Dobrovitskaya și alții v. Republica Moldova şi Federaţia Rusă– nr. 41660/10 și alte 5 cereri

Hotărârea din 3.9.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Condiții inumane și degradante

Articolul 5

Dreptul la libertate și securitate

Articolul 5-1

Arestarea sau reținerea legală

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Procedura penală

Articolul 6-1

Tribunal independent

Tribunal instituit prin lege

Articolul 13

Dreptul la un remediu efectiv

Articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție

Libertatea de mișcare

Obligații pozitive

Pe 7 iulie 2010 reclamanții, unsprezece cetățeni ai Republicii Moldova și Federației Ruse, dna Elena Dobrovitskaya, dl Alexandru Ursu, dl Serghei Boltenco, dna Galina Samatov, dl Ivan Samatov, dl Mihail Petiș, dl Maxim Ciumacenco, dl Mihail Doagă, dl Igor Gherghelejiu, dl Vitalii Beșleaga și dl Serghei Bevziuc, au sesizat Curtea invocând încălcarea articolelor 3, 5 § 1, 6 § 1, 13 din Convenţie și articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

Toți reclamanții au invocat detenția ilegală, în timp ce unii dintre ei s-au plâns și pe condițiile inumane de detenție, proces inechitabil și lipsa unor remedii efective.

În fapt:

Cererea nr. 41660/10 a fost depusă la 7 iulie 2010 de către reclamanta Elena Dobrovitskaya născută la 08.01.1990, locuitoare al or. Bender. La 16 iunie 2010 reclamanta a fost citată de către MAI din “RMN” în calitate de  martor în cauza penală intentată împotriva mamei sale privind pretinsa învinuire de furt. La acel moment mama reclamantei era anunţată în căutare de către autoritățile „RMN”. Reclamanta a fost interogată în jur de 1 oră și amenințată cu detenția în cazul în care refuză să ofere informații cu privire la locul aflării mamei sale. Ulterior aceasta a refuzat să își denunțe mama, acuzată de furt, care la acel moment era spitalizată pe teritoriul Republicii Moldova. Reclamanta a fost arestată, fiind eliberată din detenție pe 19 iunie 2010, cu condiția de a nu părăsi teritoriul „RMN”.

Reclamanta s-a plâns autorităților moldovenești. La 30 iulie 2010, procurorul a inițiat o anchetă penală privind arestarea ilegală a reclamantei de către ofițerii „RMN”. Ancheta a fost suspendată din cauza imposibilității identificării făptuitorului.  

Reclamanta a invocat încălcarea articolului 3, și anume, detenția sa în condiții inumane. De asemenea, a invocat încălcarea articolului 5 §§ 1, 2 și 3, că a fost arestată ilegal și nemotivat, că detenția sa nu a fost înregistrată și că nu fusese informată despre motivele arestării sale, că nu a fost asistată de un avocat pe durata interogării sale.

Invocând încălcarea articolului 5 §§ 4 și 5 - reclamanta a susținut că a fost privată de orice mijloc real și eficient de a contesta acțiunile ofițerului de urmărire penală care a dispus arestarea ei; că a fost privată de dreptul de a depune recurs, în Moldova sau în Rusia, privind încălcarea drepturilor sale în temeiul acestor prevederi.

Cu privire la încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, reclamanta a susținut că i s-a interzis să părăsească or. Bender; că nu a putut să-și continue studiile universitare sau să fie angajată în Moldova, Rusia sau Ucraina, sau să solicite asistența unor avocați din oricare dintre aceste țări.

Cererea nr. 25197/11 a fost depusă de către reclamantul Alexandru Ursu, născut la 11.04.1981, locuitor al or. Hagimus. Reclamantul a invocat încălcarea articolului 3 - detenția sa în condiții ilegale; articolul 5 §§ 1, 3 și 4 – privind arestatarea de către persoane care nu aveau această competență, interogarea în lipsa avocatului, presarea să facă declarații auto-incriminatorii; faptul că cererile sale de a i se permite de a efectua un apel telefonic și de a i se acorda un avocat și un interpret au fost respinse; că nu i s-au prezentat copii ale documentelor din dosarul său; că nu a fost adus în fața unui „tribunal independent instituit prin lege” pentru a examina legalitatea detenției sale. A invocat încălcarea articolului 6 § 1, și anume, procedurile în fața instanțelor nerecunoscute și create ilegal, lipsite de autoritate, în acest sens, și bazate pe legile „RMN” care sunt contrare Convenției; că în procedura de apel, cauza a fost examinată în absența sa (dar în prezența unui procuror) și a fost lipsit de posibilitatea de a-și prezenta argumentele în persoană sau prin avocatul său, rezultând încălcarea principiului egalității armelor. De asemenea, reclamantul susține că a fost condamnat în baza probelor obținute prin șantaj și amenințări. A invocat încălcarea articolului 13 - lipsa unui remediu efectiv pentru a se plânge cu privire la încălcările menționate mai sus.

Cererea nr. 8064/11 a fost depusă de către reclamanta Galina Samatova (mama celui de-al doilea reclamant) și reclamantul Ivan Samatov care, de asemenea, au invocat încălcarea articolului 3 din Convenție și anume detenția reclamantului în condiții inumane; articolul 5 § 1 – detenția dispusă de către autoritățile ilegale ale “RMN”; încălcarea articolului 13 – lipsa unor remedii efective.

Cererea nr. 6151/12 a fost depusă de către reclamanții Mihail Petiș, Maxim Ciumacenco, Mihail Doagă, Igor Gherghelejiu care locuiesc în or. Bender și care s-au plâns pe încălcarea articolelor 5 și 6 din Convenție, invocând ilegalitatea instanțelor judecătorești ale „RMN”, precum și caracterul inechitabil al unui proces de judecată din cauza lipsei de independență și imparțialitate a judecătorilor.

Cererea nr. 28972/13 a fost depusă de reclamantul Serghei Boltenco care locuiește în or. Tiraspol. Reclamantul a invocat încălcarea articolului 2 – asistența medicală neadecvată, articolului 3 – condiții inumane de detenție și articolului 13 în coroborare cu articolul 3 - lipsa unor remedii efective în ce privește pretinsele încălcări. Reclamantul a fost reținut de autoritățile din Râbnița la 24 decembrie 2005, fiind învinuit de infracțiunea  de furt în proporții deosebit de mari a metalelor feroase de la locul de muncă. Reclamantul a fost deținut până la 24 decembrie 2013, în condiții inumane.

În cererea nr. 29182/14 depusă de către reclamanții Vitalii Beșleagă și Serghei Bevziuc s-a invocat încălcarea articolului 3, și anume, detenția în condiții inumane și degradante; articolul 5 dat fiind faptul că autoritățile “RMN” sunt nerecunoscute prin lege și articolul 13 – lipsa unor remedii efective. La 15 noiembrie 2013 reclamanții au fost reținuți și plasați în arest preventiv, fiind învinuiți de infracțiunea de corupție. Aceștia au fost deținuți 10 zile în penitenciarul nr. 1 Tiraspol, iar ulterior transferați în penitenciarul Hlinaia, or. Grigoriopol.

În drept:

Curtea a reiterat că principiile generale referitoare la problema competenţei jurisdicţionale, în conformitate cu articolul 1 din Convenție, cu privire la actele şi faptele care au loc în regiunea transnistreană a Republicii Moldova au fost prezentate în cauzele Ilașcu şi alţii, Catan şi alţii şi Mozer. Deși Republica Moldova nu-și exercită controlul efectiv asupra acțiunilor „RMN” în Transnistria, faptul că regiunea este recunoscută în sensul dreptului internațional public ca fiind parte a teritoriului Republicii Moldova naște obligația în sarcina acestui stat, în sensul articolului 1 din Convenție, de a utiliza toate posibilitățile juridice și diplomatice disponibile pentru a garanta beneficiul drepturilor și libertăților garantate de Convenție pentru toate persoanele care locuiesc în acea regiune.

În consecinţă, Curtea a constatat că reclamanţii se află sub jurisdicţia Republicii Moldova în sensul articolului 1 al Convenţiei, dar că responsabilitatea acesteia pentru faptele invocate, comise pe teritoriul „RMN”, trebuie evaluată în lumina obligaţiilor sale pozitive care îi revin în conformitate cu Convenţia.

Cu privire la responsabilitatea Federației Ruse, Curtea a stabilit în cauza Ilașcu și alții că Federația Rusă a contribuit atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere politic la crearea unui regim separatist în regiunea transnistriană în perioada 1991-1992. În virtutea sprijinului militar, economic și politic continuu a „RMN", fără de care ultima nu ar putea supraviețui, responsabilitatea Rusiei este angajată în baza Convenției în privința încălcării drepturilor reclamantului.

Curtea a conchis în cauza Mozer că gradul ridicat de dependență a „RMN” de sprijinul rusesc a furnizat un indiciu că Federația Rusă a continuat să exercite un control efectiv și o influență decisivă asupra autorităților transnistrene și că, prin urmare, acest stat are jurisdicție, în baza articolului 1 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenţie:

În prezenta cauză Curtea a reţinut că reclamanții au descris condiții de detenție similare. În final, Curtea a notat că condițiile de detenţie descrise, din penitenciarele în care au fost deținuți reclamanții, au fost deja constatate a fi la un nivel sub standard (a se vedea, de exemplu, Mozer, citată mai sus, §§ 180 și 181; Braga v. Republica Moldova și Rusia; nr. 76957/01, § 37, 17 octombrie 2017; Eriomenco v. Republica Moldova și Rusia, nr. 42224/11, § 57, 9 mai 2017; Apcov v. Republica Moldova și Rusia, nr. 13463/07, § 43, 30 mai 2017; Draci v. Republica Moldova și Rusia, nr. 5349 / 02, § 58, 17 octombrie 2017).

Cu privire la încălcarea articolului 5  § 1 din Convenţie:

Curtea a reiterat că în jurisprudența sa referitoare la articolul 5 § 1, orice privare de libertate trebuie să fie „ legală“. Acest lucru necesită în primul rând ca orice arest sau detenție să aibă o bază legală în dreptul național. Aceasta se referă, de asemenea, la calitatea dreptului, impunând-o să fie compatibilă cu statul de drept, concept inerent tuturor articolelor Convenției.

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie:

Guvernul Republicii Moldova a susținut că articolul 6 § 1 a fostîncălcat odată ce tribunalele create în „RMN” erau ilegale. Curtea a făcut referire la constatările sale și anume că instanțele „RMN” nu au putut dispune arestarea sau detenția legală a reclamanților considerând că instanțele “RMN” nu pot fi calificate drept „tribunal independent stabilit prin lege”.

Prin urmare, după ce s-a constatat încălcarea drepturilor reclamanților garantate de articolul 6 § 1 din Convenție, Curtea a reținut că Federația Rusă a încălcat această dispoziție.

Cu privire la încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție:

Curtea a constatat că reclamanta a fost restricționată în libera circulație pe teritoriul Republicii Moldova, din cauza restricției de a nu părăsi regiunea transnistreană. Respectiv a concluzionat că libertatea de mișcare a fost limitată și că, prin urmare, a existat o ingerință în dreptul acesteia garantat de articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție:

Curtea a constatat în cauza Mozer că nu a existat niciun remediu efectiv în Republica Moldova, nici în Federația Rusă cu privire la plângerile similare în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. În absența informațiilor pertinente noi, în cauza de față, Curtea nu poate ajunge la o altă concluzie decât cea constatată deja.

Ca și în cazul Mozer, în absența prezentării de către Guvernul rus cu privire la orice remedii disponibile pentru reclamanți, Curtea a concluzionat că Federația Rusă a încălcat articolul 13, în coroborare cu articolele 3, 5 § 1 și 6 § 1, precum și cu articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

Concluzie (unanimitate):

- nicio încălcare din partea Republicii Moldova;

- încălcare din partea Federaţiei Ruse. 

În cauza Dobrovitskaya, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 3 și 5 § 1 din Convenție și a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

În cauza Ursu, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție.

În privinţa lui Samatov I., Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție.

În cauza Petiș, Ciumacenco, Doagă, Gherghelejiu, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 5 § 1 și 6 § 1 din Convenție.

În cauza Boltenco, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenție, considerând că nu a fost necesar să examineze separat plângerile în baza articolului 2.

În cauza Beșleaga și Bevziuc, Curtea a stabilit că a avut loc încălcarea articolelor 3, 5 § 1 și 13 din Convenție.

Curtea le-a acordat:

i)               cu titlu de prejudiciu moral a câte 9750 EUR dnei Dobrovitskaya, dlui Samatov, dlui Ursu, dl Petiș, dlui Ciumacenco, dlui Doagă, dlui Gherghelejiu, dlui Beșleagă și dlui Bevziuc; suma de 33 800 EUR dlui Boltenco;

ii)                  cu titlu de costuri și cheltuieli a câte 1500 EUR dnei Dobrovitskaya, dlui Samatov, dlui Ursu și dlui Beșleagă; în comun suma de 1500 EUR dlui Petiș, dlui Ciumacenco, dlui Doagă, dlui Gherghelejiu; în comun suma de 1500 EUR dlui Bevziuc și dlui Boltenco.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Dobrovitskaya și alții v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                                                                                                     Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă