Kolobychko v. Republica Moldova, Federaţia Rusă şi Ucraina – nr. 36724/10

Hotărârea din 18.9.2018 [Secţia a II-a]

 

Articolul 2

Dreptul la viaţă

 

Articolul 2-1

Anchetă efectivă

 

Obligaţii pozitive

 

Omisiunea autorităților „RMN” de a conduce o anchetă efectivă şi refuzul acestora de a-i oferi părţii vătămate informații privind mersul anchetei – încălcare

 

Pe 12 iunie 2010, reclamantul Ivan Kolobychko a sesizat Curtea Europeană invocând încălcarea articolelor 2, 3 și 13 din Convenție, dat fiind moartea fiului său, care a avut loc în timpul executării serviciului militar obligatoriu și lipsa unei anchete efective în circumstanțele morții acestuia.

 

În fapt:

Reclamantul Ivan Kolobychko, de naţionalitate ucraineană, este născut în 1963 și locuiește în Tiraspol, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova („RMN”). Reclamantul este tatăl lui Evgheni Kolobychko, născut în 1989.

 

Guvernul Republicii Moldova a indicat că era imposibil să verifice faptele cazului pe motiv că acestea au avut loc într-o zonă aflată sub controlul exclusiv al autorităților „RMN”.

Guvernul rus nu a comentat circumstanțele acestui caz.

 

Fondul cazului, în special conflictul armat care a avut loc în Transnistria în anii 1991-1992 și evenimente ulterioare, sunt descrise în cauzele Ilașcu și alții v. Moldova și Rusia ([MC], nr. 48787/99, §§ 28-185, CEDO 2004-VII) și Catan și alții v. Moldova și Rusia ([MC], nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 8-42, CEDO 2012 (extrase)).

          A. Contextul morții lui Evgheni Kolobychko.

Pe 29 iulie 2007, Evgheni Kolobychko a fost înrolat, în calitate de consilier, într-o unitate militară din Tiraspol.

Din materialele dosarului rezultă că, pe 20 septembrie 2007 Evgheni Kolobychko, din proprie inițiativă, a părăsit unitatea militară și a stat mai mult de o lună în casa verişoarei sale din Bender, Transnistria. Potrivit declarațiilor scrise ale reclamantului, soției sale și verişoarei în cauză, Evgheni Kolobychko, la acel moment, avea echimoze pe corp și ultimul raportase că soldații l-au agresat şi l-au supus relelor-tratamente.

Reclamantul a susţinut că pe 24 octombrie 2007, autoritățile „RMN” i-au întors fiul în unitatea militară.

Pe 1 noiembrie 2007, reclamantul fusese informat că fiul său a fugit din nou din cazarmă.

La data de 3 ianuarie 2008, pe malul Nistrului a fost descoperit un cadavru descompus, îmbrăcat în uniformă militară.

B. Ancheta condusă de către autoritățile „RMN“.

Pe 4 ianuarie 2008, la cererea autorităților „RMN”, a fost întocmit un raport de examinare medico-legală a cadavrului descoperit pe malul Nistrului. Curtea Europeană nu cunoaște conţinutul acestui raport.

Expertiza genetică, comandată de către autoritățile „RMN” și efectuată pe 4 februarie 2008 de către un expert de la Ministerul Apărării al Federației Ruse, a indicat că cadavrul era al lui Evgheni Kolobychko, că moartea a survenit prin înec și că corpul s-a aflat în apă timp de aproximativ patru săptămâni.

La o dată nespecificată, Procuratura militară a „RMN” a deschis o anchetă penală privind moartea lui Evgheni Kolobychko, în care reclamantul fusese recunoscut în calitate de parte vătămată.

Pe 29 decembrie 2008 procuratura a informat reclamantul printr-o scrisoare, că ancheta a fost suspendată pe motiv că nu fusese identificată nicio persoană care poate fi pusă sub învinuire. Reclamantul a indicat că copia deciziei de suspendare nu i-a fost transmisă.

C. Plângerile depuse către autoritățile moldovenești și ruse.

Între timp, pe 5 februarie 2008, la solicitarea reclamantului, autoritățile moldovene au deschis o anchetă penală cu privire la moartea lui Evgheni Kolobychko.

Pe 2 aprilie 2008, reclamantul a depus o plângere la Procuratura Generală a Federației Ruse cu privire la pretinsul omor al fiului său și privind relele-tratamente la care fusese supus fiul său, în timpul serviciului militar.

Prin scrisoarea din 25 aprilie 2008, Procuratura Generală a Federației Ruse a transmis plângerea reclamantului la Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Potrivit raportului medico-legal întocmit pe 29 iulie 2008, de către un expert desemnat de organul de urmărire penală din Moldova, apă era prezentă în sinusurile sfenoide ale lui Evgheni Kolobychko, fapt care susține ipoteza de moarte prin înec. De asemenea, raportul a arătat, că cadavrul era într-o stare de descompunere și că nu au fost depistate leziuni provocate înainte de survenirea morţii. În cele din urmă, expertul a declarat că concluziile sale s-au bazat pe constatările din raportul medico-legal din 4 ianuarie 2008.

Prin ordonanța Procurorului General al Republicii Moldova din 29 octombrie 2009 a fost suspendată ancheta penală privind presupusa crimă a lui Evgheni Kolobychko pe motiv că nu a fost identificată nicio persoană care poate fi pusă sub învinuire. Potrivit ordonanţei, organul de urmărire penală a audiat reclamantul și au fost luate toate măsurile procedurale posibile de care dispunea autoritatea pentru a clarifica circumstanțele cazului. Totodată, Procurorul General a ordonat ofițerului responsabil de caz să ia măsuri de investigare pentru a stabili identitatea făptașilor și să raporteze progresul în această cauză cel puțin o dată la șase luni.

 

În drept:

Competenţa jurisdicţională

      (1) Jurisdicția Republicii Moldova

Curtea a observat că principiile generale referitoare la problema competenţei jurisdicţionale, în conformitate cu articolul 1 din Convenție, cu privire la actele şi faptele care au loc în regiunea transnistreană a Republicii Moldova au fost prezentate în cauzele Ilașcu şi alţii, Catan şi alţii şi, mai recent, în Mozer. Curtea a notat că în cauzele Ilașcu, Catan şi Mozer s-a constatat că, deşi Republica Moldova nu exercită un control efectiv asupra regiunii transnistrene, ea rămâne statul de jurisdicţie al persoanelor aflate pe teritoriul ei. Totuși, obligația în baza articolului 1 din Convenție de a le asigura tuturor persoanelor care se află sub jurisdicţia sa drepturile şi libertăţile existente în Convenție fusese una limitată. Obligaţiile Republicii Moldova în conformitate cu articolul 1 din Convenția constituie obligaţii pozitive.

Curtea nu a reţinut nici un motiv pentru a distinge cazul de față de cazurile menţionate mai sus. Prin urmare, s-a constatat că Republica Moldova are competenţă în sensul articolului 1 din Convenție, însă responsabilitatea pentru faptele de care s-a plâns reclamantul trebuie evaluate în lumina obligaţiilor pozitive menţionate mai sus.

(2) Jurisdicția Federaţiei Ruse

Curtea a constatat în cauza Ilașcu şi alţii că Rusia a contribuit atât militar, cât şi politic la crearea unui regim separatist în Transnistria, în anii 1991-1992. Curtea a reţinut că „RMN” este capabilă să persiste și să reziste eforturilor Moldovei și a comunității internaționale îndreptate spre soluționarea conflictului și instaurarea democrației și a ordinii de drept în regiune din cauza susținerii militare, economice și politice din partea Rusiei. În cauza Mozer, Curtea a concluzionat că un înalt grad de dependență a „RMN” de sprijinul rusesc relevă un indiciu indiscutabil că Rusia continuă să exercite un control efectiv și o influență decisivă asupra „autorităților RMN” și că, prin urmare, reclamantul se afla în jurisdicția Rusiei în sensul articolului 1 din Convenție. Respectiv, Curtea a respins obiecțiile ratione personae și ratione loci formulate de Guvernul Rusiei.

(3) Jurisdicția Ucrainei

Curtea a subliniat, pe de o parte, că regiunea transnistreană face parte din teritoriul Republicii Moldova în temeiul dreptului public internațional și, pe de altă parte, că nu există niciun motiv pentru a concluziona că ar exista un control exercitat de Ucraina asupra acţiunilor „RMN”.

Prin urmare, Curtea a respins această parte a cererii ca fiind incompatibil ratione personae și ratione loci.

 

Cu privire la încălcarea articolului 2 din Convenţie:

         (1) Cu privire la aspectul procedural al articolului 2 din Convenție:

Curtea a reiterat că obligația prevăzută de articolul 2 din Convenție, de a proteja dreptul la viață, impune efectuarea unei anchete efective atunci când o persoană își pierde viața în circumstanțe suspecte.

De asemenea, Curtea a reamintit că respectarea aspectelor procedurale din articolul 2 se evaluează pe baza câtorva parametri esenţiali: caracterul adecvat al măsurilor de investigaţie, promptitudinea investigaţiei, participarea rudelor decedatului la aceasta şi independenţa investigaţiei. Aceşti parametri sunt independenţi şi că nu constituie, în mod izolat, un scop în sine.

În acest caz, Curtea a notat că Evgheni Kolobychko a dispărut din cazarmă la 1 noiembrie 2007 și că cadavrul acestuia, îmbrăcat în uniformă militară, a fost găsit pe malul râului Nistru două luni mai târziu.

Prin urmare, Curtea a considerat că trebuia efectuată o anchetă efectivă privind circumstanțele morții lui.

Curtea a notat că nu cunoaşte conţinutul deciziilor adoptate de către autoritățile „RMN” în ceea ce privește ancheta penală privind moartea lui Evgheni Kolobychko sau conținutul dosarului de urmărire penală condusă de către autoritățile „RMN”. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că reclamantului nu i s-a furnizat o copie a deciziei de suspendare a urmăririi penale. În plus, guvernul pârâţilor nu au furnizat copii ale documentelor emise de către autoritățile „RMN”, ambele s-au abținut să comenteze fondul acestei plângeri. Prin urmare, a fost dificil pentru Curte să formuleze o idee privind conducerea unei anchete efective în acest caz.

Curtea a reamintit că ancheta trebuie să fie accesibilă familiei victimei în măsura necesară pentru a-și proteja interesele legitime și că publicul trebuie, de asemenea, să poată exercita suficiente drepturi de control asupra anchetei, în funcție de circumstanțe. Oricum, accesul publicului şi/sau al rudelor victimei poate fi acordat în etape diferite ale procedurilor penale.

În acest caz, Curtea a notat că reclamantul, tatăl lui Evgheni Kolobychko, avea un interes legitim de a participa la ancheta desfășurată de autoritățile „RMN”, fiind şi recunoscut ca parte vătămată. Cu toate acestea, decizia de suspendare a urmăririi penale nu a fost eliberată reclamantului, primind doar o scrisoare în care nu s-a făcut nicio mențiune privind motivele soluţiei adoptate. La fel, reclamantului nu i s-a oferit posibilitatea să facă cunoştinţă cu documentele din dosarul de urmărire penală pornit de autorităţile „RMN”.

Prin urmare, Curtea a considerat că omisiunea autorităților „RMN” de a oferi informaţii privind mersul anchetei reclamantului l-au lipsit pe ultimul de posibilitatea de a-și apăra interesele legitime.

Curtea a considerat că această constatare este suficientă pentru a concluziona că ancheta efectuată de autoritățile „RMN” asupra circumstanțelor morții lui Evgheni Kolobychko nu a fost efectivă în sensul articolului 2 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, Anik și alții, citată mai sus, § 78).

Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o violare a articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

           (2) Cu privire la aspectul material al articolului 2 din Convenție:

Curtea a indicat că a fost stabilită cauza decesului fiului reclamantului ca fiind prin înec.

În speță, probele prezentate în fața Curții nu i-au permis să concluzioneze că Evgheni Kolobychko a fost ucis sau că moartea sa a avut loc în cazarmă. Prin urmare, Curtea a considerat că nu s-a stabilit „dincolo de orice îndoială rezonabilă" că soldații sau agenții „RMN” au fost implicați în decesul în cauză.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că nu a existat nicio încălcare a articolului 2 din Convenție, sub aspect material.

(3) Cu privire la responsabilitatea Republicii Moldova și a Rusiei

Curtea a considerat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile positive, de a lua măsuri adecvate și suficiente pentru a asigura fiului reclamantului drepturile ce decurg din articolul 2 din Convenţie. Statul respondent a iniţiat urmărirea penală cu privire la moartea lui Evgheni Kolobychko, a dispus efectuarea expertizei medico-legale şi a audiat reclamantul.

În ceea ce priveşte Federaţia Rusă, Curtea a constatat că staul respondent a exercitat un control efectiv asupra „RMN” în timpul perioadei de referinţă. În virtutea continuării sprijinului său militar, economic și politic pentru „RMN”, fără de care ultima nu ar putea supraviețui, responsabilitatea Rusiei în temeiul Convenției este angajată în ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamantului.

Prin urmare, Curtea a constatat că din partea Federației Ruse a avut loc încălcarea articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

 

Curtea a reținut, în unanimitate, că dreptul reclamantului garantat de articolul 2 din Convenţie nu a fost încălcat de către Republica Moldova.

Curtea a reținut, cu o majoritate de 6 la 1, că dreptul reclamantului garantat de articolul 2 din Convenţie, sub aspect procedural a fost încălcat de către Federaţia Rusă.

Curtea a reținut, în unanimitate, că dreptul reclamantului garantat de articolul 2 din Convenţie, sub aspect material nu a fost încălcat de către Federaţia Rusă.

 

Prin urmare, Curtea i-a acordat reclamantului 20000 de EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2400 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli, sume care trebuie plătite de către Federația Rusă.

 

Concluzie: 

nicio încălcare a art. 2 din Convenţie din partea Republicii Moldova;

încălcarea art. 2 din Convenţie, sub aspect procedural,de către Federația Rusă.

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Kolobychko v. Republica Moldova, Federaţia Rusă şi Ucraina de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

 

Direcția Drepturile Omului și cooperare externă