efectuat un exercițiu corespunzător de evaluare a drepturilor concurente, Curtea nu a văzut niciun motiv să se abată de la concluzia de mai sus și nu a considerat necesar să reexamineze fondul acestei plângeri.

În consecință, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție, rezultată din stabilirea răspunderii reclamanților pentru defăimarea Partidului Socialist din Moldova.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 10 din Convenție.

Curtea le-a acordat reclamanților 2300 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Asociația Reporteri de Investigație și Securitate Editorială din Moldova şi Sanduţa v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă