Matcenco v. Republica Moldova și Federația Rusă – nr. 10094/10

Hotărârea din 17.9.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 5

Dreptul la libertate și la siguranță

Articolul 5-1

Arestul și detenția legală

La 18 februarie 2010, reclamantul dl Iurie Matcenco, născut în anul 1976, deținut în or. Tiraspol, a invocat în fața Curții încălcarea articolelor 5 §§ 1 și 4 din Convenție, dată fiind deţinerea ilegală de către pretinsele autorități ale nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene („RMN”).

În fapt:

Acțiunea a avut loc în zona controlată de către autoritățile “RMN”. Potrivit reclamantului, pe 1 septembrie 2009 fusese arestat de către autoritățile nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene („RMN”), fiind învinuit de comiterea unei escrocherii. În perioada 7 decembrie 2009 - 21 ianuarie 2010, reclamantul a ținut greva foamei fără a fi monitorizat de către un doctor. Printr-o scrisoare din 22 ianuarie 2010, așa-numitul minister al justiției din „RMN” a informat-o pe soția reclamantului că ultimul fusese plasat în detenție în penitenciarul nr. 3 din or. Tiraspol, că acesta a ținut greva foamei și a suferit o gastrită cronică și „distrofie alimentară cu un deficit de masă corporală de 15 kg”.

Pe 20 aprilie 2010 Procuratura Generală a Republicii Moldova a deschis o cauză penală cu privire la plângerea reclamantului din cauza privării ilegale de libertate.

În iunie 2010 reclamantul a fost condamnat de instanțele ilegale ale „RMN” la 9 ani de privațiune de libertate pentru comiterea infracţiunii de escrocherie.

În drept:

Obligaţia Republicii Moldova, conform articolului 1 din Convenție, de a asigura drepturile şi libertăţile garantate de către Convenţie persoanelor aflate în jurisdicţia sa, era, totuşi, limitată în aceste circumstanţe la obligaţia pozitivă de a lua măsuri de ordin diplomatic, economic, juridic sau de alt gen, care îi stau în puteri şi sunt în conformitate cu dreptul international (Ilașcu și alții, Catan și alții, și Mozer). Obligațiile Republicii Moldova în temeiul articolului 1 din Convenție au fost descrise drept obligații pozitive.

În ceea ce privește Federația Rusă, Curtea amintește că, în cazul Ilașcu și alții, a constatat că Federația Rusă a contribuit, atât militar, cât și politic, la crearea unui regim separatist în regiunea transnistreană în 1991 – 1992.

Cu privire la articolul 5 § 1 din Convenţie:

Curtea a reiterat că este bine definit în jurisprudența sa, cu privire la articolul 5 § 1, că orice privare de libertate nu trebuie numai să se bazeze pe una din acele excepții enumerate de la literele (a) la (f), ci, de asemenea, trebuie să fie "legală". În cazul în care "legalitatea" detenției este disputabilă, inclusiv la chestiunea dacă "o procedură prevăzută de lege" a fost respectată, Convenția, în esență, face trimitere la dreptul intern și stabilește obligația de a se conforma cu normele de fond și de procedură ale legislației naționale. Acest lucru impune, în primul rând, că orice arest sau detenție să aibă o bază legală în dreptul naţional intern, dar, de asemenea, se referă și la calitatea legii, solicitând ca aceasta să fie compatibilă cu ordinea de drept, un concept inerent tuturor articolelor din Convenție.

În speța Mozer, Curtea a considerat că în regiunea transnistreană nu există niciun sistem recunoscut care să reflecte o tradiție judiciară în conformitate cu Convenția. Prin urmare, instanțele „RMN”, implicit nu ar putea dispune ca reclamantul să fie „arestat și reținut” în sensul articolului 5 § 1 (c) din Convenție.

Astfel, în lipsa unor informații noi relevante contrare, Curtea a considerat că concluziile la care a ajuns Curtea în cauza Mozer rămân valabile în acest caz.

Drept urmare, Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din partea Federației Ruse.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție:

Curtea, având în vedere motivele pentru care a concluzionat că detenția reclamantului a fost ilegală, a considerat că nu este necesar să se pronunțe separat asupra plângerii în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 20 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie (unanimitate): 

     nicio încălcare a articolului 5 § 1 din Convenţie de către Republica Moldova;

  încălcare a art. 5 § 1 din Convenţie de către Federtația Rusă.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Matcenco v. Republica Moldova și Federația Rusă de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă