Chap Ltd v. Armenia - 15485/09

Hotărârea din 4.5.2017 [Secția I]

Articolul 6

Articolul 6-3-d

Examinarea martorilor

Ordin bazat pe declarațiile unor martori absenți de a plăti o amendă fiscală și suprataxe: încălcare

În fapt – Compania reclamantă era un post de televiziune licențiat. În 2007, autoritățile fiscale au emis un raport în care au reținut că compania reclamantă și-a diminuat obligațiile fiscale, ascunzând veniturile obținute din publicitate. Autoritățile fiscale s-au bazat, inter alia, pe documente pe care le-au solicitat de la președintele Comisiei naționale pentru radio și televiziune (NTRC) și pe declarațiile unor martori care au susținut că nu au primit bonuri pentru plățile pe care le-au făcut după plasarea publicității la acel post de televiziune. Curtea Administrativă a dispus ca compania reclamantă să plătească impozitul pe care nu-l plătise, o amendă de 60% și penalități pentru plata întârziată. În procedurile din fața Convenției, ea s-a plâns în baza articolului 6 §§ 1 și 3 (d) că Curtea Administrativă nu i-a oferit posibilitatea să-l examineze pe președintele NTRC sau pe ceilalți martori ai cauzei.

În drept – Articolul 6 § 1 coroborat cu articolul 6 § 3 (d): Companiei reclamante i-au fost impuse penalități substanțiale – amenzi și suprataxe echivalând cu mai mult de 60% din suma impozitului. Articolul 6 fusese, așadar, aplicabil sub aspect penal. Deși modul în care s-au aplicat garanțiile articolului 6 în contextul procedurilor de penalizare putea fi unul diferit, în anumite cazuri, de cel al nucleului dreptului penal, în acest caz, compania reclamantă a contestat constatările de fapt ale autorităților fiscale care s-au bazat pe afirmații ale martorilor ce nu erau sprijinite de documentația relevantă.

Fără a analiza dacă au existat motive justificate pentru ca aceștia să nu fie prezenți, Curtea Administrativă a refuzat cererea companiei reclamente de a-i cita pe martori și a considerat că probele acestora nu erau relevante. Totuși, documentele oferite de către unul dintre martori (președintele NTRC)* și afirmațiile făcute de ceilalți martori fuseseră admise ca probe împotriva companiei reclamante și, deși nu singurele împotriva acesteia, puteau fi considerate decisive pentru stabilirea penalităților. Nu au existat garanții procedurale pentru compensarea handicapului provocat companiei reclamante ca rezultat al incapacității sale de a examina martorii în discuție. Prin urmare, companiei reclamante i-a fost restricționat în mod nerezonabil dreptul ei de a examina martorii în cadrul procedurilor intentate împotriva sa.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 2,400 EUR în privința prejudiciului moral; capătul de cerere privind acordarea prejudiciului material – respins.

* Curtea a reținut că președintele NTRC fusese un „martor” în privința căruia erau aplicabile garanțiile articolului 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, în ciuda faptului că nu făcuse vreo afirmație verbală sau scrisă în legătură cu compania reclamantă și că furnizase documentele relevante în capacitatea sa oficială. Pentru Curte, faptul că nu a făcut afirmații împotriva companiei reclamante nu avea importanță. Ceea ce conta era că informația conținută în documentele pe care le-a furnizat au constituit probe pentru autoritățile fiscale și pentru instanțe.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul acestei cauze publicat pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.