Fabrica de Zahăr din Ghindești S.A. v. Republica Moldova – nr. 54813/08

Hotărârea din 27.4.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 41

Satisfacție echitabilă

Societatea reclamantă Fabrica de Zahăr din Ghindești S.A. a sesizat Curtea pe 12 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 34 din Convenție.

Prin hotărârea din 3.12.2019 (hotărârea principală), Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Fabrica de Zahăr din Ghindești S.A., nr. 54813/08, 3 decembrie 2019).

Curtea a rezervat chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenţie, deoarece nu era gata pentru a lua o decizie cu privire la prejudiciul material şi a invitat Guvernul şi societatea reclamantă să prezinte, în termen de trei luni, comentariile lor asupra acestui aspect şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge.

În fapt:

În urma procedurilor judiciare între compania reclamantă și o bancă de stat B., care s-au încheiat cu o hotărâre definitivă a Curții Supreme de Justiție din 13 martie 2008, banca a fost obligată să-i plătească companiei suma de 25.216.042 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 1.504.196EUR la acel moment).

Pe 30 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea enunţată, după ce a acceptat spre examinare un recurs depus tardiv de către banca B. și a dispus reexaminarea cauzei.

În hotărârea sa principală, Curtea a decis că anularea hotărârii a fost contrară principiului securității juridice și a încălcat drepturile companiei reclamante garantate de articolul 6 § 1 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În urma pronunțării hotărârii principale (hotărârea Curţii Europene din 3.12.2019), compania reclamantă și Agentul guvernamental au depus cereri de revizuire la Curtea Supremă de Justiţie, solicitând casarea deciziei din 30 octombrie 2008. De asemenea, în cererea sa, Guvernul a solicitat Curții Supreme de Justiţie să-i acorde companiei reclamante despăgubiri cu titlu de prejudiciu material în sumă de 39.996.096 MDL (echivalentul a 1.996.271 EUR).

Pe 24 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis parțial cererile de revizuire menţionate supra și, după ce a anulat decizia sa din 30 octombrie 2008, a lăsat în vigoare decizia din 13 martie 2008. Curtea Supremă de Justiție a refuzat să-i acorde reclamantei orice despăgubire, din motivul că le revine părților, în cadrul procedurii în fața Curții, să negocieze și să ajungă la un acord cu privire la acestea.

În drept: 

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție:

Curtea a reiterat faptul că o hotărâre în care ea constată o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele acesteia, în așa mod, încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Fostul Rege al Greciei și alții v. Grecia [MC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72). În cazul de față, repararea trebuie să aibă scopul de a repune societatea reclamantă în poziția în care s-ar fi aflat, dacă încălcarea nu ar fi avut loc.    

În continuare, Curtea a considerat, ca fiind clar, că societatea reclamantă a suferit un prejudiciu material ca urmare a lipsei de control asupra bunurilor sale şi datorită neacordării ei a posibilităţii de a folosi şi dispune de bunurile sale (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia [MC], nr. 22774/93, CEDO 1999 - V). Aceste pierderi au survenit ca urmare a casării deciziei definitive din 13 martie 2008. În consecință, societatea reclamantă nu și-a putut folosi banii care i-au fost acordați în valoare de 25.216.042 MDL (echivalentul a 1.504.196 EUR la acel moment) pentru o perioadă de aproape treisprezece ani.

Totodată, Curtea a considerat că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate în hotărârea sa principală și suma de 33.268.193 MDL solicitate de către reclamantă (dobânda de întârziere).

Având în vedere circumstanțele cazului, materialele aflate în posesia sa și făcând propria evaluare, Curtea a acordat companiei reclamante o sumă totală de 2.000.000 EUR cu titlu de prejudiciu material.

Concluzie (unanimitate): Curtea i-a acordat societății reclamante 2.000.000 EUR cu titlu de prejudiciu material.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Fabrica de Zahăr din Ghindești S.A. v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă