Jasper v. Regatul Unit [MC] – nr. 27052/95

Hotărârea din 16.2.2000 [MC]

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Dreptul la un proces echitabil

Nedivulgarea probelor de către partea acuzării din motive de imunitate de interes public: neîncălcare

[Acest rezumat se referă, de asemenea, la următoarele hotărâri din 16 februarie 2000: Rowe și Davis v. Regatul Unit [MC] (228901/95) și Fitt v. Regatului Unit [MC] (29777/96).]

În fapt - Cazurile se referă la trei cereri depuse de patru resortisanți britanici. Eric Jasper, care s-a născut în 1933, Raphael Rowe și Michael Davis, născuți în 1968 și respectiv 1966 și Barry Fitt, născut în 1933. Domnul Rowe și domnul Davis își execută la moment pedeapsa pentru omor și alte infracțiuni comise în 1988. Aceștia au fost condamnați în februarie 1990, iar recursurile lor au fost definitiv soluţionate în 1993. Dosarul lor a fost remis Curții de Apel de către Comisia de Revizuire a Dosarelor Penale. Domnul Jasper se află în închisoarea Maidstone pentru eludare frauduloasă a interdicțiilor de a importa canabis în 1993, iar domnul Fitt se află în închisoarea Whitemoor pentru complicitate la jaf și deținere a unei arme de foc și a unei arme interzise în 1993. Ambii au fost condamnați în 1994. În timpul procedurilor penale împotriva tuturor celor patru reclamanți, probe relevante nu au fost divulgate părţii apărării pe motivul imunității de interes public.

Reclamanții s-au plâns că nedivulgarea de către partea acuzării a probelor relevante pe motivul imunității de interes public a însemnat că li s-a refuzat un proces echitabil, încălcând astfel articolul 6 § 1 și 3 litera (b) și (d) din Convenția europeană a drepturilor omului.

În drept:

(a) Cazul Rowe și Davis v. Regatului Unit

Curtea a menționat că, în conformitate cu legea în vigoare la acel moment, acuzarea, fără știrea sau autorizarea judecătorului, decidea dacă probele în cauză nu trebuie divulgate. Având în vedere cerințele articolului 6 § 1 – potrivit căruia partea acuzării trebuie să aducă la cunoştinţă apărării toate probele materiale aflate în posesia sa, favorabile sau nu pentru apărare și că dificultățile cauzate apărării trebuie să fie suficient compensate prin procedurile urmate în fața instanței de judecată – Curtea a constatat că o astfel de procedură nu era compatibilă cu dreptul la un proces echitabil. Curtea de Apel, care a examinat ea însăși probele cu două ocazii, nu a putut remedia situaţia, aşa cum nu a audiat martorii și a trebuit să se bazeze pe procesele-verbale ale ședințelor Curții Regale și pe materialele urmăririi penale pentru a decide asupra relevanței probelor.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: Curtea a acordat suma de 25.000 £ pentru costuri şi cheltuieli, fără 15.233,40 FF deja plătite cu titlu de asistență judiciară și a respins restul cererilor reclamantei pentru satisfacție echitabilă.

(b) Cazurile Jasper v. Regatul Unit și Fitt v. Regatului Unit

Pe parcursul desfăşurării evenimentelor relevante pentru aceste două cereri, legea se schimbase. Potrivit legii noi, partea acuzării trebuia să depună o cerere la judecătorul din prima instanță pentru autorizarea nedivulgării probelor în cauză. Volumul de informații comunicate apărării depindea de categoria informațiilor implicate.

Curtea a remarcat din nou importanța divulgării anchetei urmăririi penale și necesitatea ca orice dificultăți cauzate apărării prin limitarea drepturilor sale să fie suficient compensată prin procedurile urmate în fața instanţelor de judecată. Cu toate acestea, Curtea a menționat apoi că, în fiecare caz, apărării i s-a comunicat că a fost depusă o cerere de autorizare de nedivulgare și, în cazul Fitt, li s-a comunicat categoria informațiilor și li s-a dat și un rezumat editat al informației. În fiecare caz, partea apărării a avut posibilitatea să prezinte judecătorului argumentele apărării. În aceste circumstanțe, când un judecător a primei instanțe a decis cu privire la faptul dacă era permis acuzării să nu divulge probele, și când probele nu au fost prezentate juriului, Curtea a constatat că apărarea a fost informată pe cât a fost posibil, fără divulgarea probelor în privinţa cărora acuzarea a considerat necesar să le păstreze confidenţialitatea din motive de interes public. Faptul că judecătorul, pe parcursul procesului, a examinat necesitatea divulgării a oferit o garanție suplimentară.

Concluzie: neîncălcare (nouă voturi la opt).

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Jasper v. Regatul Unit [MC] de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".