A.H. şi alţii v. Rusia - 6033/13, 8927/13, 10549/13 et al.

Hotărârea din 17.1.2017 [Secţia a III-a]

Articolul 14

Discriminare

Interdicţia adopţiei de copii ruşi de către cetăţenii Statelor Unite ale Americii: încălcare

În fapt – În decembrie 2012, în toiul tensiunilor politice dintre Rusia şi Statele Unite, Duma de stat a Federaţiei Ruse a adoptat o lege care interzicea adopţia de copii ruşi de către cetăţenii SUA. Legea a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2013. Reclamanţii, cetăţeni americani aflaţi la diferite etape ale procesului de adopţie, s-au plâns împotriva acestei interdicţii, în procedurile din faţa Curţii.

În drept – Articolul 14 coroborat cu articolul 8

 (a) Cu privire la aplicabilitate – Dreptul de adopţie nu era garantat de Convenţie. Totuşi, atunci când un stat mergea dincolo de obligaţiile pe care le avea în baza articolului 8garantând un asemenea drept în ordinea sa juridică internă, el nu putea întreprinde măsuri discriminatorii atunci când punea în aplicare acest drept, în înţelesul articolului 14. Dreptul reclamanţilor de a solicita adopţia şi de a le fi analizate corect cererile în acest sens se încadra în câmpul general al vieţii private, în baza articolului 8.

 (b) Cu privire la fondul cauzei – Existase un tratament diferenţiat al solicitanţilor americani în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni străini solicitanţi, din motive de cetăţenie. Cu privire la caracterul obiectiv şi justificat în mod rezonabil al tratamentului diferenţiat, Curtea a acceptat că, de principiu, scopurile declarate de către Guvern pentru protejarea intereselor copiilor şi încurajarea adopţiei la nivel naţional puteau constitui scopuri legitime.

Adopţia internaţională presupunea o procedură relativ îndelungată şi complicată, cerând timp şi eforturi din partea părinţilor adoptatori. În cazurile în care procedura vizase iniţial adopţia unui anumit copil sau după ce părinţii adoptatori au întâlnit copilul la o etapă ulterioară, ea mai implica resurse emoţionale considerabile, dat fiind ataşamentul dintre adulţi şi copil. Până la data introducerii interdicţiei de adopţie de pe 1 ianuarie 2013, majoritatea reclamanţilor şi-au întâlnit copiii pe care doreau să-i adopte, au petrecut o anumită perioadă de timp cu aceştia şi au depus o cerere de adopţie în faţa unui tribunal rus sau au parcurs toate etapele prealabile ale procedurii, având pregătit dosarul de adopţie pentru depunerea unei cereri în faţa unui tribunal.

Procedurile de adopţie nu garantau în mod necesar un rezultat favorabil, de vreme ce decizia finală le revenea întotdeauna instanţelor naţionale din statul de origine a copilului. Totuşi, în cazurile în discuţie, solicitanţii americani nu avuseseră parte de o hotărâre negativă bazată pe o analiză a circumstanţelor lor individuale de către un tribunal competent. În schimb, procedurile de adopţie au fost întrerupte brusc în baza lipsei automate de eligibilitate care intervenise pe neaşteptate în decurs de zece zile. Nu s-a acordat nici o atenţie intereselor copiilor vizaţi.

Guvernul nu a demonstrat existenţa unor motive convingătoare sau foarte importante pentru a justifica interdicţia generală aplicată în mod retroactiv şi discriminatoriu în cazul presupuşilor părinţi adoptatori din SUA, indiferent de etapa procedurilor de adopţie şi de circumstanţele lor individuale. Această măsură a fost, aşadar, disproporţionată, raportat la scopurile declarate de către Guvern.

Concluzie: violare (unanimitate).

Art 41: 3,000 EUR pentru fiecare în privinţa prejudiciului moral; capetele de cerere pentru acoperirea prejudiciului material – respinse.

 (Vezi E.B. v. Franţa, 43546/02, 22 ianuarie 2008, Nota informativă 104)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei A.H. şi alţii v. Rusia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.