Osadcii și alții v. Republica Moldova – nr. 51662/12 și alte două cereri

 Hotărârea din 7.7.2020 [Secţia a II-a]

 Articolul 6 § 1

 Dreptul la un proces echitabil

 Articolul 1 din Protocolul nr.1

 Protecția proprietății

 Articolul 13

 Lipsa unui recurs intern efectiv

 Neexecutarea în termen rezonabil a unor hotărâri judecătorești definitive - încălcare

Reclamanții, Cornel Osadcii, Ion Bodarev și Marian Cucoș, au invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dată fiind neexecutarea în termen rezonabil a unor hotărâri judecătorești definitive emise în favoarea lor cu privire la obligarea autorităților locale de a-i asigura cu spațiu locativ.

Cu privire la cererea nr.51662/12, reclamantul a invocat încălcarea articolului 13 din Convenție, dată fiind lipsa unui remediu intern eficient.

 În fapt:

La momentul producerii faptelor, reclamanții, care erau angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, au înaintat acțiuni în instanța de judecată împotriva Consiliului Municipal Chișinău pentru a fi asigurați cu spațiu locativ. Instanțele naționale au admis acțiunile reclamanților și au obligat Consiliul Municipal Chișinău să-i asigure cu spațiu locativ permanent, în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv.

Ca rezultat al neexecutării acestor hotărâri, reclamanții, au înaintat acțiuni în instanța de judecată împotriva statului, cu privire la repararea prejudiciului în baza prevederilor Legii nr. 87. În continuare, instanțele naționale au admis parțial acțiunile reclamanților, constatând încălcarea drepturilor acestora garantate de articolul 6 § 1 și de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și le-au acordat anumite despăgubiri. Hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților au fost executate, ulterior.

 În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție 

Curtea a reiterat că, în principiu, o hotărâre judecătorească sau o măsură favorabilă reclamantului, nu este suficientă pentru a-l priva de statutul de „victimă” numai dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în fond, și au remediat ulterior încălcarea Convenției. Întrebarea pusă a fost dacă reclamantul a primit despăgubire pentru prejudiciul ce i s-a cauzat - comparabil cu satisfacția echitabilă prevăzută la articolul 41 din Convenție (Cocchiarella v. Italia [M.C.], nr 64886/01, §§ 71-72, CEDO 2006-V).

Curtea a constatat că hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților au fost executate în perioade cuprinse între 66 luni și 72 de luni. De asemenea, a menționat că instanțele naționale au recunoscut încălcarea dreptului reclamantului la executarea unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil, și i-au acordat anumite despăgubiri.

Întrebarea care a apărut era dacă, compensația obținută de către reclamanți a fost de natură să compenseze prejudiciul suferit.

Curtea a notat că sumele acordate reclamanților au fost vădit mai mici decât sumele acordate în cazuri similare în Republica Moldova (Botezatu v. Moldova cererea nr.17899/08, § 42, Mizernaia v. Moldova, nr. 31790/03, § 32 , 25 septembrie 2007, Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 82, CEDO 2004-III).

De asemenea, Curtea a stabilit că în cererea nr. 51662/12, instanțele naționale au respins acțiunea reclamantului de rambursare a sumelor achitate pentru închirierea spațiului locativ, în perioada neexecutării, dat fiind faptul că contractele de locațiune nu au fost înregistrate în mod corespunzător la autoritățile fiscale. Cu toate acestea, Curtea a remarcat că, potrivit legislației naționale în vigoare la momentul respectiv, înregistrarea fiscală nu era obligatorie pentru contractele de locațiune cu o durată mai mică de trei ani, exact ca în situația dată. Aceasta a stabilit deja că, atunci când instanțele naționale resping cererile privind repararea prejudiciului material fără motive rezonabile, acest lucru poate fi incompatibil cu jurisprudența sa privind executarea hotărârilor judecătorești (Botezatu, citată mai sus, § 28).

Aceste elemente au fost de ajuns pentru a concluziona că, reclamanții nu au obținut o despăgubire suficientă la nivel național și că își păstrează calitatea de „victime” în sensul articolului 34 din Convenție.

Curtea a reiterat că, o autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor și a locurilor alternative pentru a motiva neexecutarea unei hotărâri (Prodan, citată mai sus, § 53 și Cristea v. Moldova, nr. 35098/12, § 46, 12 februarie 2019).

Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza neexecutării de către autorități într-un termen rezonabil a hotărârilor naționale emise în favoarea reclamanților.

Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție în cerereanr. 51662/12

Pentru aceleași motive Curtea a considerat că acțiunea înaintată de reclamant nu i-a oferit o despăgubire suficientă ceea ce a condus la încălcarea articolului 13 din Convenție, coroborată cu articolul 6 § 1 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Cristea, citat mai sus, § 49).

Cu privire la cererea 51662/12, Curtea i-a acordat reclamantului 12900 EUR cu titlu de prejudiciu material, 550 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 50 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Cu privire la cererea 7689/13, Curtea i-a acordat reclamantului 1500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 100 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Cu privire la cererea 67076/13, Curtea i-a acordat reclamantului 1300 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 100 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1, articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție. (unanimitate)

Cu privire la cererea nr.51662/12, a constatat și încălcarea articolului 13 în coroborare cu articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție(unanimitate).

 © Prezentul rezumat are la bază hotărârea Osadcii și alții v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă