Tiramavia SRL ș.a. v. Republica Moldova – nr.54115/09, nr.55707/09 și nr.55770/09

Hotărârea din 4.9.2018 [Secţia a II-a]

  

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Protecţia proprietăţii

 

Revocarea arbitrară a autorizaţiei de activitate - încălcare 

 

La 2 octombrie 2009, companiile reclamante „Tiramavia” S.R.L., „Valan International Cargo Charter” S.R.L. și „Grixona S.R.L.” au sesizat Curtea Europeană invocând încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dat fiind retragerea certificatelor de operator aerian.

 

În fapt:

Companiile reclamante „Tiramavia” S.R.L., „Valan International Cargo Charter” S.R.L. și „Grixona S.R.L.” sunt specializate în transportul aerian şi deţineau certificate valabile emise de Administrația de Stat a Aviației Civile (ASAC).

La 1 iunie 2007 ASAC a emis o instrucțiune prin care interzicea operarea zborurilor de către aeronavele înregistrate în Moldova spre Irak și Afganistan, începând cu 15 iulie 2007.

Între 4 și 8 iunie 2007, toate companiile aeriene din Republica Moldova au fost supuse unui control din partea Comitetului de Siguranță al Uniunii Europene fiind depistate unele nereguli. Potrivit raportului, ASAC s-a angajat timp de 3 luni să remedieze situația.

Printr-o scrisoare adresată către ASAC la 8 iunie 2007, Comisia Europeană a solicitat prezentarea comentariilor din partea companiilor vizate, la cele constatate în raport, până la 22 iunie 2007.

La 14 iunie 2007 ASAC a informat companiile despre raportul în cauză și despre necesitatea prezentării observațiilor până la 22 iunie 2007.

La 18 iunie 2007 ASAC a expediat companiilor reclamante instrucțiunea nr. 2584 solicitând prezentarea până la data de 21 iunie 2007 a unui plan de acţiuni privind înlăturarea neregulilor depistate de către Comitetul de Siguranță al Uniunii Europene. Pe 21 iunie 2007 companiile reclamante au expediat Planul respectiv în adresa ASAC.

De asemenea, pe 18 iunie 2007 ASAC a expediat companiilor reclamante instrucțiunea nr. 2585 solicitându-le întreprinderea măsurilor privind înlăturarea unor nereguli depistate până la 20 iulie 2007 și respectiv până la 20 septembrie 2007.

Pe 21 iunie 2007 ASAC a emis ordinul nr. 102/GEN prin care companiilor reclamante li s-a retras licența și, prin urmare, fusese încetată activitatea lor.

ASAC a invocat în privinţa companiei reclamante „Tiramavia” S.R.L. motivul că autoritățile aeroportuare din mai multe țări europene au descoperit nereguli la aeronavele lor şi că aceasta are un impact negativ asupra siguranței zborului. ASAC nu a specificat neregulile la care se referă.

Referitor la a doua și a treia companie reclamantă, ASAC a motivat prin faptul că acestea operau zboruri spre Irak, Afganistan, Congo, Sudan, Sierra Leone, Kosovo, Noua Zeelandă și Emiratele Arabe Unite, destinații care implicau riscuri de securitate a zborului, iar companiile nu dispuneau de resurse suficiente pentru a asigura securitatea zborurilor.

Pe 22 iunie 2007, companiile reclamante au depus cerere prealabilă solicitând ASAC anularea deciziei pe motiv că nu li s-au oferit explicaţii clare care nereguli au stat la baza deciziei privind revocarea certificatelor de operator aerian şi că ASAC nu le-a acordat suficient timp pentru a înlătura presupusele nereguli.

ASAC a refuzat să anuleze decizia sa și, pe 28 iunie 2007, companiile reclamante au contestat-o ​​la Curtea de Apel Chișinău. Companiile reclamante au invocat, inter alia, că în conformitate cu articolul 23 din Legea aviației civile, ASAC poate suspenda sau revoca certificatele de operator aerian doar în cazul dacă compania vizată nu a lichidat neregulile invocate în termenul stabilit.

Pe 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea companiilor reclamante, constatând că ASAC era în drept să retragă certificatul de operator aerian primei companii, pe motiv că s-au constatat nereguli grave privind siguranța zborurilor şi care nu au fost înlăturate, fără însă a indica la care nereguli se referă.

Instanța a constatat, de asemenea, că celelalte companii reclamante nu au respectat ordinul ASAC din 1 iunie 2007, prin care s-a interzis operarea zborurilor către Irak și Afganistan începând din 15 iulie 2007.

Companiile reclamante au contestat hotărârea în fața Curții Supreme de Justiție.

Pe 29 aprilie 2009, Curtea Supremă de Justiție a respins recursurile companiilor reclamante și a menținut în vigoare decizia Curții de Apel Chişinău.

 

Curtea a notat că deoarece obiectul cererilor (nr. 54115/09, 55707/09 și 55770/09) este similar, prin urmare, este oportună conexarea acestora cu examinarea lor simultană.

 

Companiile reclamante au invocat că certificatele de operator aerian erau o proprietate în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție şi că anularea acestora a constituit o ingerință în dreptul lor de a se putea bucura pașnic de această posesiune. Companiile reclamante au susţinut că ingerința nu era legală și că nu era proporțională cu scopul urmărit.

 

Guvernul a recunoscut că, prin revocarea certificatelor de operator aerian a avut loc o ingerință în drepturile companiilor reclamante la respectarea bunurilor sale, însă a susţinut că ingerința a fost prevăzută de lege și a servit unui interes public major. 

 

În drept:

Cu privire la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie:

Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței sale, retragerea unei licențe valabile pentru a desfășura o afacere constituie o ingerință în dreptul la folosirea liniştită a bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Pentru a justifica o măsură de control al utilizării, ea trebuie să fie legală și „pentru un interes general". De asemenea, măsura trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.

Curtea a statuat că, orice ingerință în exercitarea pașnică a posesiunilor trebuie să fie însoțită de garanții procedurale care să ofere persoanei sau entității în cauză o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul autorităților responsabile pentru a contesta efectiv măsurile care interferează cu drepturile garantate de această dispoziție.

Curtea a notat că secțiunea 5 din Legea privind aviația civilă stabilește, în general, dreptul ASAC de a revoca autorizațiile de zbor. Totuşi, articolul 23 din aceeași lege specifică pentru care încălcări o companie aeriană poate fi sancționată, precum și procedura care trebuie urmată de către ASAC. Alineatele (3) și (4) din această secțiune prevăd că un certificat de operator aerian poate fi suspendat sau revocat numai dacă, și, în cazul în care, societatea în cauză nu a înlăturat neregulile semnalate de ASAC, în termenul acordat, sau dacă neregulile se dovedesc a fi de natură repetitivă.

În continuare, Curtea a notat că în instrucţiunea din 18 iunie 2007 emisă de ASAC s-a indicat că au existat nereguli în ceea ce priveşte primul reclamant şi i s-a oferit un termen de 1-3 luni pentru remedierea acestora. Astfel, Curtea a considerat că prima companie avea o aşteptare rezonabilă că nu vor fi consecinţe adverse dacă se va conforma instrucţiunilor în termenul acordat. Totuşi, necătând la instrucţiunile date şi termenele acordate, ASAC a revocat certificatul primei companii reclamante la 21 iunie 2007, adică înainte, şi, fără a i se acorda o şansă de a se conforma.

Curtea a reţinut că în ordinul din 1 iunie 2007 ASAC a informat a doua și a treia companie reclamantă despre faptul că toate zborurile către Irak și Afganistan urmau să fie interzise începând cu 15 iulie 2007. Pe 21 iunie 2007, adică cu mai mult de 3 săptămâni înainte ca interdicţia să intre în vigoare, ASAC a retras licența celor 2 companii reclamante pe motiv că ar fi întreprins zboruri către diverse destinații care implică riscuri de securitate, inclusiv în Irak şi Afganistan. Curtea a subliniat că instanțele naționale nu au explicat pe ce bază au constatat că societățile nu au respectat interdicția, în situația în care interdicția nu era încă în vigoare în momentul revocării certificatelor de operator aerian.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că ingerința în dreptul de proprietate a companiilor reclamante fusese arbitrară și, prin urmare, ilegală în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

 

Curtea a acordat fiecărei companii reclamante a câte 3000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 2500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Concluzie: încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (unanimitate).

 

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Tiramavia S.R.L. și alții v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă