Tomac v. Republica Moldova – nr. 4936/12

Hotărârea din 16.03.2021 [Secţia a II-a]

Articolul 2

Dreptul la viață

Articolul 2-1

Anchetă efectivă

Lipsa unei anchete efective în privința decesului unei persoane – încălcare

Pe 5 ianuarie 2012, reclamanții, dl Oleg Tomac și dna Rodica Tomac, au invocat în fața Curții încălcarea articolului 2 din Convenție, dat fiind faptul că ancheta efectuată de către autoritățile naționale cu privire la decesul fiului lor nu a fost una efectivă.

În fapt:

A. Contextul cauzei

În perioada 2009-2010, fiul reclamanților (Igor Tomac), născut în 1991, era student în primul an de studii la Academia de Poliție Chișinău („Academia”), o unitate subordonată Ministerului Afacerilor Interne, unde studenții locuiau în cazarmă.

Pe 24 februarie 2010, fiul reclamanților a avut un conflict cu M., un alt student din aceeași instituție.

Pe 25 februarie 2010, șeful studenților din anul I, ofițerul S., a prezentat rectorului Academiei un raport, în care era menționat că Igor Tomac l-a insultat pe M. în cantina unității și că acesta din urmă i-a aplicat mai multe lovituri.

În urma unui raport de expertiză medico-legală din 25 februarie 2010, efectuat la cererea lui Igor Tomac, au fost constatate mai multe leziuni la nivelul feței acestuia.

Pe 2 martie 2010, psihologul instituției, după mai multe ședințe individuale cu Igor Tomac și M., a întocmit un raport referitor la evenimentele din 24 februarie 2010, în care l-a descris pe fiul reclamanților ca fiind o persoană calmă, sinceră, melancolică, modestă și lipsită de încredere în sine. Totodată, aceasta a mai menționat că Igor Tomac și M. au conștientizat faptele comise și că incidentul dintre aceștia s-a consumat.

Pe 3 martie 2010, reclamanții au fost informați cu privire la faptul că fiul lor s-a sinucis.

Reclamantul a afirmat că pe fața și pe capul cadavrului a observat echimoze și excoriații, și pe membre existau taieturi. În timpul ceremoniei de înmormântare religioasă, reclamanții au observat și alte semne vizibile de violență pe corpul defunctului.

B. Ancheta privind decesul lui Igor Tomac

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, din 8 aprilie 2010, decesul s-a produs ca urmare a asfixierii mecanice cauzate prin spânzurare. Expertul a remarcat excoriații pe buzele lui Igor Tomac, pe partea stângă a maxilarului, precum și pe genunchiul și piciorul stâng. El a indicat că aceste leziuni, în cazul unei persoane în viață, ar fi calificate drept nesemnificative.

Pe 29 aprilie 2010, ofițerii de poliție au expediat raportul în adresa Procuraturii cu propunerea de a nu iniția urmărirea penală privind circumstanțele decesului lui Igor Tomac.

Totodată, pe 16 aprilie 2010, primul reclamant a solicitat Procurorului General să dispună pornirea urmăririi penale, exprimându-și îndoielile cu privire la imparțialitatea organelor de poliție.

Pe 5 mai 2010, prim-adjunctul procurorului Procuraturii sectorului Centru mun. Chișinău a dispus efectuarea unui control suplimentar, menționând necesitatea stabilirii circumstanțelor în care au fost cauzate leziunile de pe fața și membrele inferioare ale defunctului, precum și audierea repetată a reclamanților și a prietenilor lui Igor Tomac.

Prin ordonanța din 26 iulie 2010, procurorul responsabil de caz a dispus refuzul în începerea urmăririi penale, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. De asemenea, acesta a menționat că probele cumulate nu indicau asupra faptului că Igor Tomac fusese incitat sau determinat la suicid. El a mai considerat că leziunile de pe fața victimei puteau fi cauzate în timpul conflictului cu M.

Pe 20 august 2010, avocatul reclamanților a primit o copie a ordonanței. Acesta a solicitat eliberarea unor copii a documentelor din dosar, însă a fost refuzat.

Pe 10 septembrie 2010, avocatul a contestat ordonanța din 26 iulie 2010 la procurorul ierarhic superior.

Printr-o ordonanță din 17 septembrie 2010, procurorul ierarhic superior a considerat ordonanța contestată ca fiind nemotivată, solicitând efectuarea unor investigații suplimentare.

Prin ordonanța din 20 octombrie 2010, procurorul responsabil de investigarea cazului a dispus din nou refuzul în începerea urmăririi penale, pe motiv că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe 24 noiembrie 2010, procuratura a expediat avocatului reclamanților o copie a acestei ordonanțe și l-a informat cu privire la posibilitatea de a consulta materialele cauzei.

Pe 14 ianuarie 2011, avocatul a contestat ordonanța respectivă, menționând despre faptul că trebuiau să fie audiați încă patru prieteni ai lui Igor Tomac.

Pe 4 februarie 2011, procurorul ierarhic superior a admis contestația și a dispus efectuarea unor investigații suplimentare.

Ulterior, procurorul responsabil de investigarea cazului a audiat trei dintre cei patru prieteni ai lui Igor Tomac, menționați de către avocat. Unul dintre prieteni a declarat, în special, că l-a văzut pe fiul reclamanților cu o zi înainte de moartea sa și că nu a observat nicio leziune pe față, și toți trei au confirmat că au văzut răni pe nas, buze și sub ochii lui Igor Tomac în ziua înmormântării.

Procurorul a audiat, în continuare, expertul criminalist care a examinat cadavrul fiului reclamanților și care a declarat că: echimoza de pe partea stângă a feței lui Igor Tomac datează cu 6-8 zile înainte de deces și a fost menționată în raportul de expertiză medico-legală din 25 februarie 2010; leziunea buzei inferioare ar fi putut fi cauzată în timpul convulsiilor agonice; cea de pe buza superioară - la bărbierit; și, în cele din urmă, petele de pe fața lui Igor Tomac vizibile în timpul înmormântării au fost cauzate de putrefacție și erau semne caracteristice care apar la 3-4 zile după deces.

Printr-o ordonanță din 4 aprilie 2011, procurorul responsabil de investigarea cazului iarăși a dispus refuzul în începerea urmăririi penale, pe motiv că probele acumulate nu demonstrau că Igor Tomac fusese omorât sau că ar fi fost determinat la sinucidere.

Pe 7 iulie 2011, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru mun. Chișinău, la solicitarea avocatului reclamanților a anulat ordonanța în cauză. Judecătorul a menționat că, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală aplicabile în cauză, dovezile obținute de către organele de urmările penală nu au fost considerate ca probe, deoarece nu au fost administrate în cadrul urmăririi penale, considerând astfel că lipsa procedurilor penale îl privase pe primul reclamant de drepturile sale procedurale.

Pe 16 august 2011, Procuratura a dispus pornirea urmăririi penale pentru determinare la sinucidere.

În noul raport de expertiză medico-legală, din 4 iunie 2012, expertul a reiterat concluziile făcute în primul său raport, adăugând că excoriațiile de pe față și de pe membrul inferior stâng puteau fi cauzate chiar de către Igor Tomac.

Prin ordonanța din 29 iunie 2012, cauza penală a fost clasată, iar potrivit reclamanților, aceștia nu au fost informați cu privire la acest fapt.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcarea articolului 2 din Convenție:

Curtea a reamintit că atunci când un individ și-a pierdut viața în circumstanțe suspecte și se afla sub controlul agenților de stat, autoritățile naționale competente trebuie să desfășoare ancheta sub un control deosebit de riguros (Enoukidze și Guirgvliani v. Georgia, nr. 25091/07, § 277, 26 aprilie 2011 și Armani Da Silva v. Regatul Unit [MC], nr. 5887/08, § 234, 30 martie 2016).

În acest sens, Curtea a constatat că fiul reclamanților era student într-o instituție subordonată Ministerului Afacerilor Interne, că locuia în cazarmă și era supus unui stil de viață similar, cel puțin într-o mare măsură, cu al acelora care își îndeplineau serviciul militar obligatoriu. Prin urmare, Curtea a observat că, la fel ca recruții, fiul reclamanților se afla, la data evenimentelor, sub controlul exclusiv al autorităților de stat. În plus, Curtea a subliniat că acest fapt nu a constituit obiectul niciunei controverse între părți.

Curtea a observat că, în prezenta cauză, circumstanțele decesului nu au fost stabilite de la bun început într-o manieră suficient de clară și că la etapa inițială au fost posibile diverse ipoteze, niciuna dintre ele nefiind lipsită în mod vădit de credibilitate.

Rezultă că, concluziile anchetei oficiale trebuiau să se bazeze pe o analiză minuțioasă, obiectivă și imparțială a tuturor elementelor relevante, cu scopul de a confirma sau infirma diferitele ipoteze invocate. În acest sens, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă conform căreia respingerea examinării unei ipoteze, compromite în mod decisiv capacitatea anchetei de a stabili circumstanțele cazului și, respectiv, identitatea persoanelor responsabile (Kolevi v. Bulgaria, nr. 1108/02, § 201, 5 noiembrie 2009, Finogenov și alții v. Rusia, nr. 18299/03 și 27311/03, § 272, CEDO 2011 (extrase).

Cu toate acestea, în acest ultim punct crucial, urmărirea penală privind decesul fiului reclamanților a eșuat, din următoarele motive.

Curtea a constatat în primul rând că, în prezenta cauză, mai multe elemente susțin afirmația reclamanților conform căreia rănile suferite de Igor Tomac în timpul conflictului său cu M., pe 24 februarie 2010, nu mai erau vizibile în ziua decesului. Acest lucru reiese, în special, din declarațiile coroborate ale primului reclamant, ale celorlalți studenți și ale unui prieten al lui Igor Tomac. Raportul psihologului, care îl văzuse pe fiul reclamanților în ziua morții sale, de asemenea, susține această teză, deoarece nici acesta nu menționează prezența rănilor.

Curtea a constatat că după decesul lui Igor Tomac au fost observate noi leziuni la nivelul feței și a piciorului său stâng. Acest lucru reiese, de asemenea, din mai multe elemente, și anume raportul privind cercetarea la fața locului întocmit de ofițerul de poliție, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile primului reclamant și ale prietenilor lui Igor Tomac care au participat la înmormântare, precum și fotografiile cu defunctul luate de reclamanți în timpul ceremoniei de înmormântare. Curtea a stabilit că aceste noi leziuni au fost diferite de cele observate pe 25 februarie 2010, după conflictul cu M.

De asemenea, Curtea a acordat o atenție deosebită asupra faptului că un procuror ierarhic superior a considerat necesar ca ancheta să stabilească originea leziunilor constatate pe corpul lui Igor Tomac, după moartea acestuia.

În primul rând, Curtea a observat că organele de anchetă nu au explicat originea rănilor de la piciorul stâng al fiului reclamanților.

Cu privire la leziunile de pe fața defunctului, Curtea a constatat că procuratura a acceptat explicațiile expertului criminalist cu privire la acest subiect. Cu toate acestea, Curtea a considerat că aceste explicații nu sunt satisfăcătoare din următoarele motive.

În ceea ce privește leziunea de deasupra buzei superioare, Curtea a considerat că i-a fost dificil să constate că ar fi putut fi cauzată de o lamă în timpul bărbieririi, după cum a explicat expertul. Totuși, din fotografiile prezentate de către reclamanți este clar vizibil faptul că leziunea în cauză era de formă rotunjită. Curtea a menționat că expertul nu a explicat în niciun fel cum o lamă de bărbierit liniară ar fi putut provoca o leziune de o asemenea formă.

În ceea ce privește leziunile de pe fața lui Igor Tomac, vizibile în timpul înmormântării, pe care expertul le-a considerat a fi pete de putrefacție care apar în general la 3-4 zile după deces, Curtea a constatat că ceremonia de înmormântare a avut loc pe 5 martie 2010 în timpul zilei, probabil la mai puțin de șaptezeci și două de ore de la deces, care a avut loc pe 2 martie 2010 în jurul orei 21:00. Astfel, Curtea a observat că organele de anchetă nu au verificat dacă intervalul de timp indicat de expert a fost în concordanță cu elementele de fapt menționate anterior.

Mai mult, explicațiile expertului criminalist au fost în contradicție cu concluziile aceluiași expert, formulate în cel de-al doilea raport de expertiză medico-legală, prezentat în cadrul anchetei penale, potrivit căruia Igor Tomac și-ar fi putut cauza singur leziunile, constatate în urma decesului său. În acest sens, Curtea a reamintit că sistemul intern de expertiză medico-legală trebuie să beneficieze de garanţii suficiente, de natură să păstreze credibilitatea şi eficacitatea, mai ales obligând experţii să-și motiveze avizele (Eugenia Lazăr v. România, nr. 32146/05, § 85, 16 februarie 2010). Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea a conchis că, în cazul de față, avizul expertului criminalist nu a fost suficient motivat și că nu rezultă din actele dosarului că au existat suficiente garanții în dreptul național care să-l oblige pe acesta să-și justifice în mod corespunzător opinia.

Curtea a mai observat că autoritățile statului nu au analizat urmele de sânge găsite în apropierea cadavrului. Nici nu au încercat să explice proveniența acestor urme. Cu toate acestea, într-un caz de sinucidere prin spânzurare - concluzie la care au ajuns autoritățile cu privire la Igor Tomac - prezența urmelor de sânge ridică întrebări, cu atât mai mult dacă sunt, ca și în acest caz, pe un perete și nu sub cadavru.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că autoritățile au favorizat din start ipoteza sinuciderii, fără să examineze suficient ipoteza plauzibilă a violenței aplicate fiului reclamanților în ziua morții sale. Această observație este întărită de faptul că autoritățile nu au cercetat prezența leziunilor sau a urmelor de sânge la persoanele aflate pe teritoriul Academiei în momentul producerii tragicului eveniment, ceea ce a condus la incapacitatea anchetei de a stabili toate circumstanțele cazului.

Curtea a notat că judecătorul de instrucție a considerat că probele acumulate în timpul „cercetării” efectuate de autorități nu puteau fi utilizate pe motiv că au fost obținute în afara procedurilor penale. Acesta reamintește că a avut deja ocazia să constate că, în temeiul legislației RM, nicio măsură de investigație nu ar putea fi efectuată înainte de inițierea urmăririi penale (Guțu v. Moldova, nr. 20289/02, § 61, 7 iunie 2007 , și Mătăsaru și Savițchi v. Moldova, nr. 38281/08, § 90, 2 noiembrie 2010). În cazul de față, Curtea a constatat că, refuzând de trei ori inițierea urmăririi penale, procuratura a împiedicat cu bună știință utilizarea probelor în instanță. Rezultă că investigaţia nu putea fi considerată a fi eficientă cel puţin până la 16 august 2011, data la care a fost inițiată în mod oficial urmărirea penală (Mătăsaru și Savițchi, citate mai sus, § 90). De asemenea, a considerat că inițierea urmăririi penale cu întârziere de peste un an și cinci luni este incompatibilă cu obligațiile procedurale care reies din articolul 2 din Convenției.

Astfel, Curtea a observat că, chiar și după pornirea urmăririi penale, procuratura nu a corectat neajunsurile anchetei anterioare. În cele din urmă, procuratura a ajuns la aceleași concluzii ca și cele făcute în ordonanțele emise în afara urmăririi penale, fără a efectua investigații mai aprofundate.

În cele din urmă, în ceea ce privește participarea reclamanților la anchetă, Curtea a menționat că aceștia au pretins că nu au fost notificați cu privire la clasarea cauzei respective, prin urmare, au fost lipsiți de posibilitatea de a o contesta conform prevederilor legale (a se vedea, pentru exemple de încălcare a articolului 2 din Convenție din cauza neparticipării rudelor la anchetă, Anık și alții v. Turcia, nr. 63758/00, §§ 77-78, 5 iunie 2007 și Kolobychko v. Moldova, Rusia și Ucraina, nr. 366724 / 10, §§ 46-50, 18 septembrie 2018).

În concluzie, Curtea a constatat că ancheta efectuată de către autoritățile statului cu privire la moartea lui Igor Tomac nu a fost una eficientă, întrucât nu a fost nici aprofundată, nici accesibilă reclamanților.

Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

Curtea le-a acordat reclamanților suma de 12000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 3500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie (unanimitate): încălcarea articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Tomac v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă