Baraboi și Gabura v. Republica Moldova – nr. 75787/17

Hotărârea din 27.4.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 5

Dreptul la libertate și la siguranță

Articolul 5-1

Arestul și detenția legală

Detenţia ilegală pentru o infracțiune care nu era clar definită în legislația națională – încălcare

Pe 17 octombrie 2017, reclamanții, Baraboi Dumitru și Gabura Valeria, au invocat în fața Curții încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, dată fiind dispunerea măsurii arestului preventiv în privința acestora pentru o infracțiune care nu era formulată cu un grad suficient de precizie în dreptul penal național.

În fapt:

La data evenimentelor, reclamanții, desfășurau o activitate de difuzare a video-chat-urilor erotice în municipiul Chișinău. Astfel, aceștia au angajat tinere modele care filmau, prin intermediul camerei web, contra plată, video-uri erotice pentru clienți din afara Moldovei.

Pe 15 iunie 2017, reclamanții au fost reținuți, fiind învinuiți în comiterea infracțiunii de proxenetism.

Pe 16 iunie 2017, la demersul procurorului, Judecătoria Chișinău a dispus aplicarea arestului preventiv în privința reclamanților pentru o perioadă de treizeci de zile. Reclamanții au contestat încheierea cu recurs la Curtea de Apel, argumentând că detenția lor nu se bazase pe o suspiciune rezonabilă că ei ar fi comis o infracțiune.

Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamanților și a susținut că existau motive să creadă că aceștia s-ar putea eschiva de la urmărirea penală sau influența ancheta.

Arestul preventiv al reclamanților a fost prelungit de mai multe ori și ulterior a fost schimbat în arest la domiciliu. Privarea de libertate a reclamanților s-a încheiat la 16 octombrie 2017.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 14 noiembrie 2017, reclamanții au fost recunoscuți vinovați în săvârșirea infracțiunii, fiindu-le stabilită pedeapsa cu închisoare de trei ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În soluționarea cauzei, instanța a solicitat o opinie Agenției de Stat pentru Protecția Moralității cu privire la chestiunea dacă faptele comise de modelele angajate de reclamanți ar putea fi calificate drept prostituție și, prin urmare, dacă activitatea reclamanților ar putea fi calificată drept proxenetism. Avizul din 21 octombrie 2015, care a fost elementul cheie în condamnarea reclamanților și ulterior a fost folosit în alte cauze similare, a stabilit că acțiunile modelelor angajate de reclamanți ar putea fi considerate acte de prostituție, prin faptul că clienții lor obțineau satisfacție sexuală ca urmare a performanței modelelor și pentru că ele au fost remunerate pentru acele acte. Astfel, faptul că reclamanții au obținut venituri din activitatea menționată supra ar putea fi considerat proxenetism.

Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței sus-menționate și au invocat, inter alia, că faptele nu pot fi calificate drept proxenetism, ci mai degrabă ca răspândire a materialelor pornografice.

Pe 14 februarie 2018, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamanților și a menținut sentința primei instanțe.

Pe 3 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de către reclamanți, a casat decizia Curții de Apel Chișinău menționată mai sus și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de apel în alt complet de judecată, îndrumând-o să acorde atenție la decizia Curții Constituționale nr. 36 din 19 aprilie 2018.

Pe 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul reclamanților împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 14 noiembrie 2017, fiind casată integral sentinţa şi încheierea protocolară. Astfel, Curtea de Apel a constatat că faptele reclamanților nu puteau fi calificate drept proxenetism, deoarece înregistrările video erotice online nu puteau fi calificate drept prostituție, fiindcă nu a existat niciun contact sexual (act sexual) ca atare între subiecții online și clienții acestora. La fel, Curtea de Apel a considerat că faptele reclamanților puteau fi calificate doar drept acțiuni de răspândire a materialelor pornografice, o infracțiune prevăzută de articolul 90 din Codul Contravențional. Cu toate acestea, având în vedere expirarea termenului de prescripție, reclamanții nu au mai putut fi trași la răspundere pentru acea contravenție.

Pe 16 aprilie 2019, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat de către procurorul responsabil de caz și a menținut decizia Curţii de Apel Chişinău menționată supra. Curtea Supremă a subliniat că difuzarea video-urilor erotice în regim online nu poate constitui prostituție, deoarece nu a existat contactul direct dintre corpurile persoanelor implicate. Amendamentul făcut de către Parlament la textul articolului 89 din Codul Contravențional nu a fost relevant, deoarece faptele imputate au avut loc înainte de această modificare, când prostituția nu era definită ca să includă interacțiuni online de natură sexuală.

În drept:

Curtea a reiterat că în cauza Litschauer v. Republica Moldova (nr. 25092/15, 13 noiembrie 2018) a examinat o plângere similară bazată pe fapte similare. După ce a examinat practica judiciară națională relevantă și având în vedere dezbaterea privind problema dacă video-chat-urile erotice constituie contact sexual și, astfel, prostituție, Curtea a concluzionat că normele legale relevante nu au asigurat suficiente orientări și nu au fost formulate cu un grad de precizie cerut de Convenție pentru a satisface cerința de „legalitate" stabilită de Convenție. Aşadar, reclamantul nu se putea aștepta, în mod rezonabil, să prevadă, chiar și cu consiliere juridică adecvată, consecințele comportamentului său. Având în vedere cele menționate, Curtea a ajuns la concluzia că detenția reclamantului nu era legală potrivit legislației naționale și că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.

În prezenta cauză, Guvernul nu a adus niciun argument care să permită Curții să ajungă la altă concluzie decât cea din Litschauer. Dimpotrivă, deciziile instanțelor naționale din cazul reclamanților au confirmat și au consolidat concluzia Curții din Litschauer, conform căreia legislația nu era clară și dezbaterea era în curs. Într-adevăr, Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție au decis să recalifice învinuirea înaintată reclamanților de la proxenetism la răspândirea materialelor pornografice, după ce nu au fost de acord cu instanța inferioară cu privire la interpretarea care trebuie dată noțiunii de prostituție.

Având în vedere constatările de mai sus, Curtea nu a considerat necesar să examineze separat dacă detenția reclamanților s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că au comis o infracțiune și, în consecință, pe plângerea acestora în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție.

Concluzie (unanimitate): Curtea le-a acordat reclamanților 8500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 3000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Baraboi și Gabura v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă