Cașu v. Republica Moldova – nr. 75524/13

Hotărârea din 1.10.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 5

Dreptul la libertate și la siguranță

Articolul 5-3

Caracterul rezonabil al detenţiei

Detenția excesivă a reclamantei - încălcare

Pe 21 noiembrie 2013, reclamanta, dna Olga Cașu, a invocat în fața Curții încălcarea articolelor 5 § 3 și 3 din Convenție, dat fiind că detenția ei în arest preventiv nu s-a bazat pe motive relevante și suficiente și că condițiile de detenție au fost inumane și degradante.

În fapt:

Pe 3 februarie 2012 reclamanta, care avea vârsta de 15 ani și 7 luni la momentul faptelor, a fost arestată fiind suspectată de participarea la un atac în grup asupra unei persoane, care s-a soldat cu decesul ultimei.

Pe 4 februarie 2012, procurorul a solicitat Judecătoriei Râșcani aplicarea măsurii preventive de arest preventiv în privinţa reclamantei. Motivele invocate de procuror au fost, de ordin general, și anume că reclamanta, care nu era căsătorită și nu avea un loc de muncă permanent, putea să se eschiveze de la urmărire penală și să influenţeze mersul anchetei.

În aceeași zi, Judecătoria Râșcani a emis un mandat de arest preventiv pe un termen de treizeci de zile, bazându-se pe motivele invocate de către procuror. În instanță, reclamanta a susținut că nu avea nicio intenție de a se eschiva de la urmărirea penală și că era dispusă să coopereze cu organul de urmărire penală. Reclamanta a solicitat să fie plasată în arest la domiciliu ca alternativă la arestul preventiv. Totuşi, judecătorul de instrucţie, a considerat că reclamanta prezintă riscuri de a se eschiva de la urmărirea penală şi deoarece este acuzată de o infracțiune extrem de gravă, a dispus plasarea acesteia în arest preventiv în penitenciarul nr. 13 din Chișinău.

Prin deciziile definitive din 4, 29 martie și 27 aprilie 2012, Judecătoria Râșcani a prelungit arestul preventiv al reclamantei, de fiecare dată cu treizeci de zile, bazându-se pe aceleași motive şi textul încheierilor fiind acelaşi. Ulterior, la date diferite, instanțele au admis demersurile procurorului și au prelungit detenția reclamantei de fiecare dată cu nouăzeci de zile, pe aceleași motive ca şi cele invocate în deciziile anterioare. Reclamanta a fost eliberată la 24 noiembrie 2013.

Prin sentinţa din 30 iunie 2014, reclamanta a fost condamnată la șase ani și opt luni închisoare. Procedura penală fiind pendinte până în prezent.

În drept:

Cu privire la articolul 5 § 3 din Convenţie:

Curtea a reiterat că orice perioadă de detenție, oricât de scurtă ar fi, trebuie să fie justificată în mod convingător de către autorități. Aceasta înseamnă că cerința ca judecătorul sau magistratul împuternicit prin lege să ofere temeiuri relevante şi suficiente pentru detenție – în plus față de menținerea suspiciunii rezonabile- se aplică deja la momentul în care a fost dată prima decizie privind dispunerea arestării preventive, ceea ce înseamnă “de îndată” după arestare. Atunci când hotărăsc asupra eliberării sau arestării unei persoane, autoritățile sunt obligate să identifice mijloace alternative de a-i asigura înfățişarea la proces. Argumentele pentru și împotriva eliberării nu trebuie să fie „generale și abstracte”.

În prezenta speță, Curtea a constatat că reclamanta fusese deținută în mod repetat - de fiecare dată în baza acelorași motive - timp de aproape douăzeci de luni. Motivele se limitau la parafrazarea prevederilor prevăzute de Codul de procedură penală, fără a explica modul în care se refereau în cazul reclamantei. Instanțele utilizau același text în motivarea încheierilor sale.

În afară de aceasta, Curtea a constatat că detenția reclamantei timp de aproape douăzeci de luni era contrară articolului 186 alin. (4) din Codul de procedură penală. Considerațiile de mai sus au fost suficiente pentru Curte să concluzioneze că detenția reclamantei în arest preventiv timp de aproape douăzeci de luni a fost excesiv de lungă și nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente. În consecință, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantei suma de 3000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

Concluzie (unanimitate): Curtea a constatat încălcarea articolului 5 § 3 din Convenţie.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Cașu v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă