Beșleagă v. Republica Moldova şi Federaţia Rusă– nr. 48108/07

Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Interzicerea torturii

Articolul 3

Tratament degradant

Articolul 3

Tratament inuman

Articolul 5

Dreptul la libertate și securitate

Articolul 5-1

Arestul sau detenția legală

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Tribunal independent

Articolul 6-1

Tribunal instituit prin lege

Articolul 10

Libertatea de exprimare

Articolul 13

Dreptul la un recurs efectiv

Condamnarea de către un tribunal ilegal şi nerecunoscut prin lege - încălcare 

Pe 1 noiembrie 2007, reclamantul Valentin Beșleagă a sesizat Curtea, bazându-se pe articolul 3, din Convenție invocând că a fost deținut în condiții de detenție degradante, de asemenea acesta a invocat încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, privind detenția sa în baza unei decizii a unei instanțe "RMN", create ilegal. În continuare, a invocat încălcări ale articolelor 6 §§ 1, 2 și 3, articolului 10 și 13 din Convenție, dată fiind condamnarea sa de către un tribunal care nu putea fi calificat drept „un tribunal independent stabilit prin lege" şi de faptul că nu au avut parte de un proces echitabil.

În fapt:

Pe 3 iunie 2007 au avut loc alegeri locale în Republica Moldova, inclusiv la Corjova. Reclamantul, care era șofer de ambulanță, și-a înaintat candidatura pentru funcția de primar al orașului Corjova.

Pe 1 iunie 2007, la ora 11.00, ambulanța reclamantului a fost staționată de miliția rutieră "RMN", iar actele sale (buletinul de identitate și permisul de conducere) i-au fost retrase fără explicații.

Pe 2 iunie 2007, reclamantul s-a deplasat la postul de miliție "MRT" din Dubăsari și a solicitat returnarea documentelor sale. După care, a fost arestat și plasat într-o celulă în detenție. Câteva ore mai târziu, o persoană a venit în celulă și, fără a se prezenta, l-a întrebat despre munca sa și despre propaganda electorală. Reclamantul a aflat mai târziu că vizitatorul fusese un judecător și că, în urma acestei discuții în celulă, judecătorul a adoptat o decizie, considerându-l vinovat de comiterea contravenției privind propaganda electorală ilegală, condamnându-l la închisoare pentru 15 zile.

Reclamantul a susținut că nu i s-a permis să ia legătura cu rudele sale sau să solicite un avocat. De asemenea nu i s-a înmânat o copie a deciziei instanței, fapt, care nu i-a permis să înainteze un recurs împotriva deciziei din 2 iunie 2007.

În timpul detenției sale, reclamantul a fost plasat într-o celulă care, potrivit acestuia, era umedă și rece. Alimentele le primea o dată pe zi. Rudele reclamantului, alertate de absența sa, au anunțat autoritățile locale care i-au informat despre detenția reclamantului și le-au refuzat solicitările acestora de a-i transmite produse alimentare.

Pe 17 iunie 2007, reclamantul a fost eliberat din detenție și i s-a înmânat o copie a deciziei din 2 iunie 2007. Termenul pentru depunerea apelului era deja expirat la acea dată. Mai mult, la eliberare, a fost diagnosticat cu bronșită acută cronică.

Între timp, pe 6 iunie 2007, reclamantul s-a plâns organelor Procuraturii din Moldova cu privire la detenția sa ilegală. În baza acestei plângeri, pe 12 iunie 2007 a fost pornită o urmărire penală, iar reclamantul și martorii au fost ulterior audiați. Trei ofițeri de rang înalt din "RMN" au fost acuzați și au fost declarați persoane anunțate în căutare. Cu toate acestea, pe 4 august 2010 urmărirea penală a fost suspendată din motiv că cei trei inculpați se ascundeau în "RMN".

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenţie:

Cu privire la primul aspect al obligației pozitive a Republicii Moldova, de restabilire a controlului, Curtea a constatat, în cauza Mozer, că începând cu ostilitățile din 1991 și 1992 până în iulie 2010, Republica Moldova a luat toate măsurile posibile în vederea restabilirii controlului asupra teritoriului transnistrean. Curtea nu a constatat niciun motiv să se abată de la această constatare.

În ceea ce privește al doilea aspect al obligațiilor pozitive, și anume asigurarea respectării drepturilor individuale ale reclamantului, Curtea a constatat în cauza Ilașcu și alții că Republica Moldova nu și-a îndeplinit pe deplin obligațiile pozitive. În măsura, în care din mai 2001 nu a reușit să întreprindă toate acțiunile pe care le avea la dispoziție pe parcursul negocierilor cu autoritățile "RMN" și cu autoritățile ruse, pentru a pune capăt încălcării drepturilor reclamanților. În cauza de față, reclamantul a susținut, că Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive, deoarece diferite autorități ale statului au răspuns că nu pot acționa pe teritoriu sub controlul de facto al "RMN". Mai mult, spre deosebire de cauza Mozer, nu a reușit să se adreseze organizațiilor internaționale și ambasadelor pentru a solicita asistență cu privire la reclamant. În timp ce organele Republicii Moldova au început urmărirea penală în baza acuzațiilor făcute de reclamant, instituțiile "RMN", au suspendat-o din cauza lipsei de cooperare a instituțiilor din regiune.

Curtea a considerat, că autoritățile din Republica Moldova nu au avut mijloace reale de a îmbunătăți condițiile de detenție în penitenciarele "MRT", nici nu ar fi putut asigura eliberarea reclamantului și nici nu ar fi putut să-l transfere într-un alt penitenciar (a se vedea, a contrario, Pocasovschi și Mihaila v (Republica Moldova și Rusia, nr. 1089/09, § 46, 29 mai 2018).

În astfel de circumstanțe, Curtea nu poate concluziona că Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive față de reclamant. Prin urmare, Republica Moldova nu a încălcat articolul 3 din Convenție.

Cu privire la răspunderea Federației Ruse, Curtea a stabilit că Rusia a exercitat controlul efectiv asupra „RMN” în perioada relevantă. Având în vedere această concluzie și jurisprudența Curții, nu a fost necesar să se stabilească dacă Rusia a exercitat sau nu un control detaliat asupra politicilor și acțiunilor administrației locale subordonate. În virtutea sprijinului militar, economic și politic continuu al „RMN”, fără de care ultima altfel nu ar putea supraviețui, răspunderea Rusiei a fost angajată în privința încălcării drepturilor reclamantului. În concluzie, după ce a constatat că reclamantul a fost deținut în condiții inumane în sensul articolului 3 din Convenție, Curtea a considerat că Federația Rusă a încălcat această dispoziție.

Cu privire la încălcarea articolelor 5 § 1 și 6 § 1 din Convenție

În continuare, Curtea a trebuit să stabilească dacă Republica Moldova și-a îndeplinit obligația pozitivă de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea drepturilor reclamanților. Curtea a remarcat faptul că autoritățile din Republica Moldova au început, însă nu au putut finaliza în mod corespunzător urmărirea penală privind detenția ilegală din cauza lipsei cooperării din partea autorităților "RMN". De asemenea, s-a constatat că Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova a dezvoltat practica anulării condamnărilor de către instanțele "RMN", la cererea persoanei în cauză. Curtea a constat, că Republica Moldova nu a eșuat în îndeplinirea obligațiilor sale pozitive în temeiul articolelor 5 § 1 și 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Republica Moldova nu a încălcat aceste prevederi.

În ceea ce privește Federația Rusă, Curtea a constat că a fost responsabilă pentru încălcarea articolului 5 § 1 și articolului 6 § 1 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 10 din Convenție

Curtea a considerat că, prin promovarea candidaturii sale pentru funcția de primar și afișarea materialului electoral în locuri publice, reclamantul și-a exercitat, fără îndoială, libertatea de exprimare protejată de articolul 10 din Convenție. De asemenea, a constatat că, prin arestarea sa din motivul exprimării opiniilor sale politice și a confiscării materialelor sale electorale, s-a intervenit în mod clar în exercitarea libertății sale de exprimare. În cazul de față, Curtea a notat, că reclamantul se afla pe teritoriul Republicii Moldova într-un sat aflat sub jurisdicția Republicii Moldova. Nu a fost contestat de niciun partid legea Republicii Moldova prin care să se interzică propaganda electorală înainte de ziua alegerilor. Prin urmare, condamnarea reclamantului, bazată pe legile "RMN" nu numai că a fost imprevizibilă pentru el, dar nu avea nicio bază în legislația Republicii Moldova. Astfel, Curtea a concluzionat, că interferența cu libertatea de exprimare a reclamantului nu a fost "prevăzută de lege" în sensul articolului 10 din Convenție.

În consecință, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții în prezenta cauză.

Curtea a trebuit să stabilească dacă Republica Moldova și-a îndeplinit obligația pozitivă de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura drepturile reclamantului. Curtea a constatat, din aceleași motive, că Moldova nu a eșuat în îndeplinirea obligațiilor sale pozitive în temeiul articolului 10 din Convenție. Prin urmare, Republica Moldova nu a încălcat aceste prevederi.

În ceea ce privește Federația Rusă, din aceleași motive, Curtea a stabilit că Rusia este responsabilă de încălcarea articolului 10 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție

Curtea a remarcat în cauza Mozer că nici în Republica Moldova, nici în Federația Rusă nu au existat căi de atac efective în ceea ce privește plângerile similare în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. În lipsa oricăror informații noi pertinente, aceasta nu a văzut niciun motiv pentru a se abate de la această concluzie în speța dată. În consecință, Curtea a trebuit să decidă dacă orice încălcare a articolului 13 poate fi atribuită oricărui stat pârât.

Curtea a notat că, în cauza Mozer, a consemnat că Republica Moldova a pus la dispoziția reclamanților proceduri corespunzătoare capacităților sale limitate de a-și proteja drepturile. Aceasta și-a îndeplinit astfel obligațiile pozitive, iar Curtea a constatat, că, astfel statul respectiv nu a încălcat articolul 13 din Convenție. Având în vedere similitudinea plângerilor formulate și a coincidenței intervalului de timp al evenimentelor din prezenta cauză cu cele din cauza Mozer, Curtea nu a văzut niciun motiv de a se abate de la această concluzie în prezenta cauză. În consecință, Curtea a constatat că Republica Moldova nu a încălcat articolul 13 din Convenție.

La fel, ca și în cauza Mozer, în absența oricărei declarații din partea guvernului rus cu privire la eventualele căi de atac, disponibile pentru reclamant, Curtea a concluzionat că Federația Rusă a încălcat articolul 13 coroborat cu articolele 3, 5 § 1, 6 § 1 și 10.

Concluzie (unanimitate):

 - nicio încălcare a articolului 3 din Convenție din partea Republicii Moldova;

- încălcarea articolului 3 din Convenție de către Federaţia Rusă;

 - nicio încălcare a articolului 5  § 1, 6 § 1 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 5  § 1, 6 § 1 din Convenție de către Federaţia Rusă;

- nicio încălcare a articolului 10 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 10 din Convenție de către Federaţia Rusă;

- nicio încălcare a articolului 13 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 13 din Convenție de către Federaţia Rusă.

Curtea a acordat 9750 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 EUR ambilor, cu titlu de costuri şi cheltuieli, bani care urmează a fi plătiți de către Federația Rusă.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Beșleagă v. Republica Moldova și Federația Rusă de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                                                                                              Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă