Vasilasco v. Republica Moldova – nr. 19607/08

Hotărârea din 15.9.2020 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Accesul la un tribunal

Procedura de executare

Articolul 1 din Protocolul nr.1

Protecția proprietății

Articolul 1-1-1

Posesia liniştită a bunurilor

Neexecutarea de către autorități, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamanților – încălcare

Pe 4 aprilie 2008, reclamanții, Viorel Vasilasco și Feodosia Vasilasco, au sesizat Curtea invocând faptul că prin neexecutarea unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea lor le-a fost încălcat dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, precum și dreptul de a dispune de bunurile sale, garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

În fapt:

La momentul desfăşurării evenimentelor, reclamantul era angajat al Ministerului Afacerilor Interne. În 2006, reclamantul a înaintat o acțiune împotriva Consiliului municipal Chișinău pentru a obliga autoritățile să-i ofere spațiu locativ, bazându-se pe prevederile Legii cu privire la poliției. Printr-o hotărâre din 27 octombrie 2006, Judecătoria Centru mun. Chișinău a obligat Consiliul municipal Chișinău să-i închirieze un spațiu locativ pentru reclamant și familia acestuia. Printr-o decizie definitivă din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea primei instanțe.

Executorul judecătoresc a inițiat procedura de executare, dar hotărârea a rămas neexecutată până la moment.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a constatat că, până la moment, procedura de executare a hotărârii definitive, prin care autoritățile locale au fost obligate să-i ofere spațiu locativ reclamantului și familiei sale, a durat deja aproximativ 13 ani. Astfel, Curtea a reiterat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ alternativ ca explicaţie pentru neexecutarea unei hotărâri (Prodan v. Republica Moldova, nr. 49806/99, § 53, CEDO 2004-III și Cristea v. Republica Moldova, nr. 35098/12, § 46, 12 februarie 2019).

Curtea a reamintit poziția sa, exprimată în repetate rânduri în cauze care au vizat neexecutarea, potrivit căreia, imposibilitatea unui creditor de a obține executarea integrală, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea sa constituie o încălcare a „dreptului la un tribunal” garantat de articolul 6 § 1 din Convenție, precum și a dreptului la respectarea bunurilor sale garantat de articolul 1 din Protocolul nr 1 (Prodan, citat mai sus, §§ 56 și 62).

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză, considerând că astfel a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din motivul neexecutării de către autorități, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamanților.

Cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție:

Curtea a constatat că decizia definitivă din 31 ianuarie 2007, pronunțată în favoarea reclamanților, nu prevedea alocarea unui spațiu locativ în proprietate. Instanțele au obligat autoritățile locale să le acorde spațiu locativ în conformitate cu dispoziţiile legale, care prevedeau asigurarea cu spațiu locativ în locațiune și nu în proprietate. Din aceste considerente, Curtea nu a observat nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciul material pretins reprezentând prețul unui apartament, în consecință, a respins această pretenţie (Parasca v. Republica Moldova [comitet], nr. 17986/09, § 33, 10 februarie 2015 și Morari și Spiridonov v. Republica Moldova [comitet], nr. 4771/09 și 7170/09, § 40, 7 iulie 2015).

În cele din urmă, Curtea și-a reiterat poziția conform căreia executarea unei decizii naționale constituie cea mai potrivită formă de remediere a încălcărilor Convenției similare cu cele constatate în prezenta cauză (Gerasimov și alții v. Rusia, nr.29920 / 05 și alte 10, § 198, 1 iulie 2014 și Cristea v. Republica Moldova, nr. 35098/12, § 55, 12 februarie 2019). În consecință, Curtea a considerat că statul pârât trebuie să asigure fără întârziere executarea deciziei inițiale pronunțate în favoarea reclamantului, prin mijloace adecvate.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție. (unanimitate)

Curtea le-a acordat în comun reclamanților 5000 EUR cu titlu de prejudiciu material, 3600 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Vasilasco v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă