Spiridonov v. Republica Moldova – nr. 41541/13

Hotărârea din 23.6.2020 [Secţia a II-a]

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Neexecutarea unei hotărâri irevocabile pronunțate în favoarea reclamantului – încălcare

Pe 14 mai 2013, reclamantul  Emelian Spiridonov a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 § 1 şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, dat fiind încălcarea dreptului său de acces la o instanță ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea sa.

În fapt:

Printr-o hotărâre definitivă din 19 mai 2006, Judecătoria Centru mun. Chișinău, a obligat Compania A. să achite în beneficiul reclamantului suma de 14.776,67 MDL, cu titlu de restanțe salariale.

În aceeași zi, a fost emis un titlu executoriu, iar executorul judecătoresc a intentat procedura de executare. Pe 24 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a restituit titlul executoriu din motiv că acesta nu putea fi executat dată fiind insolvabilitatea debitorului.

Pe 4 octombrie 2010, printr-o decizie a Curții de Apel Chișinău, Compania A. a fost lichidată, iar pe 6 octombrie 2010 aceasta i-a achitat reclamantului o parte din datorie, respectiv suma de 4 205 MDL.

Pe 10 februarie 2012, reclamantul a inițiat în instanța de judecată o acțiune împotriva statului în baza prevederilor Legii nr. 87. Acesta a solicitat încasarea sumei de 14.776 MDL pentru prejudiciu material și 10.000 MDL pentru prejudiciul moral ca urmare a neexecutării hotărârii din 19 mai 2006. Curtea de Apel Chișinău, prin decizia definitivă din 15 noiembrie 2012, a admis parțial acțiunea, a constatat încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a unei hotărâri judecătorești și i-a acordat 3.000 MDL pentru prejudiciu moral.

În drept:

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 şi a articolului 1 Protocolul nr.1 la Convenţie

Curtea a reiterat că, în principiu, o decizie sau o măsură în favoarea reclamantului este suficientă pentru a-i refuza statutul de „victimă” numai dacă autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în fond, și apoi au remediat încălcarea Convenției (Centro Europa 7 Srl și Di Stefano v. Italia [MC], nr. 38433/09, § 81, CEDO 2012). În speță, Curtea a evidențiat că Curtea de Apel a constatat încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 și de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În același timp, a constatat că hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului nu a fost executată, iar despăgubirile acordate au fost vădit mai mici decât cele care se acordă, în general, în cazuri similare, în Moldova (Botezatu v. Republica Moldova, nr. 17899 / 08, § 42, 14 aprilie 2015, Mizernaia v. Moldova, nr 31790/03, § 32, 25 septembrie 2007 și Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 82, CEDO 2004-III (extrase). Aceste elemente au fost suficiente pentru a concluziona că, reclamantul nu a obținut o despăgubire corespunzătoare la nivel național și că și-a păstrat statutul de „victimă” în sensul articolului 34 din Convenție.

Curtea a concluzionat, că instanțele naționale au constatat că neexecutarea hotărârii pronunțate în favoarea reclamantului, din 19 mai 2006, se datorează în totalitate lipsei de diligență din partea executorului judecătoresc, precum și lipsei unor măsuri adecvate și suficiente pentru a garanta executarea. Curtea a reamintit că, statele au obligația pozitivă de a pune în aplicare un sistem eficient, atât în ​​practică, cât și în drept, care să asigure executarea hotărârilor judecătorești definitive între persoane private (Fouklev v. Ucraina, nr. 71186/01, § 84 , 7 iunie 2005). Responsabilitatea statului poate fi angajată în cazul în care autoritățile publice implicate în procedurile de executare nu au manifestat diligența corespunzătoare sau chiar au împiedicat executarea (Fouklev v. Ucraina, § 67).

Curtea și-a reiterat poziția, exprimată în mod repetat în cazurile de neexecutare a obligațiilor, conform căreia imposibilitatea unui creditor de a face posibilă executarea integrală a unei hotărâri pronunțate în favoarea sa, într-un termen rezonabil, constituie o încălcarea a „dreptului său la o instanță” consacrat la articolul 6 § 1 din Convenție, precum și a dreptului la protecția proprietății garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Prodan v. Republica Moldova, 18.05.2004).

În consecință, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție dată fiind neexecutare de către autoritățile naționale, într-un termen rezonabil, a hotărârii definitive pronunțate în favoarea reclamantului.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 şi a articolului 1 Protocolul nr.1 la Convenţie (unanimitate).

Curtea a acordat reclamantului 2600 EUR cu titlu de prejudiciu moral și material.

 © Prezentul rezumat are la bază hotărârea Spiridonov v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă