Ceesay v. Austria - 72126/14

Hotărârea din 16.11.2017 [Secția a V-a]

Articolul 2

Articolul 2-1

Anchetă efectivă

Articolul 3

Tratament degradant

Tratament inuman

Tratamentul unui deținut în timpul grevei foamei: nicio încălcare

În fapt – Fratele reclamantului, Y.C., a murit în detenție în timp ce făcea greva foamei. În ziua morții, acesta a fost dus la spital pentru o examinare, unde a fost confirmată capacitatea sa de a-și continua detenția. La revenirea sa din jurul orei 11 a.m., a fost plasat singur într-o celulă securizată, care nu conținea nicio sursă de apă. Un ofițer de poliție îl verifica o dată la fiecare între cincisprezece și treizeci de minute. La ora 1.20 p.m., acesta a fost declarat decedat de către un medic de la urgență. Autopsia a conchis că Y.C. a murit de deshidratare, combinată cu faptul că acesta era purtător de celule falciforme*, fapt pe care nu-l cunoștea.

Reclamantul a susținut că nu a existat o anchetă efectivă și cuprinzătoare a decesului fratelui său. Acesta s-a mai plâns că tratamentul fratelui său în timpul grevei foamei nu a fost conform cu normele legale și că acesta a fost supus unui tratament inuman și degradant. În particular, acesta a susținut că medicul de la centrul de detenție nu a stabilit în mod corect greutatea critică a fratelui său.

În drept – Articolul 2 (aspectul procedural): Nu a existat niciun indiciu privind carențele anchetei procurorului, care a fost încetată din lipsa unor probe suficiente referitoare la proasta administrare din partea persoanelor acuzate. Procurorul s-a bazat pe raportul cuprinzător al autopsiei și pe raportul expertizei medicale, care au subliniat în mod clar că fusese exclus decesul prin utilizarea forței și că Y.C. a decedat din cauza deshidratării, combinată cu faptul că era purtător de celule falciforme.

Reclamantul a inițiat proceduri administrative în fața Comisiei administrative independente („IAP”), pe parcursul cărora au fost interogați ma mulți martori și experți. IAP a examinat probele și a emis trei decizii, două dintre care au fost casate de către Curtea Administrativă. De vreme ce IAP a reținut că autoritățile trebuiau să cunoască faptul că Y.C. venea dintr-o țară ai cărei locuitori puteau fi purtători de celule falciforme și, așadar, trebuiau să-l fi informat pe Y.C. despre acest risc posibil după ce și-a început greva foamei, Curtea Administrativă a reținut că simpul fapt că o persoană venea dintr-o țară cu o rată înaltă a acestei boli în rândul populației nu însemna că statul are obligația de a efectua teste în cazul oricărei persoane dintr-o anumită zonă pentru stabilirea acestei predispoziții genetice. După obținerea unui al doilea raport de expertiză, IAP a respins revendicările reclamantului, în conformitate cu opinia juridică a Curții Administrative. De asemenea, IAP a analizat un raport de expertiză prezentat de către reclamant, care se axa pe stabilirea greutății critice a lui Y.C. și pe erorile presupus a fi comise în această privință, însă a preferat probele celorlalți experți, care au conchis că stabilirea greutății critice nu a avut nicio influență în cazul morții lui Y.C.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

Articolul 3 (aspectul substanțial): Cu privire la măsurile care trebuie întreprinse în eventualitatea unei greve a foamei, fuseseră emise instrucțiuni clare de către ministrul de Interne pentru autorități, care au fost pregătite după ce au avut loc consultări cu serviciul medical și cu ONG-uri. Nu existase niciun indiciu potrivit căruia acele instrucțiuni erau insuficiente sau neclare în sine, sau că, per ansamblu, în acest caz, ele nu au fost respectate în mod suficient. Mai mult, nu existaseră indicii că Y.C. suferea de anemie falciformă și nici el nu cunoștea acest fapt. În acel moment, până și spitalele nu efectuau teste standardizate care să depisteze această anomalie a sângelui. Autorităților nu li se putea reproșa că nu au emis instrucțiuni adecvate de la început pentru efectuarea unui asemenea test în cazul fratelui decedat al reclamantului.

În dimineața morții sale, starea lui Y.C. era cea a unui om în formă din punct de vedere fizic, care era agresiv pentru că nu dorea să fie examinat. Comportamentul său putea fi considerat, din această perspectivă, un semn al deshidratării avansate existente și o dezintegrare ulterioară a celulelor sale sangvine din cauza celulelor falciforme care nu era previzibilă    acel moment. Medicul care a elaborat raportul de autopsie nu a identificat niciun semn de deshidratare clasică în corpul lui Y.C. și, mai mult, niciun semn de malnutriție sau de abținere de durată de la consumul hranei.

Cu privire la stabilirea și la înregistrarea greutății lui Y.C., Curtea a considerat posibila eroare a constatării deosebit de regretabile, de vreme ce constatarea greutății deținutului putea fi critică pentru stabilirea modului și timpului de administrare a îngrijirii medicale pe parcursul detenției, în perioada grevei foamei. Având în vedere protocolul în vigoare în Austria pentru tratamentul deținuților care fac greva foamei, le revenea autorităților competente să urmeze instrucțiunile pe care le conținea cu diligența adecvată. Totuși, în baza rapoartelor experților, care au fost examinate în detaliu de către autoritățile naționale de anchetă, Curtea nu a putut deosebi existența vreunei legături cauzale între posibila eroare a înregistrării greutății lui Y.C. și moartea sa.

În lumina acestor fapte și a declarațiilor martorilor și ale experților, nu a existat niciun motiv pentru a pune la îndoială concluzia tribunalelor naționale potrivit căreia autoritățile nu au fost conștiente că Y.C. se găsea într-o situație care îi amenința viața și care cerea o atenție urgentă din partea medicilor. Nu fusese previzibil faptul că, dacă starea sănătății sale s-ar fi agravat, gradul agravării ar fi fost grăbit din cauza celulelor falciforme neidentificate.

Apoi, Curtea a observat că, de vreme ce era adevărat că Y.C. putea cere o sticlă cu apă oricând, ar fi fost recomandabil în mod clar, dată fiind situația, să i se asigure accesul direct la apă în celulă și să fie sfătuit să consume fluide. Totuși, de vreme ce nu a fost posibil nici pentru spital, nici pentru autoritățile de la centrul de detenție să depisteze starea critică a sănătății reclamantului și faptul că acesta ar fi putut intra într-un declin, din cauza anemiei falciforme, eșecul de a întreprinde asemenea măsuri nu putea fi considerat, în acele circumstanțe, ca fiind inuman sau degradant.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

* Anemia falciformă constituie o maladie ereditară a globulelor roșii. Anemia falciformă este, de obicei, asimptomatică și apare atunci când o persoană moștenește doar de la un singur părinte gena anormală a hemoglobinei caracteristică anemiei falciforme.

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.