Krajnc v. Slovenia - 38775/14

Hotărârea din 31.10.2017 [Secția a IV-a]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Posesia nestingherită a bunurilor

Indemnizația de dizabilitate redusă după o reevaluare care a constatat o scădere ulterioară a capacității de muncă: încălcare

În fapt – Reclamantul, căruia i s-a eliberat un certificat privind dizabilitatea sa legată de muncă, primea o indemnizație. Cu câțiva ani mai târziu, acesta a suferit o leziune la umăr, iar prin reevaluarea dizabilității sale, s-a constatat scăderea capacității lui de muncă. Între timp, legislația relevantă a fost amendată și, din cauza schimbărilor din lege, indemnizația sa pentru dizabilitate a fost redusă, ca urmare a reevaluării, la mai puțin de jumătate din suma pe care o primea anterior. Contestațiie reclamantului împotriva acestei decizii nu au avut succes.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de faptul că reducerea indemnizației în legătură cu dizabilitatea sa i-a încălcat drepturile în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1: Dacă un stat contractant avea o legislație în vigoare care considera plata ca pe un drept la un ajutor social, acea legislație trebuia privită ca generând un interes patrimonial care cădea sub incidența articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele care îi îndeplineau cerințele. Acolo unde suma unei prestații era redusă sau întreruptă, acest fapt putea constitui o ingerință în bunurile persoanei, care trebuia justificată. Orice ingerință trebuia să fie proporțională în mod rezonabil cu scopul urmărit. Echilibrul corect cerut nu era atins acolo unde persoana în discuție purta o sarcină individuală sau excesivă.

Noua legislație prevedea că cei care au câștigat drepturi în baza sistemului anterior vor continua să se bucure de acestea după intrarea ei în vigoare. Acest fapt a consolidat așteptarea legitimă a reclamantului privind primirea continuată a indemnizației, după implementarea reformei legislative. Atunci când s-a constatat că dizabilitatea sa s-a agravat – un fapt pe care l-ar fi putut prevedea cu greu și pentru care s-ar fi putut pregăti cu dificultate –, acesta a intrat sub incidența legislației noi. Tratamentul diferențiat al unor două grupuri de muncitori cu dizabilități neangajați – cei ale căror dizabilități au rămas neschimbate și cei ale căror dizabilități s-au agravat –, care a condus la reducerea imediată a indemnizației sale pentru dizabilitate în timp ce el continua să fie limitat în privința posibilităților sale de muncă, a avut o greutate deosebită în evaluarea problemei proporționalității. Fusese important că reclamantul era neangajat și că avea, în mod evident, dificultăți în a-și desfășura activitatea salarizată din cauza dizabilității sale. Această vulnerabilitate era exact ceea ce trebuia să remedieze indemnizația de dizabilitate în discuție. Reducerea indemnizației de dizabilitate a reclamantului, care afecta în mod grav mijloacele sale de existență, nu a fost atenuată prin nicio măsură tranzitorie care să-i permită să se adapteze la noua situație.

Reformarea legislației privind acordarea pensiilor și a ajutoarelor de dizabilitate a servit drept scop legitim și a condus la creșterea angajării în câmpul muncii a muncitorilor cu dizabilități. Totuși, în ciuda marjei largi de apreciere a statului în acest domeniu, reclamantul a trebuit să poarte o sarcină individuală excesivă, care a afectat echilibrul corect ce trebuia asigurat între protecția proprietății și cerințele de interes general.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 10,000 EUR pentru prejudiciile material și moral suferite.

(Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 53080/13, 13 decembrie 2016, Nota informativă 202)

© Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiție. Originalul se găsește în baza de date HUDOC. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova”.