Mititelu şi Antonovici v. Republica Moldova – nr. 15989/11

Hotărârea din 2.7.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri penale

Articolul 6 – 1

Proces echitabil

Condamnarea inculpatului în baza declaraţiilor martorului, fără verificarea probelor în şedinţă de judecată şi fără acordarea posibilități apărării să adreseze întrebări martorului – încălcare 

Pe 28 februarie 2011, dl Lilian Mititelu şi dl Iulian Antonovici, au invocat în faţa Curţii încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, dat fiind că procesul penal desfășurat împotriva lor nu a fost unul echitabil, deoarece ei ar fi fost condamnați în baza declarațiilor martorului acuzării A.B., oferite autorităților din Germania, fără a avea posibilitatea de a-i adresa întrebări și fără ca acesta să fi fost reaudiat.

În fapt:

În iulie 1999, poliția germană a găsit cadavrul unui cetățean al Republicii Moldova într-un râu lângă Hamburg. În timpul interogării de către poliția germană, suspectul A.B., a declarat că omorul a fost comis de către reclamanți, care au lovit victima și ulterior au strangulat-o. A.B. a declarat că el le-a ajutat la transportarea trupului victimei și că nu a văzut cum acesta a fost aruncat în râu. 

În cursul procedurilor judiciare desfăşurate în Moldova, instanța competentă a recurs la asistență juridică internațională prin citarea a cel puțin șapte martori care locuiau în Germania, inclusiv A.B.. Toți martorii au fost citaţi o dată, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și autorităților germane. Totuşi, niciunul dintre aceștia nu s-a prezentat în fața instanței de judecată din Moldova și nu au fost prezentate motivele lipsei lor. Încercări de a cita repetat martorii nu au fost.

Pe 29 decembrie 2008, Judecătoria Botanica a achitat reclamanții de acuzațiile de omor.

Pe 25 februarie 2010, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul procurorului și a anulat hotărârea instanței inferioare, pronunţând o sentinţă de condamnare a reclamanţilor.

Pe 18 ianuarie 2011, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamanților. Curtea Supremă de Justiție a considerat că lipsa reclamanților de la interogarea lui A.B de către autoritățile germane a fost rezultatul propriilor lor acțiuni, deoarece aceştia au părăsit Germania până la acea dată. Doi dintre judecătorii CSJ (SM și VT) au formulat opinie separată, considerând că drepturile reclamanților garantate de articolul 6 § 1 din Convenție au fost încălcate, deoarece nu a fost audiat martorul învinuirii, A.B., pe baza declaraţiilor căruia s-au bazat convingerile lor.

În drept:

Cu privire la articolul 6 § 1 din Convenţie:

Curtea a reiterat faptul că articolul 6 § 3 (d) consacră principiul potrivit căruia, înainte de a fi condamnat, probele împotriva inculpatului trebuie să-i fie prezentate, în cadrul unui proces public, în vederea dezbaterii lor în contradictoriu. Excepții de la acest principiu sunt posibile, dar nu trebuie să încalce dreptul la apărare, care, de regulă, cere ca acuzatul să aibă o posibilitate reală şi adecvată să audieze un martor care dă declaraţii împotriva lui, pentru a avea posibilitate să le contesta, fie în momentul în care martorul face declarația sau la o etapă ulterioară a procedurii.

Având în vedere jurisprudența Curții, în primul rând, trebuie să existe un motiv întemeiat pentru lipsa unui martor la proces și, în al doilea rând, atunci când condamnarea se bazează numai, sau într-o măsură decisivă, pe depozițiile care au fost făcute de o persoană pe care inculpatul nu a avut ocazia să o audieze, în timpul anchetei sau al procesului, dreptul la apărare este limitat într-o măsură care este incompatibilă cu garanțiile prevăzute în articolul 6.

Referindu-se la circumstanțele prezentei cauze, Curtea a observat, că reclamanții nu au renunțat la dreptul lor de a verifica declarațiile lui A. B. și au invocat în recursul lor că declarațiile acestuia, oferite autorităților din Germania, nu puteau fi folosite ca probe, fără ca acesta să fie audiat și de către instanța de judecată.

Curtea, de asemenea, a notat că autoritățile Republicii Moldova au încercat să-l citeze o dată pe A. B., dar că acesta nu s-ar fi conformat citaţiei. Autorităţile au renunţat la alte tentative de a-l cita. Totodată, deși A. B. a recunoscut în faţa autorităților din Germania că a ajutat reclamanții să ascundă trupul victimei, autoritățile Republicii Moldova nu au examinat posibilitatea de a-l pune sub învinuire, pentru complicitate la omor, și să solicite extrădarea lui de către autoritățile din Germania. Autoritățile moldovenești nu au luat în considerare posibilitatea de a-l audia prin videoconferință. Prin urmare, Curtea nu a fost convinsă că autoritățile naționale au întreprins toate eforturile rezonabile pentru a asigura prezența martorului A. B. la proces.

Examinând materialele din dosar, Curtea a considerat că declarațiile făcute de A.B. în fața autorităților germane au fost singurele dovezi în baza cărora reclamanții au fost găsiți vinovați și condamnați de instanțele judecătorești din Moldova. Restul probelor la care s-a referit Guvernul au fost dovezi indirecte care nu puteau conduce, singure, la condamnarea reclamanților.

Curtea a notat că atât Curtea de Apel, cât și Curtea Supremă de Justiție nu au explicat de ce au ajuns la o concluzie diferită decât prima instanță cu privire la valoarea probantă a declarațiilor lui A. B., acestea eșuând să verifice credibilitatea declarațiilor martorului. Toate probele au fost enumerate ca dovadă că reclamanții au comis infracțiunea, fără nicio menţiune despre faptul că declarațiile lui A.B. nu au fost verificate în şedinţă de judecată. Prin urmare, Curtea a considerat că Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție nu au examinat veridicitatea declarațiilor făcute de A.B.

Prin urmare, Curtea a conchis că reclamanților le-a fost restricționat dreptul de a audia martorul A.B., declarațiile căruia au jucat un rol decisiv în condamnarea lor.

Astfel, Curtea a constatat că a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului suma de 3000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi 1500 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Mititelu şi Antonovici v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

                                                                                               Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă