Hotărârea din 21.6.2016 [Secţia a IV-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea vieţii private

În fapt – Reclamantul, care fusese la acel moment cetăţean egiptean, a dobândit cetăţenia malteză, ca urmare a căsătoriei sale cu un cetăţean maltez, în 1993. Căsătoria a fost anulată în 1998. Reclamantul s-a căsătorit apoi, în Malta, cu un cetăţean rus, cu care a avut doi copii, amândoi cetăţeni maltezi. În 2007, autorităţile au aflat despre hotărârea de anulare a primei căsătorii a reclamantului. Prin urmare, cetăţenia i-a fost retrasă, pe motiv că acea căsătorie fusese una simulată, de vreme ce singurul său motiv de a se căsători era cel de a rămâne în Malta şi de a dobândi cetăţenia malteză.

În drept – Articolul 8: Pierderea unei cetăţenii dobândite prin naştere sau ulterior putea avea acelaşi impact (sau poate unul mai mare) asupra vieţii private şi de familie a persoanei precum refuzul recunoaşterii dreptului de a dobândi cetăţenia. Astfel, revocarea arbitrară a cetăţeniei putea ridica, în anumite circumstanţe, o problemă legată de articolul 8 din Convenţie, din cauza impactului ei asupra vieţii private a persoanei.

Decizia de a priva reclamantul de cetăţenia sa a fost luată în conformitate cu legea. Mai mult, reclamantul avusese posibilitatea – de care, altfel, acesta a făcut uz, – de a se apăra prin intermediul unei proceduri însoţite de garanţiile procedurale necesare. Mai mult, deşi se putea cerceta dacă autorităţile au acţionat în mod diligent şi cu celeritate, orice întârziere care ar fi fost posibilă nu l-ar fi dezavantajat pe reclamant, el continuând să beneficieze de situaţia sa. Mai mult, reclamantul a fost conştient că atunci când a fost anulată căsătoria, cetăţenia îi putea fi revocată în orice moment, el aflându-se, aşadar, într-o situaţie precară. În fine, situaţia contestată fusese un rezultat al comportamentului fraudulos al reclamantului şi toate consecinţele contestate reprezentaseră, în mare, un rezultat al propriilor sale alegeri şi acţiuni. Prin urmare, decizia de a-l priva pe reclamant de cetăţenia malteză nu a fost una arbitrară.

Cu privire la consecinţele măsurii contestate, pe reclamant nu-l aştepta expulzarea din Malta. Este important că, dacă soţia rusă a reclamantului şi-a pierdut statutul său de persoană privilegiată, copiii reclamantului nu şi-au pierdut cetăţenia malteză, şi nici nu a existat vreo tentativă din partea autorităţilor malteze de a-i priva pe aceştia de cetăţenie, în perioada de nouă ani de când reclamantul a fost privat de cetăţenia sa malteză. Reclamantul a putut să-şi continue afacerea şi să trăiască mai departe în Malta. Deşi avea la dispoziţie mai multe posibilităţi de a-şi aranja şederea în ţară, reclamantul nu a întreprins nicio măsură în acest sens. Cu privire la afirmaţia sa potrivit căreia rămăsese apatrid, el nu a dovedit dacă a renunţat la cetăţenia sa egipteană sau nu a demonstrat că nu ar fi putut s-o redobândească, dacă ar fi încercat acest lucru. Faptul că un cetăţean străin a renunţat la cetăţenia sa nu înseamnă, în principiu, că statul-gazdă are obligaţia de a-i aranja acestuia şederea în ţară.

Prin urmare, susţinerea existenţei unor obligaţii negative a statului în baza articolului 8 din Convenţie nu fusese justificată în prezenta speţă, iar Curtea nu trebuia să evalueze obligaţiile pozitive ale statului, având în vedere că situaţia reclamantului nu presupunea riscul de a fi expulzat.

Concluzie: nicio încălcare.

(Vezi, de asemenea, Savoia şi Bounegru v. Italia (dec.), 8407/05, 11 iulie 2006; şi Genovese v. Malta, 53124/09, 11 octombrie 2011)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Ramadan v. Malta de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.