La 05 februarie 2013 CEDO a pronunţat hotărârea Ipati c. Moldovei (cererea nr. 55408/07).

Reclamantul, Gheorghe Ipati, la 22 septembrie 2006 a fost arestat sub suspiciunea de jaf şi a fost dus la Comisariatul de poliţie sectorul Centru din Chişinău. El a fost sănătos şi nu au avut nici o leziune.

Potrivit reclamantului, el a fost bătut în drum spre poliţie pentru a-l determina să „mărturisească” o crimă pe care nu a comis-o. El a fost apoi plasat într-o celulă, fiindu-i refuzată asistenţa medicală.

La miezul nopţii, din aceeaşi zi, reclamantul a fost din nou bătut de către un ofiţer de poliţie şi de către anchetatorul responsabil de cazul său. El a fost aruncat la pământ şi lovit pe tot corpul, fiind impus să recunoască cele imputate. Reclamantul a fost lăsat în celulă inconştient şi cu hemoragie din nas, gură şi urechi.

Celula în care a fost iniţial plasat era goală şi fără toaletă. Reclamantul nu a primit hrană sau apă în timpul detenţiei sale la Comisariat poliţie.

La 23 septembrie 2006, reclamantul a fost transferat la Comisariatul General al Poliţiei („CGP”). Însă, ofiţerii CGP descoperind gradul de leziuni ale reclamantului au refuzat să accepte transferul. Ofiţerii de poliţie de la Comisariatul de poliţie Centru l-au escortat la un spital unde au discutat cu medicii şi a obţinut un certificat de la ei. Reclamantul nu a văzut certificatul şi nu a fost văzut de medici înainte de a fi eliberat. El a fost apoi transportat înapoi la CGP şi încarcerat. Doar la 24 septembrie 2006 reclamantul a primit hrană, care a constat dintr-o felie de pâine. Produsele alimentare au fost insuficiente pe întreaga perioada de detenţiei la CGP.

De asemenea, la 24 septembrie 2006, reclamantul a fost adus în faţa procurorului C. unde s-a plâns că a fost maltratat. Potrivit reclamantului, anchetatorul a cerut de la C. să solicite un mandat pentru arestarea reclamantului pentru treizeci de zile. Însă, C. a considerat că reclamantul urmează să fie adus în faţa unui judecător de instrucţie, acesta urmând să se intereseze despre leziunile corporale ale reclamantului şi să insiste asupra urmăririi penale a celor responsabili. De aceea el a dispus să elibereze solicitantul, sperând că acesta din urmă nu se va plânge de rele tratamente.

După eliberarea sa, reclamantul a mers direct la procuratura sectorului Centru şi a aşteptat să se întâlnească cu C.. Reclamantul a solicitat să fie examinat de un medic legist pentru a confirma existenţa şi gravitatea leziunilor de pe corpul său. C. a refuzat să emită o astfel de ordonanţă până la 26 septembrie 2006. În acea zi, reclamantul a vizitat un medic legist, care a găsit următoarele leziuni pe corpul reclamantului: două hematoame pe nas acoperite cu o crustă roşie de 0,3 x 0,1 cm şi 0,5 x 0,3 cm şi, respectiv, un hematom roşu de 1,3 x 0,4 cm; hemoragie în ţesutul ambelor buze brută acoperită cu o substanţă albă; edem pronunţat al cotului stâng, mişcare limitată din cauza durerii, hematoame pe diferite părţi ale braţul stâng şi cot de 2,7 x 2 - 14 x 6,5 cm; două zone de piele acoperite cu coajă maro în regiunea lombară a spatelui de 3 x 0,1 cm şi 2,8 x 1,5 cm; pe partea dreaptă a coloanei vertebrale la nivelul vertebrelor 6 - 7 un hematom cianhidric-verde de 4 x 2 cm.

Medicul, de asemenea, a notat faptul că reclamantul a efectuat o radiografie. Din rezultatele obţinute la 26 septembrie 2006, medicul legist a concluzionat că un os a fost rupt. În plus, coasta nouă şi zece au fost rupte.

Raportul medical a fost prezentat procurorului.

La 25 ianuarie 2007, reclamantul a fost arestat din nou şi a fost deţinut Penitenciarul nr. 13 din Chişinău.

În acest penitenciar el a fost plasat în celula nr. 97, având dimensiunile de 60 m.p., unde erau cazaţi între treizeci şi cinci la patruzeci deţinuţi. A fost un singur veceu, care nu este separat de restul celulei. Au fost doar douăsprezece paturi supraetajate, iar deţinuţii erau nevoiţi să doarmă pe rând.

Deţinuţii nu au fost asiguraţi cu lenjerie de pat, nu a existat nici ventilaţie sau încălzire, iar o fereastră a fost complet acoperită. Reclamantul a fost supus fumatului pasiv şi era supus prezenţei paraziţilor şi şobolanilor. Deţinuţii care au avut tuberculoză şi alte boli infecţioase au fost ţinuţi împreună cu cei sănătoşi. Reclamantului îi era permis să facă un duş doar o dată la zece zile.

Potrivit reclamantului, la cererea sa, procurorul a iniţiat o urmărire penală în privinţa pretinselor rele tratamente, dar apoi a încetat-o fără a efectua o anchetă efectivă. În urma plângerilor reclamantului la judecătorul de instrucţie, ancheta a fost redeschisă. Ulterior aceasta a fost încetată din nou, doar pentru a fi redeschisă în urma unei alte încheieri judecătoreşti, abordare care a fost repetată în mai multe rânduri. Reclamantul susţine că a trebuit să se plângă de cincisprezece ori la procuror pentru a obţine responsabilizarea torţionarilor.

La 28 iunie 2007, reclamantul a angajat un avocat care să îl reprezinte. În aceeaşi zi, avocatul a cerut Procuraturii Chişinău să-i trimită copii ale tuturor reclamaţiilor făcute către organele de drept în legătură cu presupusele rele tratamente, precum şi copii ale tuturor materialelor de investigaţie iniţiate. Avocatul a informat procurorul că reclamantul intenţionează să depună o cerere în faţa Curţii şi a precizat că orice refuz de către autorităţile statului pentru a pune la dispoziţie documente cu privire la plângerea reclamantului ar putea duce la o încălcare a articolului 34 din Convenţie.

La 18 iulie 2007, Procuratura Chişinău a informat avocatul reclamantului că cererea sa a fost respinsă la 16 iulie 2007, în ceea ce priveşte eliberarea copiilor plângerilor făcute de către reclamant şi a documentelor din dosar. Procuratura a adăugat că Codul de procedură penală nu prevede dreptul unei victime (partea vătămată) să examineze materialele obţinute în cadrul unei anchete penale înainte de finalizarea acestei anchete, cu excepţia actelor de investigaţie în care victima a participat. Ancheta privind plângerea reclamantului a fost încă în curs de desfăşurare şi nici o decizie nu a fost luată.

La 31 iulie 2007, avocatul reclamantului a depus o plângere la Judecătoria Centru, în care a cerut instanţei să constate că reclamantul a fost deţinut în condiţii inumane de detenţie, contrar articolului 3 al Convenţiei, că a fost maltratat de către poliţie şi că nici o anchetă efectivă de rele tratamente au fost efectuată. El a cerut de asemenea, o constatare a unei încălcări a articolului 8 din cauza ingerinţei în corespondenţa reclamantului. El a cerut în cele din urmă, ca instanţa să dispună urmărirea penală pentru investigarea integrală a pretinselor rele tratamente şi de a suspenda ofiţerii de poliţie acuzaţi de rele tratamente din funcţiile lor, pe perioada anchetei. Avocatul reclamantului a solicitat, de asemenea, plata despăgubirilor.

La 14 august 2007, Judecătoria Centru a respins plângerea avocatului reclamantului, constatând că el nu a contestat vreun anumit act a procurorului în faţa instanţei. În ceea ce priveşte daunele solicitate, acestea ar putea fi solicitate într-o acţiune în instanţă civilă. Mai mult, reclamantul nu a autorizat în mod specific avocatul să depună o astfel de acţiune în instanţă. Această decizie a fost definitivă.

În ianuarie şi februarie 2007, reclamantul a trimis numeroase plângeri la Judecătoria Centru cu privire la ancheta ineficientă a maltratării sale. La data de 3 martie 2007, Judecătoria Centru a transmis una din plângerile sale procurorului şi a trimis un răspuns reclamantului. El a primit scrisoarea de la instanţa de judecată deschisă şi cu o ştampilă a închisorii pe ea. Acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul multor scrisori trimise reclamantului de către Judecătoria Centru, procuratura şi avocatul său.

La 1 iunie 2007, reclamanta s-a plâns din nou că nu a existat nici o anchetă efectivă a maltratării sale. În aceeaşi zi, el a făcut o plângere similară la Comitetul de Plângeri. Potrivit reclamantului, ambele scrisori au fost deschise de către administraţia penitenciarului.

La 30 iulie 2007, reclamantul s-a întâlnit cu avocatul său în închisoare nr. 9 Pruncul. Întâlnirea nu a fost confidenţială, din moment ce alţi deţinuţi şi vizitatorii lor au fost prezenţi în aceeaşi cameră şi au putut auzi conversaţia lor. La această întâlnire au discutat detaliile plângerilor reclamantului, pe care avocatul le-a indicat într-o plângere la Judecătoria Centru depusă a doua zi.

Invocând articolul 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că a fost maltratat de către poliţie şi că nu a avut loc nici o anchetă efectivă pe faptul maltratării. De asemenea, el s-a plâns, că condiţiile de detenţie au fost inumane. În continuare, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 8 din Convenţie, de ingerinţă în corespondenţa acesta. Şi că a fost împiedicat să aibă întrevederi confidenţiale cu avocatul său în timpul detenţiei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, sub aspect procedural, notând că reclamantul a contestat de trei ori ordonanța privind încetarea investigației a pretinsei maltratări. De două ori contestațiile reclamantului au fost admise, cauza fiind remisă la procuror pentru reexaminare, pe când a treia oară procurorul ierarhic superior a respins contestația acestuia.

Este adevărat, după cum a fost susținut de Guvern, că reclamantul putea în continuare să conteste ordonanța din 20 iulie 2011 în fața judecătorului de instrucție. Totuși, Curtea a notat că judecătorul de instrucție putea doar anula ordonanța și trimite cauza la reexaminare la același procuror, care deja a încetat investigația de trei ori. Curtea a constatat că încetarea repetată de către procuror a investigației și faptul că judecătorul de instrucție putea doar anula ordonanțele procurorului, a determinat ineficiența remediului invocat de Guvern.

De asemenea Curtea a notat că, procurorul C. a efectuat o serie de acțiuni de investigație pe marginea plângerii reclamantului de maltratare. Ea a observat, totuși, că C. în același timp era responsabil de urmărirea penală împotriva reclamantului și a fost acuzat de omisiunea de a răspunde plângerii reclamantului și tergiversării cu două zile a examinării medicale a reclamantului. Curtea a considerat că, având în vedere aparența conflictului de interese din speță, implicarea activă a acestuia în investigarea alegațiilor reclamantului a subminat eficacitatea investigației.

De asemenea, aparent inițial avocatului reclamantului nu i s-a permis să obțină copii a plângerilor reclamantului privind maltratarea sau alte documente pe marginea investigației plângerii reclamantului. Aceasta a subminat capacitatea reclamantului de a-și exercita în mod corespunzător dreptul de a fi informat despre cursul investigației și de a o influența în mod legal, cum ar fi prezentarea probelor suplimentare sau formularea propriilor întrebări în fața experților.

Curtea a concluzionat că investigația, inclusiv durata acesteia, implicarea activă a lui C. și omisiunea de a face publice documentele relevante avocatului reclamantului în timp util, a fost viciată într-un mod incompatibil obligațiilor procedurale ce decurg din art. 3 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, sub aspect material, notând că la reținerea reclamantului și plasarea în detenție în comisariatul de poliție nu s-a constatat vreo leziune pe corpul reclamantului. Mai mult ca atât, toți ofițerii care l-au văzut pe reclamant în ziua reținerii au negat că ar fi văzut leziuni pe corpul reclamantului. Corespunzător starea sănătății reclamantului la plasarea în detenție la 22 septembrie 2006 era bună.

Ea de asemenea a notat, că în următoarea zi după reținere, care de fapt era ziua după maltratarea reclamantului de către ofițerii de poliție, acesta a fost transportat la spital, unde a fost supus unei examinări medicale, fiind constatate leziuni pe mână, cap și torace.

Făcând abstracție de la ponderea examinării cu raze renghen, rămâne valabil faptul că reclamantul a suferit leziuni între ziua reținerii și următoarea zi, când s-au constatat leziunile. Guvernul nu a prezentat o explicație plauzibilă a originii acestor leziuni, exceptând alegația că el a fost bătut de persoane necunoscute înainte de reținere. Totuși această explicație este inconsistentă cu declarațiile ofițerilor de poliție și lipsa vreunei înregistrări, care ar confirma leziunile reclamantului la reținerea acestuia.

De asemenea, Curtea a notat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, în ceea ce privește condițiile de detenție a reclamantului, notând supraaglomerarea celulei, ceea ce este suficient pentru constatarea violării respective.

În continuare, Curtea a notat, în unanimitate, violarea art. 8 CEDO, notând că reclamantul a prezentat copiile a trei scrisori de la procuratură și instanța de judecată adresate acestuia și care aveau ștampila autorității penitenciare. Curtea a constatat ca neplauzibilă explicația Guvernului că scrisorile au fost parvenit în instituție fără plicuri. Reglementările poștale, la care a făcut referire reclamantul interzic atare abordare, și Guvernul nu a prezentat vreo dovadă că a fost folosit curier sau altă metodă alternativă pentru livrarea corespondenței respective.

Mai mult ca atât, argumentul Guvernului precum că scrisorile respective au fost doar copii a scrisorilor adresate autorității penitenciarului urmează a fi respins, din moment ce scrisorile erau adresate personal reclamantului. Chiar dacă una din ele era o copie a scrisorii similare expediată de procuror, este evident că personalul penitenciarului, care a aplicat ștampila pe scrisoare, nu putea ști acest lucru până la deschiderea acesteia. În orice caz, alte persoane decât adresatul nu aveau dreptul să citească această scrisoare.

În ceea ce privește capătul din cerere privind încălcarea dreptului prevăzut de art. 34 din Convenție, Curtea a considerat că acesta urmează a fi respins, pe motivul neepuizării căilor interne de recurs.

Reclamantul a solicitat EUR 37,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 24,531 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de EUR 9,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,500 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul au fost reprezentat de către R. Zadoinov avocat din Chișinău.

 

 Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-127833