La 09 iulie 2013 CEDO a pronunţat hotărârea Beșliu c. Moldovei (cererea nr. 28178/10). În această cauză reclamanta este Svetlana Beșliu născută în 1976, din Chișinău.

La data de 07 februarie 2007 procuratura a inițiat o procedură penală împotriva reclamantei pentru samovolnicie. La data de 25 aprilie 2008 procuratura a emis o ordonanță de încetare pe motivul că faptele incriminate reclamantei poartă caracter civil.

Partea vătămată a contestat în fața judecătorului de instrucție ordonanța din 25 aprilie 2008. La data de 25 iunie 2009 judecătorul de instrucție a respins plângerea părții vătămate.

La data de 17 iulie 2009 partea vătămată a înaintat Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare la hotărârea judecătorului de instrucție din 25 iunie 2009.

La data de 26 ianuarie 2010 Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la rejudecare judecătorului de instrucție.

La data de 10 iunie 2011 procuratura o emis, din nou, ordonanță de încetare a procedurii penale împotriva reclamantei.

În faţa Curţii reclamanta s-a plâns, în temeiul art. 6 al Convenţiei, că prin anularea hotărârii definitive favorabile a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. De asemenea, reclamanta s-a plâns, în temeiul art. 6 și 13 al Convenției, de durata excesivă a procedurilor penale împotriva sa.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 6 din Convenție, reținând că reclamanta a avut hotărâre judecătorească definitivă favorabilă, care a fost anulată în urma admiterii recursului în anulare. Ea a observat că motivul ce a justificat anularea hotărârii din 26 iunie 2009 a fost pretinsa ilegalitate. Cu toate acestea, de către instanța supremă nu a fost furnizată nici o explicație în partea pretinsei ilegalități, limitându-se la reevaluarea constatărilor judecătorului de instrucție.

În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că recursul în anulare din speță a fost, de fapt, un "apel deghizat", al cărui scop a fost de a obține o reexaminare a cazului. În concluzie, Curtea a constatat că procesul inițiat în urma recursului în anulare a fost folosit de către Curtea Supremă de Justiție într-o manieră incompatibilă cu principiul securității juridice.

În ceea ce privește plângerea reclamantei privind durata excesivă a procedurii penale, Curtea a considerat că reclamanta nu a epuizat căile interne de recurs, deoarece nu s-a adresat instanțelor civile naționale pentru a solicita compensații și că această plângere urmează a fi respinsă în baza art. 35 §§ 1 și 4 al Convenției.

Reclamanta a solicitat EUR 4,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 1,787.50 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei suma de EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,787.50 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Reclamanta a fost reprezentată în faţa Curţii de către V. Gasitoi, avocat în Chişinău.

Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-127440