Antonov și alții v. Republica Moldova şi Federaţia Rusă– nr. 315/10, 1153/10 și 1158/10

Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 3

Interzicerea torturii

Articolul 3

Tratament degradant

Articolul 3

Tratament inuman

Articolul 5

Dreptul la libertate și securitate

Articolul 5-1

Arestarea sau detenția legală

Articolul 8

Dreptul la respectarea vieții private și de familie

Articolul 8-1

Respectarea vieții de familie

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Articolul 13

Dreptul la o cale de atac eficientă

Articolul 13

Remediu eficient

Condamnarea de către un tribunal ilegal şi nerecunoscut prin lege - încălcare 

Pe 23 decembrie 2009 șase cetățeni de origine din Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina, au sesizat Curtea invocând încălcarea articolului 3 din Convenție, dat fiind faptul că au fost deținuți în condiții inumane de detenție. Totodată, reclamanții s-au plâns de încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, motivând detenția acestora în baza deciziilor instanțelor "RMN", create ilegal. În continuare, reclamanții, invocând articolul 8 din Convenție invocând faptul că în timpul detenției nu li s-au permis vizitele din partea rudelor. De asemenea au reclamat lipsa unui remediu național efectiv invocând încălcarea articolului 13 din Convenție.

În fapt:

Cu privire la cererea nr.315/10 din partea lui Evghenii și Irina Antonov

Primul reclamant, dl Evghenii Antonov, cetățean rus, născut în 1979 și locuiește în Tiraspol. Acesta a fost reținut în august 2009 la Tiraspol și acuzat că deține un cuțit de vânător și un pachet de marijuana. Inițial, a fost ținut în Centrul de detenție preventivă al Ministerului de Interne "RMN" ("IVS Tiraspol"), iar pe 30 octombrie 2009 a fost transferat în penitenciarul Hlinaia din Grigoriopol.

A doua reclamantă, dna Iryna Antonova, este cetățeană a Ucrainei născut în 1954 și locuiește în Tiraspol. La câteva zile după arestul reclamantului, acesta a rugat-o pe reclamantă să-i aducă haine pentru sezonul rece, menționând că este ținut într-o celulă umedă fără condiții de bază.

Reclamantei însă nu i sa permis să-l vadă pe primul reclamant, iar la 19 octombrie 2009, OSCE i-a fost refuzat accesul în IVS Tiraspol, unde aproximativ 90 de deținuți, inclusiv primul reclamant, făceau greva foamei pentru a protesta împotriva maltratării și condițiilor inumane de detenție.

Pe 9 decembrie 2009, cel de-al doilea reclamant a putut să-l vadă pe primul reclamant în timpul unei ședințe de judecată; aceasta menționând că reclamantul arăta obosit și slab.

Pe 9 noiembrie 2010, Tribunalul din Tiraspol l-a găsit vinovat pe primul reclamant pentru pregătirea săvârșirii unui furt, cu deținerea ilegală a unei arme, aflându-se în posesia unei substanțe narcotice.

Cu privire la cererea nr.1153/10 din partea lui Alexandru și Tamara Băluță

Primul reclamant, dl Alexandru Băluță, cetățean al Republicii Moldova, născut în 1984 și locuiește în Lunga. Acesta a fost reținut la Tiraspol, în decembrie 2004 și a fost acuzat de săvârșirea unui omor cu provocarea unui incendiu. Reclamantul a fost eliberat în 2007, cu condiția de a nu părăsi orașul fără permisiune. Cu toate acestea, reclamantul a plecat să muncească în străinătate și a fost arestat pe 13 septembrie 2009, când s-a întors acasă.

Cea de-a doua reclamantă, doamna Tamara Băluță, cetățeană a Republicii Moldova, născută în 1954 și locuiește în Lunga.

Primul reclamant se presupune că a fost ținut în condiții inumane de detenție, și anume într-o celulă întunecată, umedă, fără igienă de bază și fără facilități pentru o plimbare zilnică. Potrivit celui de-al doilea reclamant, alimentele și alte obiecte pe care încerca să le trimită primului reclamant nu ajungeau la el (cu excepția pâinii) și toate cererile sale de a-l vedea erau refuzate.

Pe 13 octombrie 2009, al doilea reclamant a constatat că mulți dintre deținuții din IVS Tiraspol au ținut greva foamei în semn de protest împotriva abuzurilor și condițiilor inumane din detenție. Aceasta a afirmat că, pe 16 octombrie 2009, a avut loc o intervenție a forțelor speciale de poliție care au intrat în penitenciar și au maltratat deținuții.

Pe 19 octombrie 2009, OSCE i-a fost refuzat accesul în IVS Tiraspol. Pe 27 octombrie 2009, al doilea reclamant a depus o plângere la Ambasada Rusiei în Republica Moldova, care a promis să contacteze oficial procuratura "RMN" în legătură cu acest caz.

În răspunsul la scrisoarea din 12 octombrie 2009 depusă de-al doilea reclamant, prin care a solicitat permisiunea de a-l vedea pe primul reclamant, la 29 octombrie 2009, Procuratura "RMN" a răspuns că "în conformitate cu [legislația aplicabilă], organul de urmărire penală nu are obligația de a autoriza vizitele rudelor. În cazul dat, astfel de vizite au fost respinse.

La o dată necunoscută, reclamantul a fost transferat într-un alt penitenciar din Grigoriopol, aflat de asemenea sub controlul autorităților "RMN".

Cu privire la cererea nr.1158/10 din partea lui Oleksandr Bezrodnii și Liudmila Bezrodnyaya

Primul reclamant, dl Oleksandr Bezrodnii, cetățean al Ucrainei care s-a născut în 1986 și locuiește în Tiraspol, fiind conducătorul organizației neguvernamentale "Lumea tineretului", a fost reținut la Tiraspol pe 23 iulie 2009 și acuzat de furtul unor trandafiri dintr-un parc public, precum și pentru punerea în pericol a vieții a trei ofițeri de "miliție" și agenți de pază privată. Acesta a fost inițial ținut în Centrul de detenție preventivă din cadrul Ministerului de Interne "RMN" ("IVS Tiraspol"), apoi a fost transferat la închisoarea Hlinaia din Grigoriopol.

Al doilea reclamant, doamna Liudmila Bezrodnyaya, cetățean al Rusiei care s-a născut în 1967 și locuiește în Tiraspol și care pe 29 iulie 2009, reclamanta a fost informată de către un avocat din oficiu, pus la dispoziție de instanța „RMN” că primul reclamant a fost adus în fața instanței de judecată. De asemenea, pe 29 iulie 2009, "instanța de judecată de la Tiraspol" a ordonat detenția primului reclamant pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Cel de-al doilea reclamant a susținut că toate produsele alimentare și alte obiecte pe care a încercat să le trimită primului reclamant au fost refuzate de administrația penitenciarului sau distruse. La 13 octombrie 2009, cel de-al doilea reclamant a fost informat de către personalul închisorii că nu era necesară de nici un fel de hrană pentru deținuți, deoarece aceștia erau în greva foamei.

Pe 15 octombrie 2009, domnul V.Ursu, membru al Comitetului consultativ pentru prevenirea torturii în Republica Moldova, a raportat că la 14 octombrie 2009 a fost informat de rudele mai multor persoane deținute în Centrul de detenție preventivă al Ministerului Afacerile Interne din „RMN” că mai mulți deținuți din acest centru au fost supuși grevei foamei și maltratărilor.

Reclamanții au transmis mai multe rapoarte de presă cu privire la greva foamei în cadrul Centrului de detenție preventivă menționat mai sus și cu privire la pretinsa maltratare a deținuților.

La 19 octombrie 2009 OSCE i-a fost refuzat accesul în Centrul de detenție preventivă.

La 27 octombrie 2009, al doilea reclamant a depus o plângere la Ambasada Federației Ruse în Republica Moldova, care a promis să contacteze oficial procuratura „RMN” în legătură cu acest caz.

La 28 iulie 2010 primul reclamant a fost găsit vinovat de tribunalul Tiraspol și condamnat la patru ani privațiune de libertate cu trei ani de suspendare. Această sentință a fost casată de către Curtea Supremă de Justiție "MRT" la 31 august 2010 și trimisă la rejudecare Tribunalului Tiraspol.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenţie:

În cauza prezentă, Curtea a notat că reclamanții au făcut descrieri similare ale condițiilor de detenție. De asemenea, a observat că niciunul dintre guvernele respondente nu a obiectat asupra acestor descrieri. În plus, în timpul detenției reclamanților, circa 90 de deținuți, printre care domnii Evghenii Antonov, Alexandru Băluță și Oleksandr Bezrodnii, au declarat greva foamei ca formă de protest împotriva abuzurilor și condițiilor inumane de detenție. În timpul acestor proteste, OSCE nu i sa permis accesul la deținuți, ceea ce a făcut dificilă verificarea independentă a condițiilor din penitenciarele relevante.

Curtea a considerat că autoritățile din Republica Moldova nu au avut mijloace reale de îmbunătățire a condițiilor de detenție în penitenciarele "RMN". Nici nu a putu investiga, în mod corespunzător, acuzațiile de maltratare sau privind tratamentul medical insuficient acordat de autoritățile "RMN", în absența oricărei cooperări din partea acestora. În același timp, reclamanții au prezentat dovezi, că cel puțin în ceea ce privește domnul Bezrodnii, Procuratura Bender a inițiat o investigație penală privind privarea sa ilegală de libertate.

În astfel de circumstanțe, Curtea nu poate concluziona că Republica Moldova nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive față de reclamanți. Prin urmare, Republica Moldova nu a încălcat articolul 3 din Convenție.

În ceea ce privește responsabilitatea Federației Ruse, Curtea a stabilit că Federația Rusă a exercitat controlul efectiv asupra „RMN” în perioada relevantă. Având în vedere această concluzie și jurisprudența Curții, nu a fost necesar să se stabilească dacă Rusia a exercitat sau nu un control detaliat asupra politicilor și acțiunilor administrației locale subordonate. În virtutea sprijinului militar, economic și politic continuu al „RMN”, fără de care ultima nu ar putea supraviețui, răspunderea Rusiei a fost angajată în privința încălcării drepturilor reclamantului.

În concluzie, și după ce a constatat că detenția dlui Evghenii Antonov, a domnului Alexandru Băluță și a domnului Oleksandr Bezrodnii a constituit un tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 al Convenției, precum și constatarea că domnul Oleksandr Bezrodnii a fost maltratat și lipsit de asistență medicală necesară în timpul detenției, Curtea a considerat că Federația Rusă a încălcat această dispoziție.

Cu privire la încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție

În continuare, Curtea a trebuit să stabilească dacă Republica Moldova și-a îndeplinit obligația pozitivă de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea drepturilor reclamanților în conformitate cu prevederile articolului 5 din Convenție. Curtea a constatat, că din aceleași motive menționate mai sus în cazul încălcării articolului 3 din Convenție, Republica Moldova nu a eșuat în îndeplinirea obligațiilor sale pozitive în temeiul articolului 5 din Convenție. Prin urmare, Republica Moldova nu a încălcat această prevedere.

În ceea ce privește Federația Rusă, din aceleași motive Curtea a constatat că a fost responsabilă pentru încălcarea articolului 5 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 8 din Convenție

Curtea a reiterat că articolul 8 § 2 din Convenție impune ca orice ingerință să fie "în conformitate cu legea". Aceasta a observat că reclamanții nu au susținut că interferența cu drepturile lor în temeiul articolului 8 a fost ilegală, deoarece aceasta a fost efectuată în temeiul deciziilor instanțelor sau altor autorități constituite în mod ilegal. Curtea însă a notat că guvernele nu au prezentat detalii, în timp ce informația limitată pusă la dispoziție de reclamanți a fost insuficientă pentru o înțelegere clară a legii "RMN" aplicabile. Cu toate acestea, s-a constatat că din materialele la dosar nu a rezultat niciun motiv pentru refuzul întrevederilor cu membrii familiei.

În plus, cel puțin în cazul domnului Băluță, autoritățile "RMN" au răspuns că, potrivit legislației aplicabile, anchetatorul nu avea obligația de a autoriza întrevederea deținutului cu rudele și că astfel de vizite au fost refuzate, motivele refuzului însă nu au fost prezentate. Curtea a concluzionat că permisiunea unor astfel de vizite a fost la discreția anchetatorului și că nu erau necesare motive. În astfel de circumstanțe, nu s-a demonstrat că ingerința a urmărit un scop legitim sau a fost proporțională cu acest scop, așa cum prevede articolul 8 § 2 din Convenție.

Curtea a constatat, din aceleași motive prezentate în legătură cu plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție, că Republica Moldova nu a încălcat articolul 8 din Convenție.

Pentru aceleași motive ca cele de mai sus, Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 8 din Convenție de către Federația Rusă.

Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenție

Curtea a constatat în cauza Mozer că nici în Republica Moldova, nici în Federația Rusă nu au existat căi de atac efective în ceea ce privește plângerile similare în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție. În lipsa oricăror informații noi pertinente, aceasta nu a văzut niciun motiv pentru a se abate de la această concluzie în speța dată. În consecință, Curtea a trebuit să decidă dacă orice încălcare a articolului 13 poate fi atribuită oricărui stat pârât.

Curtea a notat că, în cauza Mozer, Republica Moldova a pus la dispoziția reclamanților proceduri corespunzătoare capacităților sale limitate de a-și proteja drepturile. Aceasta și-a îndeplinit astfel obligațiile pozitive, iar Curtea a constatat că astfel statul respectiv nu a încălcat articolul 13 din Convenție. Având în vedere similitudinea plângerilor formulate și a coincidenței intervalului de timp al evenimentelor din prezenta cauză cu cele din cauza Mozer, Curtea nu a văzut niciun motiv de a se abate de la această concluzie în prezenta cauză. În consecință, Curtea a constatat că Republica Moldova nu a încălcat articolul 13 din Convenție.

La fel ca și în cauza Mozer, în absența oricărei declarații din partea guvernului rus cu privire la eventualele căi de atac disponibile pentru reclamant, Curtea a concluzionat că Federația Rusă a încălcat articolul 13 coroborat cu articolele 3, 5 § 1, 6 § 1 și 10.

Concluzie (unanimitate):

 - nicio încălcare a articolului 3 din Convenție din partea Republicii Moldova;

- încălcarea articolului 3 din Convenție de către Federaţia Rusă;

 - nicio încălcare a articolului 5  § 1 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 5  § 1 din Convenție de către Federaţia Rusă;

- nicio încălcare a articolului 8 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 8 din Convenție de către Federaţia Rusă;

- nicio încălcare a articolului 13 din Convenție din partea Republicii Moldova; 

- încălcarea articolului 13 din Convenție de către Federaţia Rusă.

Curtea a acordat reclamanților 9750 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 EUR ambilor, cu titlu de costuri şi cheltuieli, bani care urmează a fi plătiți de către Federația Rusă.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Antonov și alții v. Republica Moldova și Federația Rusă de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                                                                                            Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă