Maier v. Republica Moldova. Articolul 3 din Convenție. Interzicerea torturii. Maltratarea reclamantului de către colaboratorii de poliție și lipsa unei anchete efective. Încălcare
Hotărârea din 13.7.2021 [Secţia a II-a]
Articolul 3
Interzicerea torturii
Tratament degradant
Tratament inuman
Anchetă ineficientă
Maltratarea reclamantului de către colaboratorii de poliție și lipsa unei anchete efective cu privire la plângerea acestuia în privinţa acţiunilor poliţiştilor – încălcare
Pe 26 decembrie 2012, reclamantul, dl Denis Maier, a invocat în fața Curții încălcarea articolului 3 din Convenție, dat fiind relele tratamente la care a fost supus de către colaboratorii de poliţie şi lipsa unei anchete efective cu privire la plângerea sa în privinţa acţiunilor poliţiei.
În fapt:
Pe 20 iulie 2012, reclamantul, împreună cu M., aflându-se în autovehiculul care se deplasa pe lângă secția de poliție Codru, au fost opriți de mai mulți polițiști. Amândoi au fost conduși la secția de poliție. Potrivit reclamantului, la secția de poliție acesta și-a exprimat dezacordul cu privire la acțiunile poliției, după care a fost bătut de mai mulți ofițeri, care l-au lovit cu picioarele în cap și corp timp de până la zece minute. În acest timp i-au adresat diverse insulte, arătând o atitudine clar discriminatorie față de consumatorii de droguri. M. a fost martor la acţiunile de maltratare.
Potrivit rapoartelor cu privire la incident, întocmite de către cei patru ofițeri, autovehiculul în care se afla reclamantul și M. a fost stopat şi, în discuţie, comportamentul lor le-au dat de bănuit că aceştia se aflau sub influența stupefiantelor. Asupra lor şi în autovehicul au fost găsite seringi cu o substanță brună în interior. Un raport criminalistic a constatat că substanța din fiecare dintre seringi și reziduurile din seringa goală erau un narcotic ilegal.
De asemenea, pe 20 iulie 2012, reclamantul a fost testat pentru detectarea substanțelor narcotice; testele au fost pozitive. Medicul, specializat în tratamentul dependenței de droguri, a observat semne proaspete de injecții pe mâinile reclamantului, precum și un hematom sub ochiul stâng.
La o oră necunoscută în seara de 20 iulie 2012, reclamantul a fost eliberat. Potrivit mamei sale, acesta a ajuns acasă după miezul nopții. Potrivit reclamantului, s-a simțit rău în următoarele zile, dar, din moment ce era weekend, a mers la un medic în ziua următoare, luni, 23 iulie 2012. Doctorul a identificat mai multe echimoze pe capul, fața, toracele și membrele reclamantului.
Pe 25 iulie 2012, reclamantul a depus o plângere penală la Procuratura Generală solicitând investigarea maltratării sale de către ofițerii de poliție. Plângerea a fost redirecţionată Procuraturii sectorului Centru, care a audiat reclamantul și ofițerii care l-au reținut. Potrivit reclamantului, el a solicitat audierea tatălui lui M. și a lui M., în calitate de martori, menționând că M. a asistat la toate acțiunile de maltratare, în timp ce tatăl lui M. l-a văzut pe reclamant după incident. Totuşi, cei doi martori nu au fost audiați.
Prin ordonanța din 29 august 2012, Procuratura a refuzat inițierea procedurilor penale. Procurorul a constatat că reclamantul a fost reținut fiind suspectat că se afla sub influența drogurilor, o suspiciune care ulterior fusese confirmată. Mai mult, acesta inițial declarase procurorului că nu avea nimic în seringi, în timp ce raportul criminalistic constatase că erau droguri ilegale. Procurorul a menționat că cei doi martori, pe care reclamantul a cerut să fie audiaţi, au fost citaţi, dar nu s-au prezentat în fața organului de urmărire penală, din motive necunoscute.
Pe 18 septembrie 2012, reclamantul a contestat ordonanța procurorului, invocând că martorul ocular M. nu a fost audiat și că ancheta fusese superficială.
Pe 28 septembrie 2012, procurorul ierarhic superior a menținut ordonanța din 29 august 2012. Reclamantul a contestat această ordonanță la Judecătoria Centru mun. Chișinău. În susținerile sale verbale în fața instanței, reclamantul a menționat că cei doi martori ai căror audiere solicitase, nu fuseseră încă audiați și că au fost intimidați să nu depună mărturie în privinţa sa. În special, M. se temea să părăsească casa și să fie arestat.
Pe 8 noiembrie 2012, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru mun. Chişinău a respins plângerea reclamantului şi a menținut ordonanțele contestate. Judecătorul a constatat că reclamantul și M. au încercat să distrugă probe împotriva lor și că au opus rezistenţă ofițerilor care-i reţinuse. Prin urmare, utilizarea forței de către cei patru ofițeri a fost justificată de comportamentul reclamantului.
În drept:
Cu privire la pretinsele rele tratamente
Curtea a notat că pe 20 iulie 2012, reclamantul a fost deţinut în custodia poliției timp de câteva ore. În absența unui control medical la sosirea sa la secția de poliție și a oricărei alte informații despre faptul că a avut leziuni înainte de arestare, prezumția trebuie să fie aceea că acesta fusese luat în custodie în stare bună de sănătate. Cu toate acestea, câteva ore mai târziu, în timp ce reclamantul era încă privat de libertate, un medic a observat un hematom sub ochiul stâng. Mai mult, un raport medico-legal făcut în a treia zi de la eliberare a descris mai multe echimoze pe capul, fața, toracele și membrele reclamantului. Acest lucru a fost confirmat într-un raport medico-legal a doua zi.
Având în vedere lipsa oricărei explicații plauzibile pentru originea numeroaselor echimoze de pe diferite părți ale corpului reclamantului, Curtea a concluzionat că acesta fusese maltratat în timpul detenției. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 sub aspect material.
Cu privire la pretinsa anchetă ineficientă
Curtea a observat că, drept răspuns la plângerea reclamantului, un procuror a verificat faptele înainte de a refuza deschiderea unei anchete penale. În timpul acestei verificări, reclamantul a cerut în mod repetat să fie audiaţi cei doi martori, în special M., care ar fi asistat la maltratare și tatăl lui M., care l-ar fi văzut după maltratare. Tatăl lui M. a făcut o declarație, totuşi M. nu fusese audiat deloc. Este adevărat că M. nu s-a prezentat în fața procurorului când a fost citat. Cu toate acestea, Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să indice că autoritățile au încercat să afle motivul pentru care acesta nu s-a prezentat, iar ceea ce este și mai frapant, în lumina afirmațiilor reclamantului, este că M. era intimidat să nu depună mărturie. Mai mult, procuratura putea să-l aducă pe M. contrar voinței sale. Având în vedere faptul că M. a fost un potențial martor ocular al acţiunilor poliției, Curtea a considerat că simpla citare a acestuia o singură dată și fără a face alte tentative de citare a constituit un eșec grav în obținerea probelor din prima sursă.
Curtea a notat, de asemenea, că procuratura nu a audiat niciunul dintre medicii care l-au văzut pe reclamant pe 20, 23 și 24 iulie 2012, în special, medicul care l-a văzut pe reclamant pe 20 iulie 2012 și care fusese singurul expert medical care l-a văzut pe reclamant înainte de eliberare.
În cele din urmă, modul în care instanța națională a soluționat cazul a ridicat îngrijorări suplimentare. În special, în ceea ce privește originea leziunilor reclamantului, instanța naţională s-a bazat pe motive, cum ar fi utilizarea forței care a fost justificată de acțiunile proprii ale reclamantului, concluzii care nu au fost avansate nici de către ofițerii de poliţie, nici de către procuror. Instanţa a luat astfel un rol activ în favoarea ofițerilor acuzați de rele tratamente, în detrimentul reclamantului.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că autoritățile nu și-au îndeplinit obligațiile care decurg din articolul 3 din Convenție, de a asigura o investigație eficientă a acuzațiilor reclamantului de rele tratamente. Prin urmare, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 3, sub aspect procedural, în prezenta cauză.
Concluzie: încălcarea articolului 3 din Convenție (unanimitate).
Curtea i-a acordat reclamantului 7500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.
© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Maier v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".
Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă
