Cauza Ceaicovschi v. Republica Moldova. Articolele 3 şi 5 § 3 din Convenție. Motive insuficiente şi nerelevante pentru detenţia continuă, dar şi refuzul de a spitaliza reclamantul grav bolnav. Încălcare.
Ceaicovschi v. Republica Moldova – nr. 37725/15
Hotărârea din 5.6.2018 [Secţia a II-a]
Articolul 3
Tratament inuman și degradant
Articolul 5 § 3
Dreptul la libertate și la siguranță
Motive insuficiente şi nerelevante pentru detenţia continuă, dar şi refuzul de a spitaliza reclamantul grav bolnav - încălcare
Pe 3 august 2015, reclamantul Tudor Ceaicovschi a sesizat Curtea invocând încălcarea articolelor 3 şi 5 § 3 din Convenție, dat fiind că detenția sa nu s-a bazat pe motive relevante și suficiente şi că fiind în detenţie autoritățile nu i-au asigurat asistența medicală necesară.
În fapt:
A. Circumstanţele cauzei
Reclamantul Tudor Ceaicovschi este născut în 1966 și locuiește în Chișinău.
Reclamantul fiind directorul executiv al unei companii specializate în importul de echipamente medicale, la 8 aprilie 2015 fusese reţinut de Centrul Național Anticorupție (CNA), fiind bănuit de acte de corupţie în procedurile de achiziţii publice, pentru care fusese deschisă o cauză penală în noiembrie 2014.
La domiciliul și la sediul companiei sale au fost efectuate percheziții fiind ridicate numeroase documente, calculatoare și telefoane mobile. În aceeaşi cauză au fost învinuiți mai mult de 20 de persoane, printre care fostul ministru al Sănătății și directori de spitale. Mulți dintre ei fusese eliberați de CNA sau de către instanțele de judecată, astfel că, în iulie 2015, reclamantul era singurul acuzat ținut în detenţie.
B. Detenția reclamantului în custodie și arestul la domiciliu
După reţinerea reclamantului de către CNA, în perioada 8 aprilie - 8 octombrie 2015 el s-a aflat în arest preventiv, iar în perioada 8 octombrie - 4 noiembrie 2015 fusese plasat în arest la domiciliu.
Procurorii justificau necesitatea detenției reclamantului că acesta ar putea să se eschiveze; ar putea influența martorii; ar putea colabora cu alte persoane co-acuzate; și pentru că infracțiunea imputată lui se sancționa cu închisoare de până la zece ani. Toate demersurile procurorilor privind prelungirea detenției reclamantului erau identice.
De fiecare dată, la cererea procurorului, instanţele prelungeau măsura preventivă. La 4 noiembrie 2015 reclamantul a depus o cerere habeas corpus solicitând eliberarea din arest la domiciliu, care a fost admisă de Judecătoria Buiucani fiind dispusă eliberarea reclamantului din arest.
C. Asistența medicală acordată reclamantului în timpul detenției
Pe 9 aprilie 2015, a doua zi după reţinere, reclamantul a acuzat o durere acută în regiunea spatelui, astfel la orele 22.46 fusese chemată o ambulanţă. În urma examinării reclamantul a fost diagnosticat cu „sindrom radicular lombar cu sindrom algic pronunțat” fiindu-i recomandată spitalizarea. Cu toate acestea, administrația izolatorului a refuzat să urmeze prescripția medicilor.
Ulterior, de mai multe ori reclamantul a acuzat dureri insuportabile şi la cererea lui era chemată ambulanţa. În urma examinărilor de către doctori erau stabilite diagnoze care de fiecare dată recomandau spitalizarea reclamantului, însă administraţia izolatorului refuza.
Pe 9 aprilie 2015 la orele 14.00 administraţia izolatorului a invitat câţiva medici de la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, care au confirmat diagnoza iniţială şi necesitatea urgentă de spitalizare a reclamantului. Administraţia izolatorului a permis transferarea reclamantului la un spital.
Pe 11 aprilie 2015 reclamantul a fost operat la coloana vertebrală la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, fiind internat până la data de 21 aprilie 2015 când fusese transferat în spitalul penitenciarului.
Pe 22 iunie 2015 reclamantul a fost examinat de către o comisie de cinci doctori, care l-au diagnosticat cu colecistită și colică biliară febrilă, fiindu-i recomandată o intervenţie chirurgicală. Reclamantul şi avocaţii săi au înaintat numeroase demersuri şi plângeri diferitor autorităţi solicitând aprobarea intervenţiei necesare. Pe 3 august 2015, după înrăutăţirea drastică a stării de sănătate a reclamantului, a fost acceptat transferul reclamantului la un alt spital. După trei zile de pregătiri, reclamantul a fost operat, pe 6 august 2015 şi a mai rămas internat la terapie intensivă pentru încă o săptămână.
În drept:
Cu privire la încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție
Curtea a reţinut că urmărirea penală în cauza dată a început cu aproximativ cinci luni înainte de reţinerea reclamantului. Din materialele cauzei nu rezultă că reclamantul s-ar fi eschivat, ar fi falsificat probe şi/sau influenţat martorii. Prin urmare, Curtea a concluzionat că instanţele nu au ţinut cont de comportamentul reclamantului când au dispus aplicarea măsurii preventive de arest în privinţa acestuia.
În aceste circumstanţe, Curtea a considerat că instanţele naționale nu au demonstrat existența unor motive relevante și suficiente pentru a dispune arestul preventiv în privinţa reclamantului și ulterior arestul la domiciliu, pentru o perioadă de aproape 7 luni, în total.
Curtea a concluzionat că în cazul de față a fost încălcat articolul 5 § 3 din Convenție.
Cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție
Curtea a reamintit că, deși articolul 3 din Convenție nu poate fi interpretat ca impunând o obligație generală de a elibera deținuții din motive de sănătate, aceasta impune Statului obligația de a proteja bunăstarea fizică a persoanelor private de libertate, de exemplu oferindu-le asistența medicală necesară.
Din materialele dosarului şi anume din documentele medicale disponibile rezultă că reclamantul a avut o problemă gravă la coloana vertebrală între 9 și 10 aprilie 2015 și că a suferea dureri acute. Ambulanța fiind solicitată de patru ori între orele 10.46 și 11.44, de fiecare dată medicii au constatat că starea reclamantului s-a înrăutăţit și recomandau spitalizarea urgentă a acestuia.
În opinia Curții, refuzul administrației penitenciare de a respecta prescripțiile medicilor pentru o perioadă atât de lungă a supus reclamantul la dureri și suferințe severe, fapt care a constituit un tratament inuman și degradant, în sensul articolului 3 din Convenție.
Curtea a concluzionat că a fost încălcat articolul 3 din Convenție.
Curtea i-a acordat reclamantului suma de 10 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 4 000 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.
Concluzie: încălcarea articolelor 3 și 5 § 3 din Convenție (unanimitate).
© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Ceaicovschi v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă
