Cosmos Maritime Trading şi Shipping Agency v. Ucraina – 53427/09

Hotărârea din 27.6.2019 [Secţia a V-a] 

Articolul 6

Proceduri Civile

Articolul 6 - 1

Tribunal imparţial

Examinarea procedurilor de faliment de către un tribunal care era găzduit în fosta clădire a debitorului: încălcare

În fapt - Compania reclamantă a formulat plângeri în cadrul unei proceduri de faliment a unei companii de stat și s-a plâns că instanțele naţionale nu au fost imparţiale.

În drept - Articolul 6 § 1: În fața Curții nuau fost prezentate materiale, care să pună la îndoială imparțialitatea judecătorilor careexaminau cazul societății reclamante, în cadrul testului subiectiv. Întrebarea era dacăjudecătorii și instanțele judecătorești au îndeplinit testul imparțialității obiective.

Procedura în cauză se referea la faliment, o procedură în cadrul căreia instanțelor naționale le revenea funcția de distribuţie a activelor debitorului între creditori. Compania reclamantă a prezentat, atât instanței naționale cât și Curții, dovezi prima facie potrivit cărora instanța comercială sesizată cu procedurile de faliment avea sediul în clădirea, care cu puțin timp înainte de iniţierea procedurii de faliment, fusese transmisă de la debitor instanței, când debitorul deja era în incapacitate financiară și că acest transfer a fost încheiat când procedura de faliment era în examinare. În această privință, nu a existat vreun răspuns la argumentele societății reclamante, decât hotărârea instanţei în care se explica că judecătorul nu fusese afectat de acest transfer de imobil, deoarece a preluat cazul la o dată ulterioară. Este de menţionat faptul că judecătorul, chiar dacă a respins cererea de recuzare, nu a pus în discuţie dacă transferul a avut loc într-adevăr așa cum a pretins societatea reclamantă.

În aceste circumstanțe, în ciuda lipsei motivelor de dubiu cu privire la imparțialitatea judecătorilor individuali în cauză, percepția societății reclamante că instanța judecătorească care instrumenta cazul său ar fi imparțială, în opinia unui observator obiectiv, nu putea fi privită ca total nefondată. Această percepție viza însăși tribunalul, nu şi judecătorii în persoană.

Din aceste motive, unicul răspunsul al instanțelor naționale la preocupările societății reclamante în această privință, şi anume că un judecător al instanței comerciale nu a fost afectat personal de acest transfer, nu putea fi considerat suficient. Articolul 6 § 1 impune fiecărui tribunal național obligația de a verifica dacă, aşa cum este constituit, este „un tribunal imparțial", în sensul acestei dispoziții, în cazul companiei reclamante, fusese contestat pentru un motiv care din start nu părea total nefondat. Totuşi, nici tribunalul comercial, nici Curtea de Apel nu au efectuat un astfel de control care ar fi făcut posibilă remedierea, dacă s-ar fi dovedit necesar, a unei situații contrare exigenţelor Convenției.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Curtea a constatat, de asemenea, în unanimitate, o încălcare a articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii.

Articolul 41: 10.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral; cererea cu titlu de prejudiciu material a fost respinsă.

(A se vedea, de asemenea, Ramos Nunes de Carvalho şi Sá v. Portugalia [MC], 55391/13, 6 noiembrie 2018, Nota informativă 223, Morice v. Franța [MC], 29369/10, 23 aprilie 2015, Nota informativă 184, Boyan Gospodinov v. Bulgaria, 28417/07, 5 aprilie 2018 Nota informativă 217 şi Remli v. Franța,16839/90, 23 aprilie 1996) 

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova".