Király şi Dömötör v. Ungaria - 10851/13

Hotărârea din 17.1.2017 [Secţia a IV-a]

Articolul 8

Obligaţii pozitive

Lipsa unei abordări cuprinzătoare privind aplicarea legii în cazul demonstraţiilor împotriva comunităţii rrome: încălcare

În fapt – Reclamanţii sunt cetăţeni maghiari de origine rromă. În august 2012, a avut loc o demonstraţie împotriva comunităţii rrome. Au fost ţinute discursuri, după care manifestanţii au defilat printre casele locuite de rromi, ameninţându-i pe locuitori şi angajându-se în acte de violenţă. Reclamanţii s-au plâns că autorităţile au eşuat în a-i proteja de ameninţările cu caracter rasist făcute în timpul demonstraţiei şi în a derula o investigaţie efectivă a incidentului care încălcase articolul 8.

În drept – Articolul 8

(a) Cu privire la aplicabilitate – Articolul 8 cuprinde mai multe aspecte ale identităţii fizice şi sociale ale unei persoane, iar identitatea etnică trebuie considerată un alt asemenea element. Ameninţările proferate la adresa rromilor în timpul demonstraţiei nu s-au materializat, de fapt, în acte concrete de violenţă fizică împotriva reclamanţilor. Totuşi, Curtea a considerat că faptul că fuseseră comise anumite acte de violenţă de câţiva dintre manifestanţi şi că după ţinerea discursurilor, manifestanţii au defilat în vecinătatea locuinţelor rromilor proferând ameninţări au trezit în reclamanţi temeri întemeiate privind comiterea de violenţe şi umilirea lor. Mai mult, ameninţările fusese îndreptate împotriva locuitorilor pentru că aparţineau de o minoritate etnică, iar acest fapt a afectat, în mod necesar, sentimentul valorii şi al încrederii în sine al membrilor săi, inclusiv al reclamanţilor.

(b) Cu privire la fond – Tribunalele naţionale au conchis că nu existase nici o bază legală pentru dispersarea demonstraţiei, de vreme ce aceasta îşi păstrase caracterul paşnic, în ciuda unor incidente turbulente. Curtea a constatat cu satisfacţie că nu existase aparenţa arbitrariului sau o lipsă manifestă de apreciere din partea autorităţilor în privinţa deciziei poliţiei de a nu dispersa demonstraţia. Tribunalele naţionale s-au angajat, în special, în analiza justificării din punct de vedere profesional a acţiunii întreprinse de către poliţie şi a caracterului suficient al acesteia pentru protecţia reclamanţilor şi a comunităţii rrome în general, subliniind faptul că aceasta luase câteva măsuri preliminare şi, în timpul demonstraţiei, se poziţionase între manifestanţi şi localnici. În consecinţă, nu fusese potrivit să se pună în discuţie constatările tribunalelor naţionale cu privire la caracterul adecvat al reacţiei poliţiei din timpul demonstraţiei.

Totuşi, reclamanţii nu au putut să evite o demonstraţie care milita în favoarea unor politici ce aveau la bază considerente rasiale şi care îi intimida, pentru că aparţineau de un grup etnic. Urmărirea penală în cazul incitării împotriva unui grup a fost întreruptă, pentru că autorităţile naţionale au constatat că declaraţiile vorbitorilor din timpul marşului nu intrau sub incidenţa infracţiunii în discuţie. Fusese pornită urmărirea penală pentru comiterea de violenţe, iar procesul ulterior a condus la condamnarea unuia dintre manifestanţi.

Modul în care au fost implementate mecanismele de drept penal constituise un factor relevant pentru stabilirea caracterului defectuos al protecţiei drepturilor reclamanţilor, până la încălcarea obligaţiilor pozitive ale statului reclamat în baza articolului 8. Autorităţile naţionale trebuiau să acorde o atenţie specială contextului special în care au fost rostite declaraţiile contestate. Evenimentul a fost organizat într-o perioadă în care aveau loc, la scară largă şi prin intimidare coordonată, marşuri care presupuneau participarea unor grupuri mari de oameni şi care vizau comunitatea rromă. Privite în contextul în care au fost exprimate, remarcile rasiste puteau prezenta un risc clar şi iminent de comitere a violenţelor şi de încălcare a drepturilor altora.

Procedurile au durat aproape trei ani, iar câmpul lor de aplicare era limitat, prin lege, la actele reale de violenţă. Deşi poliţia a avut suficient timp să se pregătească pentru acest eveniment şi a putut interoga mai multe persoane după incident, au fost chestionaţi doar cinci manifestanţi. Acest tip de acţiune nu a fost apt să conducă la stabilirea faptelor cazului şi nu a constituit un răspuns suficient pentru natura reală şi complexă a situaţiei contestate.

Efectul cumulativ al deficienţelor investigaţiei, în special lipsa unei abordări cuprinzătoare privind aplicarea legii în cazul acestor evenimente, fusese faptul că o demonstraţie făţiş rasistă, cu acte sporadice de violenţă, nu a avut, practic, consecinţe legale, iar reclamanţilor nu li s-a acordat protecţia necesară a dreptului lor la integritatea psihică.

Concluzie: încălcare (cinci voturi la două).

Articolul 41: 7,500 EUR pentru fiecare reclamant, în privinţa prejudiciului moral.

(Vezi P.F şi E.F. v. Regatul Unit (dec.), 28326/09, 23 noiembrie 2010, Nota informativă 135; Perinçek v. Elveţia [MC], 27510/08, 15 octombrie 2015, Nota informativă 189)

© Prezenta traducere are la bază rezumatul cauzei Király şi Dömötör v. Ungaria de pe site-ul hudoc. Ea constituie proprietatea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.