Bayev și alții v. Rusia - 67667/09, 44092/12 și 56717/12

Hotărârea din 20.6.2017 [Secția a III-a]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

Interdicția legislativă a promovării homosexualității în rândul minorilor a consolidat stigmatizarea și prejudecățile și a încurajat homofobia: încălcare

Articolul 14

Discriminare

Tratamentul diferențiat nejustificat între majoritatea heterosexuală și minoritatea homosexuală: încălcare

În fapt – Reclamanții, activiști pentru drepturile homosexualilor, fuseseră amendați în cadrul unor proceduri administrative pentru că au organizat un protest împotriva legilor care interziceau promovarea homosexualității în rândul minorilor. Asemenea legi au fost adoptate întâi la nivel regional, iar apoi la nivel federal.

În fața Curții Europene, reclamanții s-au plâns în baza articolului 10 cu privire la interdicția de a face afirmații în mod public despre identitatea, drepturile și statutul social al minorităților sexuale. Aceștia au mai susținut că interdicția era una discriminatorie în baza articolului 14 și că în cazul majorității heterosexuale nu se aplicau restricții asemănătoare.

În drept – Articolul 10: Problema centrală din acest caz era existența în sine a unei interdicții legislative de promovare a homosexualității sau a relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor, despre care reclamanții au susținut că era incompatibilă, în mod inerent, cu Convenția. Fusese relevant că înainte de a fi puse în aplicare măsurile administrative împotriva reclamanților, interdicția atenta la activitățile în care ar fi dorit să se angajeze aceștia în mod personal, în special în calitatea lor de activiști LGBT. Efectul inhibitor al unei prevederi sau al unei politici legislative putea constitui, în sine, o ingerință în libertatea de exprimare. Totuși, Curții nu i s-a cerut să stabilească existența unei ingerințe în baza impactului general al legilor contestate asupra vieților reclamanților, pentru că legile au fost aplicate împotriva lor în cadrul unor proceduri administrative.

Pentru a stabili proporționalitatea unei măsuri generale, Curtea trebuie să analizeze, în primul rând, alegerile legislative care stau la baza acesteia, acordând atenție calității controlului parlamentar și judiciar al necesității măsurii și riscului abuzului în cazul atenuării unei măsuri generale. Procedând astfel, ea trebuie să țină cont de implementarea acesteia în cazurile concrete ale reclamanților, care sunt lămuritoare în privința impactului ei în practică, constituind astfel material pentru stabilirea proporționalității măsurii. Ca o chestiune de principiu, cu cât mai convingătoare sunt justificările generale pentru măsura generală, cu atât mai mică importanță va acorda Curtea impactului ei într-un caz particular. Prin urmare, evaluarea Curții se va axa pe necesitatea legilor contestate ca măsuri generale, o evaluare care trebuie deosebită de controlul dreptului național în abstract.

Guvernul a susținut nevoia interdicției legislative cu trimitere la protecția moralei și a valorilor familiei, protecția sănătății și protecția drepturilor altora.

 (a) Justificarea în baza motivelor de protecție a moralei – Exista un consens european clar privind recunoașterea dreptului persoanelor de a se identifica în mod deschis ca gay, lesbiene sau orice altă minoritate sexuală și de a-și promova drepturile și libertățile lor. Nu existase niciun motiv să se considere că, așa cum a susținut Guvernul, păstrarea valorilor familiei ca fundament al societății și recunoașterea acceptării sociale a homosexualității erau incompatibile, în special având în vedere tendința crescândă de a include relațiile dintre cuplurile de același sex în conceptul de viață de familie și confirmarea nevoii recunoașterii și protecției lor juridice.

Curtea a refuzat în mod constant să aprobe politicile și deciziile care presupuneau existența unei prejudecăți din partea majorității heterosexuale împotriva unei minorități homosexuale. Aceste atitudini negative și trimiterile la tradiții sau la aserțiunile generale dintr-o anumită țară nu puteau fi considerate o justificare suficientă pentru tratamentul diferențiat, de rând cu atitudinile negative similare împotriva celor de o rasă, origine sau culoare diferită. Legislația în discuție reprezenta un exemplu de o asemenea prejudecată, scoasă în evidență, fără ambiguitate, de interpretarea și implementarea ei pe plan național și conținută în formule ca „creează o imagine distorsionată a echivalenței sociale a relațiilor sexuale tradiționale și netradiționale”.

Curtea a luat notă de susținerea Guvernului potrivit căreia majoritatea rușilor dezaprobau homosexualitatea. Era adevărat că sentimentul popular putea juca un rol important în analiza Curții atunci când era vorba de justificare pe baze morale. Totuși, existase o deosebire importantă între a avantaja sprijinul popular în favoarea extinderii câmpului de aplicare al garanțiilor Convenției și o situație în care acest sprijin este invocat pentru a diminua câmpul de aplicare al protecției substanțiale. Ar fi incompatibil cu valorile fundamentale ale Convenției dacă exercițiul drepturilor garantate de Convenție al unui grup minoritar ar fi condiționate de acceptarea de către majoritate. Dacă ar fi așa, drepturile unui grup minoritar la libertatea de religie, de exprimare și de asociere ar deveni mai curând teoretice, decât practice și efective, așa cum o cere Convenția.

 (b) Justificarea în baza motivelor de protecție a sănătății – Fusese improbabil ca limitarea unei posibile exprimări privind chestiunile LGBT să conducă la reducerea riscurilor la adresa sănătății. Din contra, diseminarea cunoștințelor despre sex și problemele de identitate și conștientizarea oricărui risc asociat și a metodelor de protecție împotriva acestor riscuri, prezentate de o manieră obiectivă și științifică, ar constitui o parte indispensabilă a campaniilor de prevenire a răspândirii bolilor sau a unei politici generale din domeniul sănătății publice.

Fusese la fel de dificil să se observe cum putea susține legea privind interzicerea promovării homosexualității și a relațiilor sexuale netradiționale în rândul minorilor obiectivele democratice stabilite sau, dimpotrivă, cum le putea afecta în mod negativ lipsa unei asemenea legi.  Ascunderea informației despre relațiile dintre persoanele de același sex nu constituia o metodă prin intermediul căreia putea fi inversată tendința demografică negativă.

 (c) Justificarea în baza motivelor de protecție a drepturilor altor persoane – Poziția Guvernului privind posibila „recrutare” forțată sau clandestină a minorilor de către comunitatea LGBT nu a evoluat de laAlekseyev* și a rămas una nefondată. Guvernul nu a putut oferi vreo explicație privind mecanismul prin care puteau fi ademeniți minorii pentru a împărtăși un „stil de viață homosexual”, dincolo de dovezile de ordin științific privind faptul că orientarea sau identitatea sexuală a unei persoane era susceptibilă de a fi schimbată cu ajutorul influenței externe.

În chestiunile sensibile ca discuțiile publice despre educația sexuală, unde trebuiau puse în balanță opiniile părinților, politicile educaționale și dreptul părților terțe la libertatea de exprimare, autoritățile nu aveau altă alegere decât să recurgă la criteriile obiectivității, pluralismului, corectitudinii științifice și, în ultimă instanță, la utilitatea unui anumit tip de informații adresate publicului tânăr. Era important să se noteze că mesajele reclamanților nu erau eronate, cu conținut sexual sau agresiv. Reclamanții nu au încercat să apere orice comportament sexual. Nimic din acțiunile reclamanților nu a diminuat dreptul părinților de a-și lumina sau sfătui copiii, de a-și exercita, în privința copiilor lor, funcțiile naturale parentale de educatori sau să-i îndrume pe o cale conformă cu convingerile lor religioase sau filosofice. În măsura în care minorii care au asistat la campania relamanților au fost expuși ideilor de diversitate, egalitate și toleranță, adoptarea acestor opinii puteau conduce doar la coeziunea socială.

Prevederile legale în discuție nu foloseau pentru realizarea scopului legitim al protecției moralei, de vreme ce asemenea măsuri puteau fi contraproductive pentru atingerea scopurilor legitime urmărite ale protecției sănătății și protecției drepturilor altora. Dat fiind caracterul vag al terminologiei utilizate și posibila întindere nelimitată a aplicării acesteia, prevederile permiteau abuzul în cazurile individuale, așa cum o demonstrează cererile din această cauză. Prin adoptarea unor asemenea legi, autoritățile au consolidat stigmatizarea și prejudecata și au încurajat homofobia, fapt care era incompatibil cu noțiunile de egalitate, pluralism și toleranță inerente unei societăți democratice. Prin adoptarea măsurilor în discuție și prin implementarea lor în cazurile reclamanților, autoritățile ruse au depășit marja de apreciere pe care o presupune articolul 10.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 14 coroborat cu articolul 10: Marja de apreciere a statului fusese una îngustă în privința tratamentelor diferențiate bazate pe concepțiile privind sexul. Un asemenea tratament diferențiat cerea motive deosebit de confingătoare și de grele, oferite pe calea justificării. Tratamentele diferențiate bazate doar pe considerentele privind orientarea sexuală erau inacceptabile în baza Convenției. Legislația în discuție prevedea inferioritatea relațiilor dintre persoanele de același sex, în comparație cu relațiile dintre persoanele de sex opus. Prevederile legislative conțineau o prejudecată a majorității heterosexuale împotriva minorității homosexuale, iar Guvernul nu a oferit motive convingătoare și grele care să justifice acest tratament diferențiat.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 41: Între 8,000 EUR și 20,000 EUR în privința prejudiciului moral suferit; între 45 EUR și 180 EUR în privința prejudiciului material.

 (Vezi Smith și Grady v. Regatul Unit, 33985/96 și 33986/96, 27 septembrie 1999; Animal Defenders International v. Regatul Unit[MC], 48876/08, 22 aprilie 2013, Nota informativă162; Lashmankin și alții v. Rusia, 57818/09 et al., 7 februarie 2017, Nota informativă 204)

* Alekseyev v. Rusia, 4916/07 et al., 21 octombrie 2010, Nota informativă 134.

© Prezenta traducere are la bază rezumatul acestei cauze publicat pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.