Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova – 12918/12

Hotărârea din 23.6.2020

Satisfacție echitabilă

Pe 23 decembrie 2011, Electronservice-Nord S.A., o societate înregistrată în RM, („societatea reclamantă”), a invocat în fața Curții încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a anulării unei decizii irevocabile pronunțate în favoarea sa.

Prin hotărârea pronunțată la 2 iulie 2019 („hotărârea principală”), Curtea a reținut că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Electronservice-Nord S.A. v. Moldova, nr. 12918/12, 2 iulie 2019).

Curtea a rezervat chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenţie, deoarece nu era gata pentru a lua o decizie cu privire la prejudiciul material şi a invitat Guvernul şi societatea reclamantă să prezinte, în termen de trei luni, comentariile lor asupra acestui aspect şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge.

Circumstanțele cauzei:

În urma unui proces judiciar care s-a încheiat cu o decizie definitivă a Curții de Apel Bălți din 8 decembrie 2009, societatea reclamantă a obținut o hotărâre irevocabilă care obliga să înregistreze pe numele său bunurile imobile privatizate de către aceasta în anii 1999 și 2004.

Pe 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Chișinău a casat decizia irevocabilă din 8 decembrie 2009 și a dispus rejudecarea cauzei.

În hotărârea principală, Curtea a decis că această casare a fost contrară principiului securității raporturilor juridice și a încălcat, astfel, drepturile societății reclamante garantate de articolul 6 § 1 și articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În urma redeschiderii procedurilor naționale, în aprilie 2012, Oficiul Cadastral Teritorial a înregistrat o parte din bunurile societății reclamante. În rezultatul redeschiderii procedurilor, la nivel național, a fost pronunțată încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2013, prin care recursul societății reclamante a fost respins ca inadmisibil.

Celelalte bunuri imobile nu au mai fost niciodată înregistrate pe numele societății reclamante, mai mult, unul din bunuri a fost demolat de către autoritățile publice în 2018.

În drept:

A. Prejudiciul material

Societatea reclamantă a prezentat un raport al unui expert independent care conținea un calcul detaliat al pierderilor pe care aceasta le-ar fi suportat în urma imposibilității folosirii bunurilor sale imobile. Valoarea totală a pierderilor solicitate de societatea reclamantă era de 32.944,35 EUR. De asemenea, societatea reclamantă a revendicat valoarea de piață a clădirii demolate în 2018, în sumă de 37.823 EUR. Totodată, societatea reclamantă a pretins compensații pentru dobânzile de întârziere, calculate în conformitate cu dispozițiile Codului civil, în sumă de 21.906,60 EUR și costurile inflației în valoare de 20.910,39 EUR.

În total, societatea reclamantă a solicitat 113.584,34 EUR pentru prejudiciile materiale suferite ca urmare a încălcărilor constatate de Curte în hotărârea principală.

Guvernul și-a exprimat îndoiala cu privire la susținerile societății reclamante cu privire la faptul că ar fi dat în locațiune proprietatea, dacă hotărârea pronunțată în favoarea sa nu ar fi fost casată, invocând, că societatea reclamantă nu a prezentat nicio dovadă în acest sens și că, de fapt, societatea reclamantă intenționa să deschidă o spălătorie auto. Totodată, menționând că nu există nici o legătură de cauzalitate între constatările Curții din hotărârea principală și sumele pretinse de societatea reclamantă, pe care le-a considerat speculative.

Curtea a reiterat că o hotărâre în care se constată o încălcare impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele în așa fel, încât să restabilească, pe cât posibil, situația existentă înainte de încălcare, aceasta ar însemna punerea societății reclamante în poziția în care s-ar fi aflat, dacă încălcarea nu s-ar fi produs.

Curtea a considerat că, abordarea generală adoptată de societatea reclamantă în evaluarea prejudiciilor suferite ca urmare a încălcării drepturilor sale prevăzute de Convenție este una rezonabilă. Cu toate acestea, Curtea nu a putut decât să constate că a existat un anumit grad de speculații în calculul prezentat de societatea reclamantă. Presupunând că societatea reclamantă ar fi dat în locațiune bunurile imobile în cauză, aceasta în mod inevitabil, ar fi întâmpinat obstacole în găsirea locatarilor și ar fi suportat cheltuieli de întreținere a spațiilor respective. Mai mult, inevitabil ar fi trebuit să plătească impozite în baza veniturilor obținute.

Luând în considerare circumstanțele cauzei și făcând propria evaluare, Curtea i-a acordat societății reclamante suma totală de 50.000 EUR pentru prejudicii materiale și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie (unanimitate): respinge restul pretențiilor companiei reclamante referitoare la satisfacția echitabilă. 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă