Orlovskaya Iskra v. Rusia - 42911/08

Hotărârea din 21.2.2017 [Secţia a III-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de a comunica informaţii

Limitarea libertăţii unui ziar de a comunica informaţii în timpul campaniei electorale: încălcare

Articolul 35

Articolul 35-1

Perioada de şase luni

Recursul în anulare ca remediu efectiv: admisibilitate

În fapt – ONG-ul reclamant tipărea un ziar regional a cărui afiliere politică era menţionată pe prima pagină. În timpul campaniei electorale din 2007 pentru camera inferioară a Parlamentului, ziarul publicase un număr de articole care criticau un candidat la acele alegeri. Comisia electorală regională a examinat articolele şi a conchis că acestea conţineau elemente de campanie electorală care nu fuseseră plătite din fondul oficial de campanie al părţilor, aşa cum se cerea, fiind încălcate prevederile legale naţionale relevante. Reclamantul a fost găsit vinovat de comiterea unei contravenţii administrative şi amendat. Pe 27 decembrie 2007, un tribunal districtual i-a respins cererea de recurs. Reclamantul a introdus apoi două recursuri în anulare şi o sesizare privind neconstituţionalitatea, toate fiind respinse.

În procedurile din faţa Curţii, reclamantul s-a plâns în baza articolului 10 în privinţa calificării materialului pe care îl publicase drept campanie electorală şi în privinţa amenzii impuse pentru omisiunea de a oferi informaţii despre finanţarea publicării sale.

În drept – Articolul 10

Nu s-a dovedit faptul că publicaţiile avute în vedere reprezentau materiale de campanie politică; ele constituiau mai curând un produs jurnalistic obişnuit. Organizaţia reclamantă menţionase în mod clar, pe prima pagină a ziarului, afilierea ei politică formală. Nu existase nici un motiv să se considere că la originea articolelor imputate stătea vreun candidat sau vreun partid politic. Prin urmare, publicarea articolelor în discuţie a constituit un exerciţiu aparte al libertăţii de exprimare, şi anume alegerea de a publica articolele, comunicând, astfel, informaţii către cititori şi posibilii votanţi.

Fusese dificil, dacă nu imposibil, să se stabilească dacă conţinutul referitor la un candidat putea fi perceput mai degrabă ca un comentariu negativ sau dacă urmărea un scop de campanie. Cadrul normativ naţional interzicea activitatea presei scrise în baza unui criteriu care era vag şi care le conferea autorităţilor publice o foarte largă discreţie în interpretarea şi aplicarea acestuia. Nu s-a demonstrat în mod convingător că presa scrisă ar trebui supusă unor condiţii riguroase de imparţialitate, neutralitate şi egalitate de tratament în timpul perioadei electorale. Rolul de câine de pază al presei nu devenea mai puţin important pe timp de campanie. Acest rol includea un exerciţiu independent al libertăţii presei în baza unei alegeri editoriale libere de a comunica informaţiile şi ideile de interes public. În particular, evaluarea candidaţilor şi a programelor lor contribuise la dreptul publicului de a primi informaţii şi consolidase capacitatea votanţilor de a face alegeri informate în privinţa candidaţilor existenţi.

Prin supunerea exprimării de comentarii unor reguli de campanie şi prin urmărirea reclamantului în baza acestor reglementări a existat o ingerinţă în alegerea editorială a organizaţiei reclamante de a publica un text care lua o poziţie critică şi de a comunica informaţii şi idei de interes public. Nu au fost prezentate motive suficient de convingătoare pentru a justifica urmărirea şi condamnarea.

Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).

Articolul 41: 5,500 EUR în privinţa prejudiciului moral şi a celui material.

(Vezi Tumilovich v. Rusia (dec.), 47033/99, 22 iunie 1999, Nota informativă 7; Mathieu-Mohin şi Clerfayt v. Belgia, 9267/81, 2 martie 1987; Animal Defenders International v. Regatul Unit [MC], 48876/08, 22 aprilie 2013, Nota informativă 162)