Hotărârea din 26.4.2016 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Proceduri penale

Articolul 6-1

Proces echitabil

În fapt – După o încăierare din afara incintei unui club de noapte, în urma căreia un bărbat s-a ales cu leziuni în regiunea capului care îi puneau în pericol viaţa, reclamantul fusese acuzat de cauzarea de vătămări corporale grave. Acesta a participat la proces asistat de un avocat şi a putut chestiona martorii acuzării. A fost achitat după ce judecătorii de primă instanţă au respins declaraţiile unor martori ca fiind incoerente sau contradictorii. Procurorul a atacat decizia. Reclamantul a informat Curtea de Apel că nu dorea să participe la proces. Totuşi, acesta a fost reprezentat, în continuare, de avocatul său. Bazându-se strict pe probele din primă instanţă, Curtea de Apel a anulat achitarea reclamantului, după ce a constatat că judecătorii de primă instanţă au greşit în evaluarea probelor. Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare.

În procedurile din faţa Curţii, reclamantul s-a plâns că Curtea de Apel l-a condamnat doar în baza dosarului iniţial, fără examinarea vreunui martor în cadrul procesului.

În drept – Articolul 6 §§ 1 şi 3 (d): Curtea a constatat că nu fusese încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

(i) Reclamantul a renunţat fără echivoc la dreptul său de a participa la procesul din faţa Curţii de Apel, informând în scris această instanţă că nu doreşte să participe şi solicitând judecarea în lipsă (avocatul său fusese prezent la proces). Nu existase niciun indiciu că reclamantul – care nu se afla în detenţie – fusese împiedicat să obţină consultanţă juridică cu privire la natura căii de atac sau la posibilitatea anulării achitării sale.

(ii) Reclamantul nu a cerut examinarea martorilor în cadrul procesului din faţa Curţii de Apel. Potrivit jurisprudenţei Curţii, condiţiile articolul 6 §§ 1 şi 3 (d) pot fi considerate respectate acolo unde acuzatul poate adresa întrebări martorilor acuzării la etapa preliminară procesului, martori ale căror declaraţii sunt admise ulterior ca probe la proces. Acest principiu este aplicabil a fortiori în cazuri precum cele ale reclamantului, unde au fost admise ca probe, în primă instanţă, declaraţiile martorilor, în prezenţa reclamantului care i-a putut chestiona, iar probele au fost examinate apoi în apel.

(iii) Curtea de Apel a respectat condiţia legii naţionale de a-şi motiva deosebit de riguros diferenţa de opinie în privinţa evaluării probelor de către prima instanţă. Această diferenţă a rezultat în special din abordarea distinctă a celor două instanţe privind coerenţa sau discrepanţele pe care le prezentau probele şi cu referire la mărturiile anumitor martori şi interpretarea circumstanţelor infracţiunii ca întreg. Nu exista nimic care să sugereze că instanţele naţionale au acţionat de o manieră arbitrară sau nerezonabilă în evaluarea probelor, stabilirea faptelor sau interpretarea legii naţionale.

(iv) Reclamantul a atacat hotărârea la Curtea Supremă, care a putut evalua, astfel, abordarea Curţii de Apel. Pentru Curtea europeană, condiţiile care derivă din jurisprudenţa Curţii Supreme – inclusiv cele referitoare la procesul echitabil – şi faptul că această instanţă a confirmat întrunirea condiţiilor au constituit garanţii suplimentare pentru dreptul la apărare al reclamantului.

Concluzie: nicio încălcare (şase voturi la unu).

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Kashlev v. Estonia de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.