Condițiile de detenție din penitenciarele din România indică o deficiență structurală care necesită adoptarea de măsuri generale de către Stat. Încalcarea Convenției

 

La 25 aprilie 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea - pilot privind condiţiile de detenţie din penitenciarele din România.

 

În hotărârea Camerei, în cauza Rezmiveş și alții v. România (cererile nr. 61467/12, 39516/13, 48213/13 și 68191/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că:

a fost încălcat articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cauza se referă la condițiile de detenție din penitenciarele și centrele de reţinere şi arestare preventivă ale secțiilor de poliție din România.

 

În fapt

Reclamanții, Daniel Arpad Rezmiveş, Marius Mavroian, Laviniu Moșmonea și Iosif Gazsi, sunt cetățeni români care s-au născut în 1970, 1966, 1976 și, respectiv, 1972.

Domnii Rezmiveş, Moşmonea şi Gazsi, care în prezent sunt deţinuţi în penitenciarele din Timișoara, Pelendava și Baia Mare, și domnul Mavroian, care a fost deţinut în penitenciarul din Focșani fiind eliberat la 13 ianuarie 2015, s-au plâns în special de supraaglomerarea, lipsa de spaţiu şi condiţiile precare de igienă din celule (prezenţa șobolanilor, mucegaiului pe pereţi, etc), accesul inadecvat la duşuri şi veceuri, lipsa de lumină naturală, ventilație slabă, cât şi calitatea nesatisfăcătoare a produselor de igienă şi alimentare din penitenciarele în care au fost sau încă sunt deţinuţi.

 

Reclamațiile şi procedura

Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), reclamanții s-au plâns de condițiile de detenție din penitenciarele Gherla, Aiud, Oradea, Craiova, Târgu-Jiu, Pelendava, Rahova, Tulcea, Iași, Vaslui şi din centrul de reţinere şi arestare preventivă al secției de poliție din Baia Mare.

Cererile au fost depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 14 septembrie 2012, 6 iunie 2013, 24 iulie 2013 și respectiv 15 octombrie 2013.

 

Hotărârea Curţii

Articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante)

Curtea a constatat că spațiul care îi revenea fiecărui reclamant, în marea parte a timpului aflării în detenție, a fost mai mic de 3 m.p.. Această lipsă severă a spațiului de locuit pe parcursul mai multor luni a fost agravată de alți factori, cum ar fi: lipsa luminii naturale, durata foarte scurtă a plimbărilor zilnice, toaletele neigienice care nu erau întotdeauna separate și lipsa activităților socio-culturale (în cazul lui Rezmiveş); instalațiile sanitare inadecvate și accesul insuficient la apă caldă (în cazul lui Mavroian); condiţii de ventilare slabă a celulelor, prezența mucegaiului în unele celule, prezența insectelor și a șobolanilor, saltelele uzate, produsele alimentare de calitate inferioară și prezenţa insectelor parazitare (în cazul lui Moșmonea); şi alimentaţia deficitară, condiţii sanitare inadecvate și lipsa igienei (în cazul lui Gazsi). Astfel, Curtea a considerat că, deși aceste condiții diverse nu au constituit, în sine, un tratament inuman și degradant, acestea au cauzat reclamanților în mod inevitabil suferințe suplimentare.

De altfel, descrierea detaliată de către reclamanți a condițiilor din penitenciare era similară cu situația pe care Curtea a constatat-o într-o serie de cazuri similare. De asemenea, Curtea a examinat condițiile de detenţie din centrele de reţinere şi arestare preventivă ale secțiilor de poliție din România, care în mai multe cazuri a constatat probleme de supraaglomerare, condiții de igienă precară, condiţii sanitare inadecvate și oportunitățile limitate de plimbare în aer liber.

Suplimentar, având în vedere concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) în urma vizitelor efectuate în 2010 și 2014 în anumite penitenciare și centre de reţinere şi arestare preventivă din secţiile de poliție, evaluarea Comitetului Miniștrilor cu privire la măsurile generale adoptate în vederea executării hotărârilor judecătorești în cauza Bragadireanu, recomandărilor emise de către Ombudsmanul român în urma investigațiilor privind plângerile deținuților și datelor statistice oficiale privind numărul deţinuţilor în penitenciarele din România, Curtea a constatat că afirmațiile reclamanților despre condițiile de detenție sunt credibile.

Astfel, Curtea a considerat că condițiile de detenție a reclamanților, ţinând cont şi de durata detenției acestora, i-au supus la suferinţe care a depăşit gradul admisibil inerent detenției. Prin urmare, Curtea a conchis că a avut loc încălcarea articolului 3 din Convenție.

 

Articolul 46 (forța obligatorie și executarea hotărârilor)

Curtea a decis să aplice procedura hotărârii-pilot, constatând că situația reclamanților face parte dintr-o problemă generală care relevă o disfuncție structurală specifică sistemului penitenciar românesc; această stare a lucrurilor a persistat în pofida faptului că a fost identificată de către Curte în 2012 (în hotărârea sa lacov Stanciu v. României, nr. 35972/05, 24 iulie 2012).

Ca remediu, Statul trebuie să implementeze două tipuri de măsuri de ordin general.

În primul rând, Statul trebuie să ia măsuri pentru a reduce supraaglomerarea și să îmbunătățească condițiile de detenție. Curtea a lăsat sub răspunderea Statului pârât, care va fi supravegheat de Comitetul Miniștrilor, să întreprindă măsuri concrete pe care le consideră necesare în acest scop, precizând că, în cazul în care Statul nu va putea garanta fiecărui deținut condiții compatibile cu articolul 3 din Convenție, Statul este încurajat să ia măsuri pentru a reduce numărul de persoane deţinute în penitenciare.

În al doilea rând, Statul trebuie să creeze remedii (un remediu preventiv și un remediu compensatoriu specific). Remediul preventiv trebuie să garanteze că judecătorii și instanțele judecătorești după condamnare ar putea pune capăt situațiilor care încalcă articolul 3 din Convenție și să acorde despăgubiri. Remediul compensatoriu specific trebuie să asigure acordarea unei despăgubiri adecvate pentru orice încălcare a Convenției privind spațiul insuficient care îi revine fiecărui deţinut şi/sau condițiile de detenţie precare.

Având în vedere importanţa și urgenţa problemei identificate și natura fundamentală a drepturilor vizate, Curtea a considerat că este necesar un termen rezonabil pentru punerea în aplicare a măsurilor de ordin general și că Comitetul Miniștrilor este cel mai în măsură să stabilească un astfel de termen. Prin urmare, în termen de șase luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, Guvernul român va trebui să prezinte, în cooperare cu Comitetul Miniștrilor, un Plan de acţiuni pentru implementarea măsurilor de ordin general corespunzătoare.

În cele din urmă, Curtea a decis să amâne examinarea tuturor cererilor care nu au fost încă comunicate Guvernului României, în care plângerea unică sau principală se referă la supraaglomerare și condiții precare de detenție din penitenciare și din centrele de reţinere şi arestare preventivă ale secțiilor de poliție din România, și să examineze astfel de cereri care fuseseră deja comunicate.

 

Articolul 41 (satisfacție echitabilă)

Curtea a statuat că România trebuie să achite reclamanților, domnului Rezmiveș și domnului Gazsi, câte 3000 euro, iar domnului Mavroian și domnului Moșmonea câte 5000 euro cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, România a fost obligată să achite dlui Moșmonea 1850 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

 

Judecătorul K. Wojtyczek a exprimat opinie separată - concordantă.

 

Hotărârea este disponibilă în limba franceză şi poate fi accesată la: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-173105

 

Direcţia Drepturile Omului şi cooperare externă