La data de 28 februarie 2014 CEDO a pronunţat hotărîrea în cauza Bitto vs Slovacia (nr. cererii  30255/09).

Subiectul cererii:

Reclamanții sunt 21 de cetățeni slovaci care s-au născut între anii 1923 și 1977 . 20 dintre ei trăiesc în Slovacia și unul locuiește în Republica Cehă. Cazul se referă la plângerile reclamanților precum că operaţiunile de control în domeniul chiriei privind proprietățile deținute de aceştia limitează dreptul lor de a se bucura în pace de posesiunile lor.

Circumstanţele cauzei:

Reclamanții sunt proprietari/coproprietari de clădiri rezidențiale în Bratislava și Târnava, la care se aplica controlul chiriei. Ei au obținut dreptul de proprietate asupra apartamentelor prin diferite mijloace, cum ar fi: restituire, donație sau moștenire de la rudele lor, a căror apartamente au fost mai apoi restaurate. Majoritatea reclamanţilor au obţinut dreptul de proprietate în cursul anilor 1990. Apartamentele din aceste case au fost în mare parte ocupate de chiriași, care au plătit noilor proprietari o rată de chirie reglementată de guvern și a căror evacuare a fost practic imposibilă. Reclamanții - care au câștigat dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză obţinute de la rude, a căror apartamente au fost restaurate – au invocat că plata pentru chirie pe care au primit-o a fost doar o fracțiune din plata pe care ar obține în cazul în care apartamentele ar fi fost puse pe piaţa liberă. Mai mult decât atât, ei au susținut că rata reglementată de chirie nu a fost  una suficientă pentru a acoperi costurile de întreținere și reparațiile deja efectuate. Bazându-se în special pe articolul 1 din Protocolul 1 (protecția proprietății), reclamanții s-au plâns că aceste controale au încălcat dreptul lor la respectarea bunurilor lor.

În unele cazuri anterioare, în care Curtea a examinat plângeri similare unde era stipulat o încălcare continuă a drepturilor cuiva de proprietate create de punerea în aplicare a legilor care impun contractelor de închiriere a proprietarilor de pământ și stabilirea unui nivel inadecvat de chirie, ea a considerat că acest lucru a constituit un mijloc al statului de a-şi impune controlul asupra utilizării bunurilor.

Pe de altă parte, sistemul de control asupra chiriei a fost aplicat de-a lungul perioadei în care Slovacia era parte la convenția din 18 martie 1992.

Pentru a deveni Înaltele Părți Contractante membre la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statele pârâte și-a asumat obligația de a asigura oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în secțiunea 1 din Convenție. De fapt, statele au o obligație generală de a rezolva problemele care au dus la o încălcare a Convenției şi pe care a constatat-o Curtea. În cazul în care încă mai au loc încălcări ale drepturilor stabilite la Convenție, statele pârâte trebuie să instituie mecanisme în cadrul sistemelor lor juridice pentru repararea eficientă a încălcărilor acestor drepturi.

Poziţia Guvernului:

Guvernul şi-a prezentat poziţia susținînd inițial opinia unui expert imparţial, care a elaborat decizia sa în 2010, în conformitate cu care, pe piața liberă chiria medie lunară de apartamente comparabile cu cele ale reclamanților în municipiul Bratislava-Staré Mesto a fost între 6,13 EUR - 6,48 pe metru pătrat. În centrul or. Tîrnava chiria pe piața liberă preţul a fost între 3,37 EUR - 3,87 EUR pe metru pătrat la acel moment.

Ca răspuns la avizele de expertiză prezentate detaliat de către reclamanți, Guvernul a prezentat pentru prima oară un aviz al Institutului de Medicină Legală de Inginerie din Žilina. Acesta a indicat erori în mai multe dintre avizele experților contestatînd metodele aplicate de către experți și statutul acestora pentru a determina profitul pierdut de către reclamanți. Punctul de vedere a fost exprimat în comparație cu privire plata chiriei a locuințelor în cazul în care sistemul de control asupra chiriei, care nu a fost aplicate, a fost cea mai potrivită metodă de determinare a prejudiciului suferit de reclamanți.

Raţionamentele CEDO:

Curtea consideră că măsuri suplimentare ar trebui să fie luate pentru a obţine acele efecte obligatorii în conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr 1. Pentru a evita încălcările pe viitor a acestei dispoziții, statul pârât ar trebui să introducă, cât mai curând posibil, o cale de atac compensatorie specifică și clar reglementată, în scopul de a oferi ajutor eficient şi real pentru încălcarea depistată.

În special, Curtea a precizat că domenii cum ar fi cu privire la locuințe pot fi reglementate într-o anumită formă de către legislaţia unui anumit stat. Deciziile cu privire la împrejurările  dacă poate fi lăsată situaţia pe deplin la jocul forțelor pe piața liberă sau dacă ar trebui să fie supuse controlului de stat, precum și alegerea de măsuri pentru a asigura nevoile de locuințe ale comunității, implică în mod necesar luarea în considerare a aspectelor sociale, economice și politice complexe. Recunoscând că marja de apreciere de care dispune legiuitorul în punerea în aplicare a politicilor sociale și economice ar trebui să fie una largă, Curtea a declarat că va respecta hotărârea legiuitorului cu privire la ceea ce este în interesul „public”, „larg", cu excepția cazului în care hotărârea este în mod vădit nefondată. Aceste principii se aplică în mod egal, cu măsurile adoptate în cursul reformei în sistemului politic, juridic și economic al unei țări în tranziție de la un regim totalitar la un stat democratic .

Cu toate acestea, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de măsurile aplicate de către stat pentru a controla utilizarea proprietății la dorinţa individului.

Această cerință este exprimată prin noțiunea de „echilibru just", care trebuie să fie lovit între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. În acest context, Curtea trebuie să facă o analiză globală a diverselor interese și să stabilească, dacă din cauza interferenței statului, persoana în cauză ar trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă.

Curtea observă, însă acest fapt nu a fost contestat de către părți, că sistemul de control al chiriei se ridică la o ingerință în drepturile reclamanților în temeiul articolului 1 din Protocolul Nr. 1, deoarece acesta previne, sau împiedică, la negocierea în mod liber a unui nivel de chirie pentru apartamentele lor și a dus la încheierea contractului de închiriere de apartamente  condiționat la asigurarea locatarilor cu alternative de cazare. Această interferență constituie un mijloc de control al statului la utilizarea bunurilor.

Reclamanții au susținut că legislația care prevede controlul chiriilor a ignorat cerința, prevăzută în Regulamentele nr. 87/1996, că costurile justificate economic și profitul adecvat ar trebui să fie luate în considerare în contextul de reglementare a prețurilor.

Pentru Curte următoarele fapte sunt de o importanță deosebită atunci când se evaluează dacă ingerința a îndeplinit cerința de proporționalitate.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru Curte ca să concluzioneze că autoritățile slovace nu au reușit să găsească acel echilibru necesar între interesele generale ale comunității și protecția dreptului de proprietate a reclamanților.

Decizia CEDO:

Curtea a constatat în unanimitate încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1.

Costuri şi Cheltuieli:

Reclamantul a solicitat o sumă de 217,106.99 EUR. Drept urmare, Curtea consideră suma prea excesivă şi menţionează suma cu privire la fiecare reclamant în parte.

Hotărîrea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-140234 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă