Curtea Constituţională a publicat hotărârea nr. 6 din 9 februarie 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (5) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, precum şi a pct. 49 din Regulamentul aferent, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3 februarie 2005.

În cazul examinat, reclamanta fusese angajată în câmpul muncii în cele 9 luni premergătoare concediului de maternitate, însă la câteva luni, până la naştere, a demisionat. Aceasta a pretins că neacordarea indemnizaţiei de maternitate - din mărimea salariului soţului - mamei care a lucrat o perioadă pe parcursul a 9 luni de zile premergătoare naşterii şi a demisionat - constituie un tratament discriminatoriu  în raport cu mamele care nu activează în general  pe parcursul acestor 9 luni şi beneficiază de acest drept.

Prin hotărârea nr. 6 din 9 februarie 2017 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională norma legală care privează soţia de dreptul de a beneficia de indemnizaţia de maternitate din salariul soţului, în cazul în care aceasta a activat parţial în câmpul muncii în ultimele 9 luni premergătoare concediului de maternitate.

Astfel, Curtea Constituţională a stabilit că prevederile privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale tratează în mod diferit categoriile de mame în perioada pre şi post natală. Aceste condiţii instituie o inechitate între soţiile care nu au lucrat deloc şi cele care au lucrat parţial în ultimele 9 luni premergătoare concediului de maternitate. Deşi în ziua naşterii cele două categorii de mame au acelaşi statut, adică statutul de persoane întreţinute, legislaţia prevede retribuirea socială doar în cazul soţiilor şomere pe toată durata celor 9 luni de sarcină.

Prin urmare, Curtea Constituţională a conchis că tratamentul diferenţiat instituit pentru obţinerea indemnizaţiei de maternitate fără o justificare obiectivă şi rezonabilă este contrar prevederilor Constituţiei cu privire la Egalitate, Dreptul la asistenţă şi protecţie socială şi Protecţia Familiei.

Curtea Constituţională a consemnat că în jurisprudenţa Curţii Europene s-a constatat că violarea principiilor egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat între persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă, sau când există un raport disproporționat între scopul urmărit şi mijloacele folosite.

Hotărârea Curţii Constituţionale poate fi accesată la:

http://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=605&l=ro 

Sursa:  http://www.constcourt.md/

Direcţia Drepturile Omului şi cooperare externă