Electronservice-Nord S.A v. Republica Moldova – 12918/12

Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a] 

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 6-1

Accesul la un tribunal 

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

Posesia liniştită a bunurilor

Admiterea unei cereri de revizuire în baza unui pretins „nou fapt” şi casarea hotărârii definitive favorabile reclamantei: încălcare

Pe 23 decembrie 2011, societatea reclamantă Electronservice-Nord S.Aa invocat în faţa Curţii încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție şi a articolului 1 din Protocolul nr.1, dată fiind anularea unei hotărâri definitive favorabile ei ca urmare a revizuirii acesteia în cadrul unei proceduri abuzive.

În fapt - În urma unor proceduri judiciare care s-au încheiat cu o hotărâre definitivă a Curții de Apel Bălți din 8 decembrie 2009, compania reclamantă a obținut o hotărâre definitivă, prin care autoritatea cadastrală a fost obligată să înregistreze pe numele acesteia bunuri imobile privatizate în 1999 și în 2004.

La o dată nespecificată, autoritatea cadastrală a depus o cerere de revizuire a deciziei din 8 decembrie 2009, solicitând anularea ei din motivul că printr-un raport tehnic din 25 mai 2009 s-ar fi constatat că bunurile imobile respective nu erau calificate drept bunuri imobile.

Pe 24 august 2010, Curtea de Apel Bălți a respins cererea de revizuire, motivând că informația din raportul tehnic din 25 mai 2009 nu putea fi considerată una nouă și relevantă, care nu ar fi putut fi obținută înainte de emiterea acelei hotărâri.

Pe 22 decembrie 2010, Curtea Supremă de Justiție a casat încheierea respectivă și a dispus trimiterea cauzei la rejudecare pentru o nouă examinare a cererii de revizuire.

Pe 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de revizuire, a casat decizia irevocabilă din 8 decembrie 2009 și a dispus reexaminarea cauzei.

Pe 16 august 2012, examinând cauza în fond, Judecătoria Edineț a hotărât, din nou, în favoarea companiei reclamante și a solicitat autorității cadastrale să înregistreze o parte din bunurile imobile privatizate de către compania reclamantă în 1999 și în 2004. Autoritatea Cadastrală a contestat această hotărâre cu apel, procedurile fiind în curs de desfăşurare.

În drept:

Cu privire la articolul 6 § 1 din Convenţie:

Curtea a reiterat faptul că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa cum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului de res judicata (a se vedea Brumărescu v. Romania [MC], nr. 28342/95, § 62) - adică principiul executării hotărârilor definitive.Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un „apel camuflat”, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare.

Curtea a statuat, că redeschiderea procedurilor, ca atare, nu este incompatibilă cu Convenția. Totuşi, revizuirea hotărârilor definitive trebuie să se facă în conformitate cu criteriile legale relevante şi că utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri ar putea fi contrară Convenției,dat fiind faptul că rezultatul său - „pierderea“ hotărârii - este aceeași cu cea a unei cereri de anulare.Principiile securităţii raporturilor juridice şi preeminenţei dreptului cer Curţii să fie vigilentă în acest domeniu (a se vedea Popov (nr. 2), § 46).

De asemenea, Curtea a notat, că procedura de revizuire prevăzută la articolul 449 din Codul de procedură civilă serveşte în scopul de a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției. Scopul Curții este, ca şi în cazul Popov (nr.2), de a determina dacă această procedură a fost aplicată într-o manieră compatibilă cu articolul 6 al Convenției și astfel a asigurat respectarea principiului securității juridice. Procedând astfel, Curtea trebuie să aibă în vedere că este în primul rând responsabilitatea instanțelor naționale de a interpreta dispozițiile de drept intern (a se vedea Waite și Kennedy împotriva Germaniei [MC], nr.26083 / 94, § 54, CEDO 1999-I).

Curtea a notat că, potrivit articolului 449 (c) din Codul de procedură civilă din Moldova, procedurile pot fi redeschise atunci când au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale cauzei care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute mai devreme. Potrivit articolului 450 din Cod, o cerere de revizuire poate fi depusă „în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoştinţă de circumstanţele sau faptele esenţiale ale cauzei care nu i-au fost şi nu puteau să-i fie cunoscute anterior".

Decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2011 a citat o Hotărâre a Guvernului din 2005 ca motiv pentru redeschiderea procedurii.

Curtea a constatat că nu există niciun indiciu în hotărârea Curții de Apel din 16 noiembrie 2011 pentru a stabili faptul că decizia Guvernului din 2005 conținea „informații“, care nu ar fi putut fi obținute anterior de către pârât. De asemenea, nu există niciun indiciu că pârâtul a încercat, fără succes, să obțină astfel de „informații“ mai devreme.

În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că nu se poate spune că decizia Guvernului din 2005 s-a calificat drept „nou ... fapt sau circumstanță care [era] necunoscut și nu ar fi putut fi cunoscute anterior“ de către părțile în proces.

Prin urmare, Curtea a considerat că procedura de revizuire din speţă, în esenţă, a fost o încercare de reexaminare a cauzei cu privire la aspectele pe care autoritatea cadastrală le-ar fi putut avea, dar care, aparent, nu au fost ridicate anterior. În realitate, acesta a fost „un apel camuflat“, al cărui scop a fost de a obține o nouă examinare a problemei, mai degrabă decât o revizuire reală, astfel cum se prevede la articolul 449-453 din Codul de procedură civilă.

Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel a încălcat principiul securității juridice și „dreptul de acces la instanţă" al companiei reclamante, garantat de articolul 6 § 1 al Convenției.Având în vedere cele expuse, Curtea a considerat că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1.

Cu privire la articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat faptul că o creanţă în urma pronunţării hotărârii judecătorești poate fi considerată o „posesie" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Mai mult, casarea unei astfel de hotărâri după ce a devenit definitivă și irevocabilă va constitui o ingerință în dreptul reclamantului de a se bucura de această posesie. Chiar presupunând că o astfel de ingerinţă poate fi considerată ca fiind de interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată, deoarece un echilibru just nu a fost păstrat, iar reclamantul a fost obligat să suporte o povară individuală și excesivă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 

Curtea i-a acordat companiei reclamante suma de 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 800 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli

Concluzie (unanimitate):         încălcarea articolului 6 §1 din Convenţie;  

                                                încălcarea articolului 1 Protocol nr. 1 la Convenţie. 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Electronservice-Nord S.A v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă