Litschauer v. Republica Moldova – nr. 25092/15

Hotărârea din 13.11.2018 [Secţia a II-a]

Articolul 5 § 1

Dreptul la libertate şi la siguranţă

Încadrarea juridică a faptei într-o infracţiune penală care nu este prevăzută suficient de clar de legislaţia naţională – încălcare  

În fapt:

Reclamantul, de naţionalitate austriac este născut în 1979 și locuiește în Chișinău.

La momentul evenimentelor, reclamantul era proprietarul unei companii, înregistrată în Moldova, care desfășura o activitate de video-chat erotic la Chișinău. Acesta angaja modele tinere de sex feminin, care prezentau scene erotice prin camerele video clienților din afara Moldovei, contra plată.

Pe 3 martie 2015, reclamantul a fost arestat fiind acuzat de proxenetism.

Pe 7 martie 2015, la demersul procurorului, Judecătoria Centru mun. Chişinău a emis mandat de arest preventiv pe un termen de 30 de zile pe numele reclamantului. Acesta a contestat mandatul de arest preventiv și a susținut că detenția sa nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune. El a susținut că nu poate fi acuzat de proxenetism, deoarece modelele de sex feminin angajate de el nu se ocupau cu prostituția. Reclamantul a susținut că procurorul și instanța care a dispus detenţia lui au aplicat o interpretare extinsă a dispozițiilor Codului penal privind infracțiunea de proxenetism. De asemenea, reclamantul a susținut că jurisprudența existentă a instanțelor naționale nu conține nimic care să permită asimilarea activității de chat erotic cu prostituția și proxenetismul. La fel, reclamantul a susținut că nu existau motive relevante și suficiente pentru a fi deţinut în arest.

Pe 16 martie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului afirmând că existau motive de a bănui că acesta ar putea să se eschiveze sau să influenţeze mersul anchetei. Instanța nu a răspuns la argumentul reclamantului referitor la lipsa de suspiciune rezonabilă și la pretinsa interpretare extensivă a legii penale.

Pe 31 martie 2015, Judecătoria Centru mun. Chişinău a admis demersul procurorului și a prelungit detenția reclamantului pentru încă treizeci de zile. Reclamantul a contestat invocând aceleași motive ca și prima dată. Totuşi, pe 7 aprilie 2015 recursul său fusese respins de Curtea de Apel Chişinău.

La o dată nespecificată, reclamantul a depus o cerere habeas corpus, care a fost admisă de către Judecătoria Centru mun. Chişinău pe 27 aprilie 2015; reclamantul a fost eliberat din detenție.

Pe parcursul procedurilor, reclamantul a explicat că, înainte de a începe activitatea de video-chat, consultase un avocat pentru a se asigura că activitatea era legală în Moldova și fusese convins că nu era ilegal. De asemenea, el a susținut că văzuse în Chișinău că se desfăşurau afaceri similare, fapt care i-a întărit convingerea că activitatea nu era ilegală.

Pe 30 decembrie 2016, Judecătoria Centru mun. Chişinău l-a recunoscut vinovat de infracţiunea imputată, dar a dispus încetarea procesului penal împotriva acestuia în baza legii amnistiei. Una dintre condițiile pentru aplicarea legii amnistiei era ca reclamantul să-și recunoască vina și să-și exprime căința. Reclamantul nu a contestat această decizie.

La soluționarea cauzei, instanța a solicitat un aviz din partea Agenției de Stat pentru Protecția Moralității cu referire la aspectul dacă faptele comise de modelele de sex feminin angajate de către reclamant ar putea fi calificate drept prostituție, și, prin urmare, dacă activitatea reclamantului ar putea fi calificată drept proxenetism.

Prin Avizul din 21 octombrie 2015, care fusese elementul de bază pus la condamnarea reclamantului și utilizat ulterior şi în alte cazuri similare, s-a stabilit că activitatea modelelor de sex feminin angajate de către reclamant putea fi considerată drept prostituție, deoarece clienții lor obțineau satisfacție sexuală, iar modelele erau plătite pentru aceasta. Aşadar, faptul că reclamantul obținuse venituri din activitatea respectivă putea fi considerat drept proxenetism.

În drept:

Cu privire la articolului 5 § 1 din Convenţie:

Atunci când se face referire la o măsură privativă de libertate, este deosebit de important să se respecte principiul general al securităţii juridice.

În consecinţă, este esenţial să fie clar definite condiţiile lipsirii de libertate în temeiul dreptului intern şi ca legea însăşi să fie previzibilă în aplicarea sa, spre a întruni criteriul de „legalitate“ stabilit de Convenţie, care impune ca orice lege să fie suficient de precisă pentru a permite persoanei - înconjurându-se la nevoie de consilieri pregătiţi - să prevadă, într-un mod rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot deriva dintr-o anumită acţiune.

Referitor la faptele prezentei cauze, Curtea a notat că reclamantul a fost deţinut timp de cincizeci și cinci de zile pentru suspiciunea că a comis infracțiunea de proxenetism. Curtea a examinat dacă faptele care i-au fost imputate se încadrează într-o definiție a unei infracțiuni penale suficient de accesibile și previzibile.

Părţile nu au contestat faptul că legea națională nu conține o definiție a prostituției și că nu conține nicio prevedere referitoare la activitatea de video-chat erotic. Totuşi, a fost argumentul Guvernului precum că consecințele comportamentului reclamantului fusese previzibile reieşind din jurisprudența instanțelor naționale.

Curtea a examinat practica judiciară națională relevantă și a notat că primul caz similar celui din speță era Briscoe și Zagnițco, care pronunţase hotărârea Judecătoriei Centru din 18 iunie 2015, la câteva luni după finalizarea procedurilor din prezenta speță. În acea cauză, instanța a considerat că video-chat-urile erotice nu puteau fi considerate drept prostituție, dat fiind că nu exista contactul sexual dintre modele și clienți. Hotărârea respectivă a fost casată de Curtea de Apel Chișinău, în baza interpretării diferite a noțiunii de contact sexual și prostituție date de Agenția de Stat pentru Protecția Moralității, decizia fiind menținută de Curtea Supremă de Justiție.

În cauza Isachi, pe 14 iulie 2015, Judecătoria Ciocana a adoptat o abordare similară în interpretarea noțiunii de prostituție ca şi prima instanță în cazul lui Briscoe și a lui Zagniţco și a achitat inculpatul. Ulterior, pe 13 septembrie 2016, soluţia primei instanţe fusese inversată de Curtea de Apel Chișinău. Ambele decizii au fost adoptate după finalizarea procedurilor de arestare a reclamantului.

Dezbaterea privind interpretarea noțiunii de prostituție pare să fie în discuţie în Moldova, având în vedere intervenția Curții Constituționale, care a exprimat o opinie diferită în sensul că, în absența unui contact fizic, însăşi video-chatul erotic nu putea fi considerat act de prostituție.

Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea a notat, în primul rând, că faptele din prezenta cauză pre-datează jurisprudența invocată de Guvern în susținerea poziției lor. În al doilea rând, se pare că chestiunea referitor la faptul dacă video-chatul erotic echivalează cu contactul sexual și, prin urmare, cu prostituția, în sensul articolului 89 din Codul contravenţional, este încă în dezbatere. În atare circumstanțe, Curtea a concluzionat că normele legale relevante nu au asigurat suficiente orientări și nu au fost formulate cu un grad de precizie cerut de Convenție pentru a satisface cerința de „legalitate" stabilită de Convenție. Aşadar, reclamantul nu se putea aștepta, în mod rezonabil, să prevadă, chiar și cu consiliere juridică adecvată, consecințele comportamentului său. Având în vedere aceste lucruri, Curtea a ajuns la concluzia că detenția reclamantului nu era legală potrivit dreptului intern și că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.

Având în vedere constatările de mai sus, Curtea nu a considerat necesar să examineze separat dacă detenția reclamantului s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune și, în consecință, pe plângerea acestuia în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 8000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 5 § 1 din Convenţie (cu 5 voturi la 2).

La prezenta hotărâre judecătorii Spano și Kjølbro au exprimat o opinie comună disidentă.

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Litschauer v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova".

  Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă