Rubio Dosamantes v. Spania - 20996/10

Hotărârea din 21.2.2017 [Secţia a III-a]

Articolul 8

Obligaţii pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieţii private

Comentariile făcute în timpul emisiunilor de televiziune despre presupusa orientare sexuală a unei cântăreţe şi despre viaţa ei amoroasă: încălcare

În fapt – În cadrul mai multor emisiuni de televiziune, au fost făcute comentarii privind diferite aspecte din viaţa privată a reclamantei, cântăreaţă de profesie. Acestea s-au axat pe orientarea sexuală a reclamantei, pe relaţia tensionată pe care o avusese cu partenerul ei, pe umilinţele la care l-a supus şi pe rolul pe care l-a avut aceasta cu referire la consumul lui de droguri.

Reclamanta s-a plâns, în faţa Curţii europene, de faptul că aceste comentarii i-au afectat dreptul la onoare şi la respectarea vieţii sale private.

În drept – Articolul 8

 a) Cu privire la contribuţia emisiunilor de televiziune la o dezbatere de interes general şi cu privire la notorietatea persoanei vizate – Instanţele naţionale s-au limitat la a constata că reclamanta era o persoană bine-cunoscută de către public. Faptul că aceasta era o artistă nu presupunea în mod necesar că activităţile sau conduita sa în privat putea fi considerată de interes public. Emisiunile în discuţie nu conţineau componenta esenţială pentru interesul public astfel încât să legitimeze dezvăluirea acelei informaţii şi, în ciuda notorietăţii sociale a reclamantei, publicul nu avusese interesul legitim de a cunoaşte anumite detalii intime din viaţa acesteia. Invitaţii la emisiunile în discuţie au abordat şi comentat exclusiv detalii din viaţa privată a reclamantei. În acest caz, interesul public, ca şi interesele comerciale ale canalelor de televiziune, trebuiau ignorate, în lumina dreptului reclamantei la o protecţie efectivă a vieţii sale private.

 b) Cu privire la comportamentul reclamantei înainte de difuzarea emisiunilor televizate în discuţie – Potrivit hotărârii primei instanţe, afirmaţiile reclamaţilor din cadrul celor trei emisiuni de televiziune nu încălcaseră, dreptul reclamantei la respectarea vieţii sale private, în măsura în care priveau aspecte ale vieţii ei care făceau parte din sfera şi opinia publice, iar reclamanta nu-şi manifestase nemulţumirile în acest sens.

Intervenienţii din acele emisiuni s-au limitat la a menţiona existenţa rumorilor existente de mult timp în America latină. Acestea constituiau informaţii luate din mai multe surse media care repetau comentariile sau opiniile unor terţi cu privire la viaţa privată a reclamantei.

Astfel, faptul că reclamanta a beneficiat de atenţia presei nu le oferea un cec în alb canalelor de televiziune în cauză pentru a o priva pe reclamantă de protecţia împotriva comentariilor necontrolate referitoare la viaţa sa privată.

 c) Cu privire la conţinutul, forma şi repercusiunile emisiunilor de televiziune în discuţie – Deşi cazul a fost reexaminat în apel şi în casaţie, dar şi în cadrul unui recurs de amparodin faţa Tribunalului constituţional, instanţele naţionale s-au limitat să constate că pretinsa homosexualitate sau bisexualitate a reclamantei nu fusese dezonorantă în sine şi că nu s-a sugerat că reclamanta l-a instigat pe fostul ei partener să consume droguri, ci doar că relaţia lor amoroasă tensionată putea fi cauza consumului de droguri de către acesta din urmă, şi că reclamanta nu a negat zvonurile despre viaţa ei privată care circulau în rândul opiniei publice. Datorită contactului lor direct şi continuu cu realităţile din ţară, tribunalele naţionale se aflau într-o poziţie mai bună decât judecătorul internaţional pentru a aprecia intenţia autorilor comentariilor şi scopul programelor televizate, precum şi posibilele reacţii ale publicului la comentariile în discuţie. Totuşi, nu a existat nici o reflecţie de tipul acesta în hotărârile din prezentul caz. Instanţele naţionale nu au procedat la o punere în balanţă a circumstanţelor drepturilor concurente pentru a aprecia dacă «necesitatea» restricţiei impuse dreptului la viaţă privată al reclamantei a fost stabilită de o manieră convingătoare. Instanţele în discuţie s-au limitat, în schimb, la a analiza dacă comentariile în cauză nu constituiseră un atentat la onoarea reclamantei. Este clar că acestea nu au examinat criteriile care trebuie avute în vedere pentru o apreciere justă a dreptului la respectarea libertăţii de exprimare şi a dreptului altora la respectarea vieţii private.

În fine, motivele avansate de către instanţele naţionale nu fuseseră suficiente pentru protejarea vieţii private a reclamantei, deşi aceasta din urmă beneficia, în circumstanţele cauzei, de o «speranţă legitimă» la protecţia vieţii sale private.

În aceste condiţii, având în vedere marja de apreciere de care au beneficiat în materie de punere în balanţă a intereselor divergente, instanţele naţionale au eşuat în a-şi respecta obligaţiile pozitive care decurg din articolul 8 din Convenţie.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: nici un capăt de cerere în vederea acoperirii prejudiciului existent.