Lisovaia v. Republica Moldova – nr. 16908/09

Hotărârea din 16.1.2018 [Secţia a II-a]

Articolul 8

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie

Articolul 13

Dreptul la un remediu efectiv

Autorizarea percheziţiei la domiciliul persoanei fără prezentarea motivelor „relevante și suficiente” – încălcare

În fapt:

Pe 11 martie 2009, reclamanta Alla Lisovaia, născută în 1984 şi care locuieşte în Chişinău, a sesizat Curtea, invocând încălcarea articolului 8 din Convenție, dată fiind efectuarea percheziţiilor în domiciliul său. De asemenea, reclamanta a invocat încălcarea articolului 13 din Convenție, pentru că legislaţia naţională nu prevedea un remediu efectiv prin care să conteste încălcarea dreptului său la respectarea domiciliului.

În cererea depusă la Curte, reclamanta a menționat că era studentă și își făcea stagierea ca voluntar la un birou de avocați. Pe 23 octombrie 2008 a fost iniţiată o procedură penală în privința lui T., care funcționa în calitate de avocat la acel birou, el fiind acuzat de trafic de influenţă, în vederea soluționării unei cauze penale în mod favorabil pentru rudele unui cetățean D., de către anumiți judecători. Reclamanta nu avea calitate procesuală în acea cauză penală.

Pe 30 octombrie 2008, acuzatorul de stat a depus un demers la Judecătoria Buiucani, municipiul Chişinău, solicitând permisiunea de a face percheziţii la domiciliul reclamantei. Acest demers i-a fost autorizat.

Pe 10 decembrie 2008, în lipsa reclamantei, la domiciliul acesteia au fost efectuate percheziţii în prezenţa mamei sale, care era o femeie în vârstă. De la domiciliul acesteia nu au fost prelevate probe.

Pe 21 august 2009, reclamanta a depus cerere pentru a avea acces la probele care au fost prezentate judecătorului şi care au justificat dispunerea efectuării de percheziţii. Pe 3 septembrie 2009, Judecătoria Buiucani i-a comunicat reclamantei că dosarul se află în gestiunea organului de anchetă și că accesul la acesta ar putea fi acordat numai în baza legii.

În drept:

(i) Cu privire la articolul 8 din Convenţie:

Curtea a notat că în acest caz a existat o ingerință în dreptul reclamantei la respectarea domiciliului său. În plus, Curtea a amintit că ingerința era prevăzută de lege și că pare să fi urmărit scopul legitim al prevenirii dezordinii sau al comiterii unei infracțiunii.

Totuși, Curtea a notat că trebuie să verifice dacă ingerința a fost „necesară într-o societate democratică”. În acest sens, Curtea a reamintit că mandatele de percheziţie trebuie să se bazeze pe suspiciuni rezonabile și să fie motivate cu suficientă precizie și în detaliu.

Curtea a notat că textul mandatului de percheziţie emis de judecătorul de instrucție repeta aproape în totalitate demersul formulat de către poliție și că nu conținea nicio informație despre motivele care ar fi justificat percheziţia apartamentului reclamantei pentru obținerea de probe.

În aceste condiții, Curtea a reţinut că autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația de a prezenta motive „relevante și suficiente” pentru emiterea mandatului de percheziție. În consecință, Curtea a conchis că în acest caz a existat o încălcare a articolului 8 al Convenției.

(ii) Cu privire la articolul 13 din Convenţie.

Reclamanta a susținut că nu a avut la dispoziție niciun remediu intern efectiv pentru a se plânge cu privire la încălcarea dreptului său la respectarea domiciliului.

Guvernul a contestat acest argument și a menţionat că articolul 305 § 8 din Codul de procedură penală îi permitea reclamantei să conteste mandatul de percheziție din 30 octombrie 2008 în fața Curții de Apel Chișinău.

Totuşi, Curtea a notat că această dispoziție legală nu era în vigoare la data la care au avut loc evenimentele și că prevederile legale au fost adoptate ulterior, pe 27 octombrie 2012.

În aceste circumstanțe și având în vedere concluziile Curții din hotărârea Mancevschi v. Republica Moldova, Curtea a considerat că nu s-a demonstrat existența unor remedii efective în dreptul naţional, în privința plângerii reclamantei în baza articolului 8 din Convenţie. Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantei 5,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 500 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea articolelor 8 şi 13 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Lisovaia v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. El constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă