Partidul Politic „Patria” şi alţii v. Republica Moldova – nr. 5113/15 și alte 14 cereri

Hotărârea din 4.8.2020 [Secţia a II-a]

 

Articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie

Dreptul la alegeri libere

Libertatea de exprimare a opiniei cetățenilor

 

Descalificarea arbitrară a unui partid politic, cu trei zile înainte de alegerile parlamentare, bazându-se pe presupusa utilizare a mijloacelor financiare din străinătate nedeclarate – încălcare

 

Reclamanţii, un partid politic care a candidat la alegerile parlamentare din anul 2014 şi 14 candidaţi de pe lista electorală a acelui partid, au invocat în fața Curții încălcarea articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a eliminării partidului din cursa electorală, cu trei zile înainte de alegeri, bazându-se pe presupusa folosire de mijloace financiare nedeclarate, precum şi mijloace financiare din străinătate, contrar prevederilor legislaţiei electorale.

 

În fapt:

 

În mai 2014, Parlamentul Republicii Moldova a stabilit data desfășurării următoarelor alegeri parlamentare pe 30 noiembrie a aceluiaşi an.

În aprilie 2014, domnul Renato Usatîi, unul din reclamanţii din prezenta cauză, a devenit liderul unui partid politic inactiv, în urma alegerii sale la congresul partidului. Totodată, a fost schimbată şi denumirea acelui partid. Totuşi, Ministerul Justiţiei a refuzat înregistrarea modificărilor în statutul partidului, astfel, fiind imposibilă participarea la alegeri sub noua sa denumire şi cu noua sa conducere. În pofida altor încercări ale domnului Renato Usatîi de a înregistra un partid politic, Ministerul Justiţiei, de asemenea, a refuzat.

Pe 12 septembrie 2014, partidul politic reclamant a fost oficial înregistrat de către Ministerul Justiţiei, având un alt lider şi fără implicarea domnului Renato Usatîi. Ulterior, pe 13 octombrie 2014, Comisia Electorală Centrală a înregistrat partidul în cursa electorală şi, tot atunci, domnul Usatîi a apărut ca fiind candidatul numărul unu pe lista de partid. În lista de partid enumerându-se şi ceilalţi reclamanţi din prezenta cauză.

 

Pe 26 noiembrie 2014, cu trei zile înaintea alegerilor, Inspectoratul General de Poliţie a prezentat Comisiei Electorale Centrale o informaţie, potrivit căreia, concurentul electoral Partidul Politic „Patria” a utilizat în campania electorală mijloace financiare din străinătate, încălcând astfel prevederile Codului Contravenţional şi a solicitat anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale cu privire la înregistrarea candidatului în cursa electorală pentru alegerile parlamentare. Potrivit aceleiaşi informaţii, în perioada între 30 mai şi 29 septembrie 2014, candidatul cu numărul unu pe lista electorală a partidului, domnul Usatîi, a introdus oficial în ţară mijloace financiare din străinătate în valoare de 14.872.128 MDL (echivalentul a aproximativ 800.000 EUR). Aproximativ în aceeaşi perioadă, domnul Usatîi a utilizat suma de 6.713.622 MDL efectuând două tranzacţii, în timp ce restul sumei de 8.158.506 MDL a fost utilizată pentru necesităţile campaniei electorale ale partidului reclamant (pentru combustibil, pentru procurarea automobilelor, pentru serviciile de telefonie mobilă). Se pare că informaţia prezentată, nu a fost însoţită de documente sau probe care ar dovedi cele indicate în scrisoare.

La aceeaşi dată, Comisia Electorală Centrală a organizat o ședință la care a decis, inter alia, de a cere Curţii de Apel Chişinău anularea înregistrării partidului politic reclamant la alegerile parlamentare, bazându-se pe faptele descrise în scrisoarea Inspectoratului General de Poliţie. O acțiune a fost depusă la Curtea de Apel Chișinău, în aceeiași zi.

 

Pe 27 noiembrie 2014, Partidul Politic „Patria” a înaintat o contestaţie împotriva hotărârii Comisiei Electorale Centrale din 26 noiembrie 2014.

În motivarea contestaţiei, partidul reclamant a evidenţiat faptul că Comisia Electorală Centrală i-a informat despre ședință cu doar 15 minute înainte, contrar art. 37 din Regulamentul CEC, care prevede un minim de 12 ore pentru înştiinţarea despre ședința stabilită. A menționat că ședința a început în lipsa reprezentantului partidului și că nu li s-a acordat acces la materialele examinate de către CEC, ceea ce a făcut dificilă pregătirea apărării pe caz. Astfel, a fost încălcat dreptul la apărare al partidului reclamant.

În fond, partidul reclamant a susţinut că, acuzațiile erau nefondate fiind bazate pe supoziții, că mașinile erau cumpărate până la introducerea de către Domnul Usatîi a celor 8 milioane de lei în Moldova și până la campania electorală, că combustibilul și serviciile de telefonie mobilă au fost plătite din contul bancar al partidului reclamant. Reclamantul a menționat că nu au fost prezentate probe că liderul partidului a utilizat anume acei bani pentru campania electorală.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2014 a fost admisă cererea Comisiei Electorale Centrale privind anularea înregistrării concurentului electoral Partidul Politic „Patria” cu confiscarea sumelor de bani, iar contestaţia înaintată de Partidul Politic „Patria” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Partidului Politic „Patria” a contestat hotărârea menționată la Curtea Supremă de Justiție. Acesta a susținut, inter alia, că nu existau dovezi care să susțină acuzațiile împotriva sa. Mai mult, acesta a susținut că cele 11 mașini cumpărate cu banii domnului Usatîi au fost achiziționate, de fapt, înainte de 30 mai 2014, și anume înainte de a fi introdusă suma de 8.158.506 MDL în Moldova.

Pe 29 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul Partidului Politic „Patria” cu menţinerea hotărârii primei instanţe. 

 

În drept: 

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie:

Curtea a reiterat că, în pofida marjei de aprecieri acordate Statelor în acest domeniu, intră în competenţa Curţii să determine, în ultimă instanţă, dacă cerinţele articolul 3 din Protocolul nr. 1 au fost respectate; ea trebuie să se convingă că condiţiile nu limitează drepturile în cauză, în măsura în care să afecteze esenţa lor şi să le priveze de eficacitatea lor; că ele sunt impuse cu un scop legitim; şi că mijloacele folosite nu sunt disproporţionate sau arbitrare.

Curtea a notat că anularea înregistrării partidului a constituit o ingerinţă, atât în dreptul partidului, cât şi în dreptul celorlalţi reclamanţi, în baza articolului 3 din Protocolul nr. 1 (a se vedea cauza Partidul Democrat Unit rus Yabloko și alții v. Rusia, nr. 18860/07, § 74, 8 noiembrie 2016). Ingerinţa s-a bazat pe articolul 36 şi articolul 69 din Codul Electoral, care prevedeau posibilitatea anulării înregistrării concurentului care a utilizat în campania electorală mijloace băneşti din străinătate şi/sau sume de bani considerabile din fonduri nedeclarate. Prin urmare, Curtea era convinsă că legislația în domeniu îndeplinea cerințele de previzibilitate, deşi, se pare că există o neclaritate referitor la aplicabilitatea prevederilor privind utilizarea mijloacelor financiare din străinătate ce aparţin cetăţenilor Republicii Moldova.

Dat fiind faptul că articolul 3 din Protocolul nr. 1 nu conţine o listă de „scopuri legitime” pentru a justifica restricţiile în exercitarea drepturilor pe care aceasta le garantează şi nu se referă la cele enumerate în articolele 8 şi 10 ale Convenţiei, Statele Contractante sunt libere să se bazeze pe un scop care nu este menţionat în aceste articole, cu condiţia ca să să fie în concordanţă cu principiile de drept şi scopurile generale ale Convenţiei (a se vedea, de exemplu, cauza Ždanoka v. Letonia [MC], nr. 58278/00, § 115).

Decizia cu privire la descalificarea partidului reclamant s-a bazat, în primul rând, pe afirmația că liderul acesteia a folosit pentru campania electorală bani de origine străină care-i aparțineau, fără nicio rezervă. Totuşi, poliția nu a prezentat nicio dovadă pentru această acuzație, și nicio dovadă nu a fost solicitată de către Comisia Electorală Centrală și nici de instanțele naționale care au acceptat această ipoteză, aparent, în absența vreunei probe.

Un alt argument pentru descalificarea partidului reclamant, acceptat de CEC și de instanțele naționale, a fost faptul că acesta a cheltuit bani nedeclarați pentru achiziționarea a unsprezece mașini în mai 2014, precum şi cheltuielile pentru combustibil şi pentru serviciile de telefonie mobilă. Din nou, nicio dovadă nu a fost prezentată pentru a susține aceste afirmații de către poliție și nicio dovadă nu a fost solicitată de către CEC și instanțele naționale. Cu toate acestea, reclamantul, liderul partidului, a recunoscut în timpul procedurilor că a finanțat achiziționarea a unsprezece mașini, dar că achiziția a avut loc înainte ca banii străini contestaţi să fie introduşi în Moldova și înainte de începerea campaniei electorale, nemaivorbind de faptul ca a avut loc înainte de crearea partidului reclamant.

Pe lângă lipsa de justificare a acuzațiilor la adresa partidului reclamant, ultimului nu i-au fost acordate suficiente garanții procedurale împotriva arbitrariului. În special, CEC a informat partidul reclamant despre audierea sa cu doar 15 minute înainte, în loc de minim 12 ore prevăzute de regulile CEC, luând astfel prin surprindere reclamantul și lăsându-l nepregătit pentru audiere în fața CEC. Mai mult, instanțele au ignorat toate argumentele pertinente prezentate de partidul reclamant și a acceptat fără ezitare ceea ce părea a fi acuzații nefondate împotriva acestuia.

Curtea a concluzionat că ingerința în drepturile electorale ale reclamanților nu a respectat standardele impuse de articolul 3 din Protocolul nr. 1. În special, excluderea partidului reclamant din cursa electorală nu s-a bazat pe dovezi suficiente și relevante, procedurile în fața CEC și a instanțelor judecătorești nu au acordat partidului reclamant suficiente garanții împotriva arbitrariului, și că deciziile autorităților naționale nu au fost motivate, prin urmare au fost arbitrare.

 

Concluzie: încălcarea articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

 

Curtea i-a acordat reclamantului Partidul Politic „Patria” suma de 7500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și reclamanților, în comun, suma de 8000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Cu referire la ceilalţi reclamanţi, Curtea a concluzionat că constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit.

 

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Partidul Politic „Patria” şi alţii v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă