Carpov v. Republica Moldova – nr. 6338/11

Hotărârea din 12.2.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6 § 1

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 1 din Protocolul nr.1

Protecția proprietății – posesia bunurilor

Admiterea unui apel depus peste termen cu anularea ulterior a unei hotărâri devenite definitive – încălcare

Pe 13 ianuarie 2011, reclamantul Sergiu Carpov, născut în 1963 și care locuiește în Orhei, a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, dat fiind anularea unei hotărâri devenite definitive favorabile lui ca urmare a admiterii unui apel depus tardiv.

În fapt:

În septembrie 2009 reclamantul a intentat o acțiune civilă împotriva unei companii care se afla în proces de insolvabilitate.

Pe 18 decembrie 2009 Judecătoria Drochia a admis cererea reclamantului și a dispus încasarea din partea companiei a sumei de 24.957 MDL (echivalentul a 1.413 EUR) cu titlu de prejudiciu material și 749 MDL (echivalentul a 42 EUR) cu titlu de costuri și cheltuieli. Reprezentantul companiei pârâte nu a fost prezent la ședință.

Pe 28 decembrie 2009 Grefa Judecătoriei Drochia a expediat copia hotărârii motivate companiei prin intermediul oficiului poștal.

Pe 11 ianuarie 2010 a fost emis un titlu executoriu pe numele reclamantului în baza hotărârii din 18 decembrie 2009.

Pe 10 februarie 2010, într-un alt set de proceduri, privind procedura de insolvabilitate a companiei pârâte, administratorul de insolvabilitate a actualizat lista creditorilor făcând referire la hotărârea din 18 decembrie 2009 și la sumele încasate prin acea hotărâre.

Pe 26 aprilie 2010 administratorul de insolvabilitate a companiei pârâte a depus apel împotriva hotărârii din 18 decembrie 2009. Reclamantul a precizat că termenul pentru depunerea apelului a expirat după douăzeci de zile de la data pronunțării hotărârii atacate.

Pe 28 septembrie 2010 Curtea de Apel Bălți a admis apelul depus de administratorul insolvabilității și a casat decizia din 18 decembrie 2009, respingând acțiunea reclamantului.

Reclamantul a depus recurs, pe motive de drept, invocând aceleași argumente.

Pe 26 ianuarie 2011 Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului și a menținut decizia instanței inferioare. Curtea Supremă nu a motivat obiecția reclamantului privind tardivitatea apelului.

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție:

Disputa dintre părți este dacă apelul din 26 aprilie 2010 a fost depus în termenul legal, în sensul articolului 362 Cod de procedură civilă.

Curtea a concluzionat că administratorul insolvabilității aparent cunoștea despre hotărârea judecătorească din 18 decembrie 2009, deoarece acesta fusese la curent cu sumele exacte ale despăgubirilor acordate de către instanța de judecată, la care făcuse referire tangențial în cadrul altui proces de judecată. Curtea a stabilit că compania a primit o copie a hotărârii cel târziu la 10 februarie 2010. În aceste circumstanțe, recursul din data de 26 aprilie 2010 a fost depus tardiv.

Astfel, prin admiterea unui apel depus în afara termenului legal, instanțele naționale au încălcat principiul securității raporturilor juridice și, respectiv, dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenție (c. Brumărescu v. România). Prin urmare, a fost încălcat articolul 6 § 1 din Convenție.

Cu privire la încălcarea articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție:

Curtea a reiterat că o datorie stabilită printr-o hotărâre judecătorească poate fi considerată drept “posesie” în sensul articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție. Mai mult ca atât, casarea hotărârii care a devenit definitivă va constitui o ingerință în dreptul beneficiarului hotărârii de a se bucura de această posesie. Chiar dacă s-ar presupune că o astfel de ingerință poate fi considerată ca fiind de interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată, deoarece nu a fost păstrat un echilibru echitabil și reclamantul a fost obligat să suporte o povară individuală și excesivă.

Curtea a concluzionat că a avut loc încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Concluzie: Curtea a hotărât în unanimitate încălcarea articolului 6 § 1, articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție

Curtea a acordat reclamantului 2500 EUR cu titlu de prejudiciu material, 2000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1480 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Prezentul rezumat are la bază hotărârea Carpov v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă