Ichim v. Republica Moldova – nr. 50886/08

Hotărârea din 5.3.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Articolul 1 din Protocolul nr.1

Protecția proprietății

Neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și anularea sa ulterioară - încălcare

Pe 7 octombrie 2008, reclamanta Silvia Ichim, născută în 1959 și care locuiește în Durlești, a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dat fiind neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa și anularea ulterioară a acesteia de către Curtea de Apel Chișinău.

În fapt:

A. Contextul cauzei

Reclamanta locuiește împreună cu alte trei familii într-un bun imobil cu patru apartamente. Printr-o decizie din 27 septembrie 2002, Consiliul local Durlești a atribuit fiecărui coproprietar ¼ cotă parte din terenul comun aferent clădirii. Decizia prevedea, de asemenea, ca Primăria să facă delimitarea și repartizarea cotelor părți în natură.

Pe 29 iulie 2004, reclamanta a acționat în judecată Primăria Durlești și a solicitat delimitarea și repartizarea cotelor părți în natură în conformitate cu decizia din 27 septembrie 2002. Aceasta a motivat acțiunea sa prin apariția unor divergențe între coproprietari privind modul de folosire a terenului.

Pe 22 februarie 2005, prima instanță a admis acțiunea și a dispus ca Primăria să efectueze delimitarea și repartizarea terenului respectiv. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit definitivă.

Pe 4 aprilie 2005, reclamanta a prezentat executorului judecătoresc titlul executoriu care pe 8 iunie 2005, a întocmit un proces-verbal cu privire la imposibilitatea executării, pe motiv că construcțiile (garajul, o anexă la apartament, poarta), construite de către C. ocupau o parte a terenului atribuit reclamantei.

Pe 30 august 2005, reclamanta a înaintat o acțiune împotriva lui C. privind obligarea de a-i acorda acces la terenul acesteia și demolarea construcțiilor în litigiu.

Pe 13 mai 2006, Judecătoria Buiucani a dispus ca C. să demoleze construcțiile aflate pe terenul reclamantei.

B. Anularea hotărârii definitive din 22 februarie 2005

La 12 martie 2008, Primăria Durlești a depus o cerere de revizuire a hotărârii din 22 februarie 2005. Aceasta și-a motivat solicitarea prin neexecutarea hotărârii judecătorești și apariția unor noi circumstanțe, și anume o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în 2004 și o decizie a Consiliului local Durlești din 2008.

La 20 mai 2008, Judecătoria Buiucani a declarat inadmisibilă cererea de revizuire dat fiind lipsa temeiurilor de revizuire.

La 12 august 2008, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de revizuire, a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 22 februarie 2005 și a remis pricina la rejudecare.

Printr-o hotărâre din 27 aprilie 2012 Judecătoria Buiucani, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată pe motiv că terenul în cauză era supus regimului de coproprietate și că, în cazul în care unul dintre coproprietari nu putea să obțină în posesie și în folosință cota sa parte, avea dreptul să solicite plata unei compensații echitabile de la coproprietari. Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție au menținut această hotărâre.

C. Acțiunea privind repararea prejudiciului depusă în baza Legii nr. 87

La 9 ianuarie 2012, reclamanta a înaintat o acțiune împotriva statului în temeiul Legii nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

La 18 decembrie 2012, Judecătoria Râșcani mun. Chișinău a respins acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție au menținut această hotărâre.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție:

1. Referitor la neexecutarea hotărârii judecătorești definitive din 22 februarie 2005

Curtea a constatat că hotărârea din 22 februarie 2005 a devenit definitivă la 9 martie 2005. La 4 aprilie 2005, reclamanta a prezentat titlul executoriu și a inițiat procedura de executare, însă procedurile de executare au fost suspendate la 29 ianuarie 2008 până la 1 martie 2008. Iar pe 7 aprilie 2008 hotărârea judecătorească a fost anulată.

În ceea ce privește măsurile luate pentru a asigura executarea hotărârii, Curtea a menționat că executorul judecătoresc a întocmit doar un proces-verbal care constata imposibilitatea executării hotărârii judecătorești și acorda Primăriei mai mult timp pentru a-i permite să execute hotărârea judecătorească. Curtea n-a fost convinsă de faptul că aceste acțiuni au fost suficiente pentru a asigura executarea hotărârii judecătorești.

Astfel, Curtea a notat că, hotărârea definitivă pronunțată în favoarea reclamantei a rămas neexecutată timp de aproximativ treizeci și șase luni. Curtea a reiterat poziția sa, exprimată în mod repetat în cauze cu privire la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, că imposibilitatea unui creditor de a executa integral și într-un termen rezonabil o decizie pronunțată în favoarea sa reprezintă o încălcare a „dreptului de acces la un tribunal" consacrat în articolul 6 § 1 din Convenție și dreptul la libera exercitare a posesiunilor garantate de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Având în vedere împrejurările cauzei și argumentele invocate de către părți, Curtea nu a identificat niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în această cauză. Prin urmare, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 dat fiind neexecutarea într-un termen rezonabil de către autorități a hotărârii definitive favorabile reclamantei.

2. Referitor la anularea hotărârii judecătorești definitive din 22 februarie 2005

Curtea a reținut că reclamanta a avut o hotărâre definitivă pronunțată în favoarea sa care a fost anulată ca urmare a admiterii cererii de revizuire depusă de Primăria orașului Durlești. Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat decizia în temeiul dispozițiilor articolului 449 (c) din Codul de procedură civilă, și anume apariția unor noi circumstanțe.

Curtea a menționat că prima nouă circumstanță în justificarea revizuirii a fost hotărârea din 22 iunie 2004, care de fapt implica aceleași părți. Or, nimic nu indica faptul că decizia menționată nu a putut fi invocată la momentul examinării cauzei în fond.

A doua circumstanță invocată de Primăria Durlești era o decizie a Consiliului local din 6 martie 2008, o decizie ulterioară hotărârii din 22 februarie 2005, prin urmare, acesta nu putea justifica redeschiderea procedurii. Curtea a reamintit că anterior a examinat cauze care prezentau probleme similare cu cea din prezenta cauză în care a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție.

Având în vedere circumstanțele speţei, Curtea nu a identificat niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în această cauză. Prin urmare, Curtea a considerat că anularea hotărârii definitive din 22 februarie 2005 a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Astfel, Curtea i-a acordat reclamantului suma de 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 70 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție (unanimitate).

 © Prezentul rezumat are la bază hotărârea Ichim v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă