La 09 aprilie 2013 CEDO a pronunţat hotărârea Iurcu c. Moldovei (cererea nr. 33759/10). Reclamantul Vitalie Iurcu s-a născut în 1994 și locuiește în Chișinău.

La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri generale şi partidul comuniştilor a obţinut 60 mandate din 101 în Parlamentul Republicii Moldova.

La 6 - 7 aprilie 2009 a avut loc un protest în centrul capitalei împotriva fraudelor alegerilor electorale. Protestul a fost paşnic la început; însă, după amiaza unii protestatari au devenit violenţi. A avut loc ciocniri între poliţie şi protestatari, au început să arunce cu pietre în clădirea Parlamentului şi a Preşedinţiei. O mare parte din poliţişti şi protestatari au fost răniţi.

În seara zilei de 7 aprilie 2009, reclamantul, care are avea la acel moment 15 ani, se întorcea acasă şi mergea prin centrul oraşului. Aproximativ la orele 22.20 el a fost oprit de un grup de persoane îmbrăcate în uniforme militare şi i-a fost ordonat să se culce la pământ şi să-şi pună mâinile după cap. Reclamantul s-a conformat şi a primit numeroase lovituri pe corp şi în cap, inclusiv cu bastonul. El striga de durere şi că are numai 15 ani. Ulterior el a fost eliberat şi i s-a ordonat să meargă acasă. El a început să fugă, dar după câteva sute de metri a fost oprit iarăşi de un grup de persoane îmbrăcate în negru cu cagule pe cap şi i s-a ordonat să se culce la pământ. El a fost torturat iarăşi, fiind lovit cu bastonul şi primind, printre altele, o lovitură în regiunea ochiului drept. După asta el a fost forţat să se urce într-un automobil cu alţi tineri şi dus la sectorul de poliţie.

La sectorul de poliţie el a fost forţat să îngenuncheze cu mâinile după cap pentru aproximativ 3 ore într-un subsol. El a fost atacat de un ofiţer de poliţie care l-a lovit la spate şi i-a ordonat să se scoale.

La 8 aprilie 2009 aproximativ la 2.30, reclamantul a fost adus spre interogare, care a durat 10 minute, fiind întrebat despre implicarea sa în protestele din 7 aprilie.

Aproximativ la ora 3.00 reclamantul a fost urcat în maşină şi dus la centrul de detenţie provizorie pentru minori, unde a fost plasat împreună cu alţi numeroşi tineri într-o odaie mică cu două paturi. El a dormit la podea cu mulţi alţi tineri. În ziua următoare reclamantul s-a simţit rău şi a solicitat asistenţă medicală. Conform raportului medical, eliberat de medic la o dată ulterioară, reclamantul avea echimoze pe spate şi echimoză a ţesuturilor moi din jurul ochiului drept. La ora 15.30 a fost adus într-un birou urma să-i explice unei femei motivul petrecerii timpului său în centrul oraşului noaptea. Aproximativ la ora 16.00 mama sa l-a luat acasă. Se pare că ea a fost informată despre locul aflării fiului aproximativ la ora 13.00 în ziua respectivă.

După eliberare, reclamantul simţea des dureri în regiunea rinichilor şi avea dureri de cap. La 29 aprilie 2009 el a solicitat asistenţă la centrul de reabilitare a victimelor Torturii „Memoria”, o organizaţie non-guvernamentală finanţată de Uniunea Europeană. Aparent el a fost supus unei investigaţii medicale detaliate de diferiţi specialişti. În raportul medical eliberat de acest centru a fost statuat, printre altele, că reclamantul a suferit o traumă cerebrală şi a experimentat probleme psihologice tipice victimelor torturii.

La 19 iunie 2009 reclamantul a depus o plângere la Procuratura Generală invocând relele tratamente din 7 aprilie.

 La 15 octombrie 2009 Procuratura Generală a respins cererea reclamantului ca nefondată. Reclamantul a atacat decizia procurorului la judecătoria Buiucani, care la 3 decembrie 2009 a casat decizia procurorului. Procedurile penale privind acuzaţiile de rele tratamente ale reclamantului sunt pendinte.

Invocând articolul 3 CEDO, interdicția torturii și a tratamentului inuman sau degradant, Domnul Iurcu a susținut că pe durata detenției a fost maltratat de poliție – el a fost forțat să îngenuncheze cu mâinile pe cap timp de trei ore și că a fost lovit în spate de un polițist, și că nu a existat o anchetă eficientă a plângerilor sale de maltratare. De asemenea, el s-a plâns că nu a existat un remediu eficient pe marginea plângerilor sale, articolul 13 CEDO, și că a fost reținut și deținut ilegal, contrar articolului 5 CEDO, libertatea și siguranța persoanei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 3 (interzicerea torturii și a tratamentului inuman și degradant) CEDO, sub aspect material și procedural. Ea a notat că, spre deosebire de alte cauze examinate împotriva Moldovei vizând situații individuale a pretinselor maltratări, aparent prezenta cauză face parte dintr-un număr considerabil de alegații identice de maltratare într-o perioadă relativ scurtă de timp (a se vedea Taraburca c. Moldovei, § 48).

Deși având în vedere aceste condiții, ceea ce pare a fi maltratarea sistematică și la scară largă a deținuților de către poliție, oricum Curtea urmează să verifice dacă reclamantul a prezentat suficiente dovezi că acesta a fost maltratat de către poliție. În această privință, ea a notat că reclamantul a fost reținut la 7 aprilie 2009 și că acesta a fost examinat de către un medic la 8 aprilie 2009, astfel constatându-se numeroase leziuni pe spatele și fața acestuia. Natura leziunilor pe corpul reclamantului este consistentă versiunii acestuia a evenimentelor.

Potrivit guvernului leziunile reclamantului puteau fi cauzate acestuia până la reținere, pe durata detenției, sau de colegii de celulă. Curtea nu a fost convinsă de aceste argumente și a considerat că guvernul a eșuat să prezinte o explicație plauzibilă a modului de cauzare a acestor leziuni. Doar posibilitatea teoretică că leziunile reclamantului a fost cauzate în circumstanțele descrise de guvern nu este suficientă pentru a combate prezumția forte împotriva guvernului în absența contrariului, în special avându-se în vedere circumstanțele particulare din speță.

Guvernul, de asemenea, a pretins că leziunile pe corpul reclamantului nu erau suficient de serioase pentru a ridica chestiunea potrivit articolului 3. Curtea nu a fost convinsă de poziția respectivă, în special avându-se în vedere starea vulnerabilă a reclamantului grație vârstei fragede, 15 ani în perioada de referință.

În ceea ce privește investigarea plângerii reclamantului, Curtea a notat că aceasta a fost serios viciată, având în vedere neinițierea urmăririi penale până în decembrie 2009, interogarea unui singur polițist și lipsa altor acțiuni procesuale.

În continuare Curtea a constatat violarea articolului 3 în conjuncție cu articolul 13 CEDO, considerând că nu s-a demonstrat existența remediilor eficiente pentru a pretinde compensații pentru maltratarea în custodia poliției.

În ceea ce privește pretinsa  violare a articolului 5 CEDO, Curtea a declarat în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 CEDO acest capăt ca inadmisibil, fiind depus cu depășirea termenului de șase luni.

Reclamantul a solicitat EUR 112,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 5,689 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de EUR 12,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,500 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către I. Oancea avocat din Chișinău.

Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-127827