La 7 noiembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a emis ultimele două hotărâri în cauzele cu privire la „pre-vetting” (Legea nr. 26/2022). Acestea sunt litigiile inițiate de persoanele care aspirau să devină membri ai organelor de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Acestora nu le-a fost permis să candideze din cauza suspiciunilor de lipsă de integritate. Comisia responsabilă de pre-vetting, compusă din experți străini și naționali, în urma unei verificări minuțioase care a durat mai multe luni, a constatat că în privința acestora existau dubii serioase privind integritatea financiară (diferența dintre averi, venituri și cheltuieli) sau respectarea rigorilor de etică profesională.

Prima cauză (nr. 3-28/24) vizează un judecător care nu a fost admis să candideze pentru Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Comisia Pre-vetting a invocat dubii serioase că judecătorul nu a respectat obligația deontologică de a soluționa prompt 16 cauze. În aceste cauze deținuții solicitau reducerea perioadei de detenție din cauza condițiilor proaste. Judecătorul a susținut că acest aspect nu mai poate fi pus în discuție deoarece, în 2021, sancțiunea disciplinară aplicată de CSM pentru aceste întârzieri a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. De asemenea, judecătorul a invocat că aceste întârzieri nu sunt suficiente pentru a nu promova pre-vettingul, ele având o explicație rațională.

CSJ a respins contestația judecătorului. Argumentele soluționate irevocabil prin hotărâri judecătorești în anul 2021 nu au fost repuse în discuție prin decizia Comisiei. Obiectul procedurii judiciare din anul 2021 și a celei de pre-vetting a fost diferit. În procedura din 2021 a fost examinată legalitatea hotărârii CSM de sancționare disciplinară, pe când Comisia de evaluare a verificat dacă au fost încălcate grav regulile de etică. Nu orice încălcare gravă a regulilor de etică constituie o abatere disciplinară. Mai mult, hotărârea CSM a fost anulată mai degrabă pe motive de formă - deoarece nu a fost explicat în ce a constatat intenția sau neglijența gravă a reclamantei la admiterea întârzierilor în acele cauze. Intenția sau neglijența gravă nu este o cerință pentru a constata că au fost încălcate grav regulile de etică conform Legii 26/2022.

CSJ a subliniat că numirea sau alegerea persoanelor cu anumite probleme etice în CSM, organul responsabil de buna funcționare a sistemului judecătoresc, ar putea submina activitatea acestui organ, dar și încrederea în CSM și în sistemul judecătoresc per ansamblu. Aceasta, de asemenea, ar putea fi perceput drept tolerare a abaterilor de la normele etice și de conduită ale judecătorilor, ce nu poate fi admis.

Reclamanta nu a negat întârzierile în cele 16 cauze. CSJ a constatat că Comisia Pre-vetting a analizat minuțios în decizia sa fiecare argument esențial invocat de judecător.Argumentele invocate de judecător drept scuză pentru întârzieri nu puteau justifica întârzierea admisă. Legea prevedea un termen maxim de trei luni pentru soluționarea lor. Din inițiativă proprie, judecătorul a plecat în concediu pentru îngrijirea copilului în noiembrie 2019, iar cele 16 cauze nu fusese soluționate încă, deși judecătorul le-a primit cu cinci sau chiar nouă luni înainte. Judecătorii cărora aceste cauze le-au fost redistribuite au soluționat majoritatea lor în următoarele două luni.

CSJ a analizat și modul de planificare a ședințelor și motivele amânării lor, precum și impactul întârzierilor și complexitatea cauzelor. Judecătorul stabilea prima ședință peste mai mult de o lună de la primirea plângerii, în pofida termenului maxim de trei luni pentru soluționarea cauzei. În cel puțin șapte din cele 16 cauze, prima ședință a fost stabilită după expirarea termenului de trei luni pentru examinarea cauzei. După prima ședință amânată, următoarea ședință era fixată la perioade lungi de timp, aproape niciodată mai scurte de o lună. Doar în trei cauze, următoarea ședință a fost programată în interiorul termenului de trei luni. Ședințe în cel puțin patru din cele 16 cauze au fost amânate deoarece reclamanta a plecat în concediu anual. În toate cele patru cauze, termenul legal de trei luni deja expirase la ziua ședințelor amânate. Reclamanta a soluționat doar 23% din cauzele privind condițiile de detenție primite. Celelalte 77% din cauze au fost distribuite altor judecători după plecarea reclamantei în concediu. Rata scăzută a cauzelor soluționate sugerează că întârzieri similare au avut loc și în alte cauze. În pofida întârzierilor mari, reclamanta venea în instanță doar trei zile pe săptămână. Întârzierile în examinarea celor 16 plângeri au avut consecințe considerabile asupra drepturilor deținuților. Patru din cei 16 deținuți au fost puși în libertate ca urmare a soluționării celor 16 plângeri. Aceștia s-au aflat în detenție mai mult decât ar fi trebuit, doar din cauza întârzierii examinării plângerilor. CSJ a notat și natura repetitivă și complexitatea relativ redusă a celor 16 plângeri, care nu implicau un efort sporit din partea judecătorului. Comisia, de asemenea, a menționat că întârzierile date au avut loc în pofida faptului că judecătorul avea o sarcină de muncă mult mai mică decât media per sistemul judecătoresc. CSJ a fost de acord că datele de mai sus confirmă încălcări suficient de grave a obligației judecătorului de a acționa diligent și de a-și îndeplini îndatoririle fără întârziere pentru a nu promova pre-vettingul.

A doua cauză (nr. 3-1/25) se referă la un procuror care nu a fost admis la concursul pentru Colegiul de disciplină și etică a procurorilor, deoarece cheltuielile sale erau mai mari decât veniturile. CSJ a respins contestația acestuia, deoarece Comisia nu a admis erori care au afectat caracterul echitabil al procedurii și puteau pune în discuție rezultatul evaluării. Deși reclamantul a fost demis din procuratură după ce a depus contestația și nu mai putea candida în Colegiul de disciplină și etică a procurorilor, CSJ a examinat temeinicia argumentelor reclamantului. CSJ a explicat că, chiar și cea mai mică diferență între venituri și cheltuieli pe durata a 15 ani este suficientă pentru a nu promova evaluarea prevăzută de Legea 26/2022. Comisia a răspuns convingător la fiecare argument al procurorului care putea schimba rezultatul evaluării. CSJ, la fel, a notat că, chiar și dacă argumentele reclamantului ar fi fost admise, în urma modificării calculelor oricum cheltuielile familiei reclamantului erau mai mari decât veniturile. CSJ a mai subliniat că numărul mare al tranzacțiilor în numerar din economia Republicii Moldova și faptul că sistemul de declarare al averilor și intereselor de către funcționarii publici permite acestora să nu declare cantități importante de bani deținuți în numerar sau bunuri de valoare pe care le dețin. Atunci când Comisia de evaluare constată că veniturile persoanei evaluate sunt mai mici ca cheltuielile efectuate, această diferență în realitate este mai mare.

Hotărârile Curții Supreme de Justiție nu mai pot fi supuse căilor ordinare de atac.