La 10 iunie 2014 CEDO a pronunţat hotărârea în cauza „Dragostea Copiilor - Petrovschi – Nagornîi” vs. Republica Moldova (cererea nr. 25575/08).

Subiectul cererii:

La originea cauzei se află o cerere împotriva Republicii Moldova, fiind invocat articolul 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor  omului şi a libertăţilor fundamentale, înaintată de către o companie înregistrată în Republica Moldova, „Dragostea Copiilor - Petrovschi – Nagornîi”.  

În  hotărârea principală, pronunţată la 13 septembrie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice conform articolului 6 §1 al Convenţiei şi articolul 1 din Protocolul 1 din Convenţie.

În vederea aplicării articolului 41 din Convenţie, Curtea a invitat Guvernul şi reclamantul să prezinte în formă scrisă, în termen de trei luni, observaţiile lor cu privire la problema vizată ţi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care reclamantul şi Guvernul ar putea ajunge.

Raţionamentele CEDO:

Curtea reţine, că reclamantul a înfiinţat o şcoală privată în 1995. Potrivit declaraţiilor acestuia, de la înfiinţarea şi până la închiderea şcolii în 2009, şcoala nu a fost niciodată profitabilă. Potrivit informaţiilor prezentate de compania reclamantă pentru anii 2000-2011, şcoala a suportat pierderi financiare în fiecare an, cu excepţia anilor 2000, 2001 şi 2003, specificând că începând cu anul 2006 pierderile financiare au crescut considerabil, invocând existenţa unei legături de cauzalitate între aceste pierderi şi încercările domnului M. de a executa o hotărâre judecătorească din 25 iulie 2001.

Curte consideră, că  compania reclamantă ar fi avut dreptul să pretindă în faţa instanţelor naţionale recompensă pentru pierderile suferite ca urmare a unor acţiuni ale domnului M. între 2006 şi 14 noiembrie 2007. Potrivit reclamantului între 2006 şi 2011, pierderile financiare s-au ridicat la 22,164 euro (EUR), totodată  recunoscând că întreaga sumă nu a fost pretinsă  în revizuirea contestată, dar a solicitat doar 75% din sumă, adică 16.600 de euro.

Compania reclamantă a pretins, de asemenea, 5.000 de euro pentru prejudiciul moral. Guvernul a considerat că pretenţiile companiei reclamante pentru prejudiciul material sunt nişte sume speculative şi  nefondate, iar în ceea ce priveşte prejudiciul moral, Guvernul a considerat suma excesivă.

Decizia Curţii:

Curtea este de acord cu Guvernul că pretenţiile companiei reclamante cu privire la suma prejudiciului material este speculativă. Prin urmare, Curtea nu consideră că este posibil să se facă orice  în ceea ce priveşte acordarea daunelor materiale în suma de 16.600 de euro.

Ţinând cont de circumstanţele cauzei, Curtea acordă companiei reclamante 2.000 EUR.

 Costuri şi cheltuieli:

Compania reclamantă a pretins, de asemenea, 4.300 EUR pentru costurile şi cheltuieli suportate în cadrul procedurii în faţa Curţii. Acesta a prezentat dovada că întreaga sumă a fost plătită reprezentantului său.

Guvernul a contestat pretenţia şi a susţinut că aceasta era excesivă şi nefondată.

În cazul de faţă, ţinând cont de documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde întreaga sumă pretinsă.

Hotărârea în original o puteţi accesa la:

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-144659

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă