La 30 septembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a explicat în premieră condițiile în care, la etapa judecării cauzei, procurorul poate renunța la învinuire și procedura de examinare a renunțării. Hotărârea CSJ a fost adoptată după convocarea părților în ședință publică.

În cauza nr. 1ra-1253/24, procurorul a renunțat la învinuirea în privința unui inculpat și a solicitat condamnarea altui inculpat pentru omor. În acest dosar nu era clară cauza decesului, acuzarea lansând două versiuni care se autoexclud. Potrivit uneia, victima a decedat în urma unei lovituri fatale aplicate de primul inculpat, iar conform celeilalte versiuni ea a decedat după ce a fost înecată de al doilea inculpat, după ce a fost lovită de primul inculpat. Au fost efectuate câteva expertize, iar experții au dat concluzii opuse. Procurorul a renunțat la învinuire în baza concluziilor din ultimul raport de expertiză, potrivit căruia decesul a fost cauzat prin înec.

Nici prima instanță, nici cea de apel, nu s-a pronunțat asupra renunțării la învinuire. În toate cele trei recursuri se invoca această omisiune. Procurorul și avocatul primului inculpat solicitau adoptarea unei sentințe de achitare, deoarece fapta a fost comisă de al doilea inculpat (care a fost achitat în instanța de apel, pe motiv că omorul nu a fost comis de el). Succesorul victimei, în schimb, insista că vinovat de omor este primul inculpat, care a aplicat lovitura apreciată în trei rapoarte de expertize ca fiind fatală.

După cum rezultă din decizia Curții Constituționale nr. 6/2020, renunțarea procurorului la învinuire nu este admisă de către instanța de judecată automat. Instanța trebuie să verifice întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru renunțarea la învinuire. Art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală prevede că renunțarea la învinuirea poate fi făcută doar după cercetarea ansamblului de probe în instanța de judecată. De asemenea, procurorul trebuie să emită o ordonanță motivată în care să explice de ce probele cercetate nu confirmă învinuirea. Doar la întrunirea acestor condiții, instanța urmează să admită renunțarea la învinuire.

Având în vedere că renunțarea la învinuirea poate fi făcută doar după cercetarea ansamblului de probe în instanța de judecată, renunțarea poate fi făcută de procuror doar după cercetarea tuturor probelor. Pronunțarea unei hotărâri legale nu poate avea loc fără a finaliza dezbaterile și a oferi ultimul cuvânt inculpatului. Prin urmare, renunțarea la învinuire a procurorului nu întrerupe examinarea cauzei, aceasta urmând a fi soluționată în deliberare, după finalizarea dezbaterilor judiciare.

Deși art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală prevede că pe marginea renunțării la învinuire se emite o sentință, care poate fi emisă doar de prima instanță, nu este exclus ca convingerea procurorului pentru renunțarea la învinuire să se formeze și în instanța de apel. Ordonanța procurorului nu este suficientă pentru casarea unei hotărâri judecătorești. Din acest motiv, în cazul unei sentințe de condamnare, în instanța de apel, procurorul poate renunța la învinuire doar în cazul stabilirii unor circumstanțe noi, care nu au fost cercetate în prima instanță. Renunțarea la învinuire poate avea loc și în instanța de recurs, însă doar după cercetarea de novo, în prezența părților, a probelor. Având în vedere că în revizuire cercetarea întregului probatoriu nu are loc, nici renunțarea la învinuire nu este admisibilă.

Ordonanța procurorului de renunțare la învinuire trebuie să fie suficient de motivată pentru a proba persistența dubiilor în ceea ce privește vinovăția, care, conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, urmează să ducă la achitare. Cerința de motivare a ordonanței de asemenea impune procurorului obligația de a analiza în ordonanță toate probele esențiale, separat și coroborate între el. Dacă procurorul nu își onorează aceste obligații, renunțarea la învinuire nu poate fi admisă, deoarece sistemul de justiție nu poate tolera arbitrariul admis de persoanele responsabile de procesul penal.

Instanța de judecată urmează să țină cont de faptul că partea vătămată are dreptul să înainteze apel și recurs atât pentru a obține despăgubire, cât și în ceea ce privește pedeapsa penală. Legea nu cere acordul părții vătămate pentru renunțarea procurorului la învinuire. Totuși, în unele tipuri de cauze, urmărire penală nu poate fi pornută fără plângerea victimei. În cazul urmăririlor penale prevăzute de art. 276 Cod de procedură penală, renunțarea la învinuire, în principiu, nu poate avea loc fără acordul victimei. De asemenea, instanța de judecată urmează să verifice dacă prin renunțarea la învinuire fără acordul părții vătămate nu este încălcată Convenția Europeană a Drepturilor Omului. CSJ a reiterat obligația statului de a trage la răspundere pe cei vinovați de omoruri intenționate, maltratare, și alte violări deosebit de serioase ale drepturilor omului comise cu intenție.

Din ultima parte a art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală rezultă că judecătorul se pronunță pe marginea renunțării la învinuire prin sentință. CSJ a mai explicat că, dacă nu constată întrunirea condițiilor legale pentru renunțarea la învinuire, în aceeași sentință, sau decizie în instanța de apel sau recurs, instanța respinge renunțarea la învinuire și pronunță hotărârea legală.

În cauza nr. 1ra-1253/24, CSJ a constatat că nu au fost întrunite condițiile legale pentru renunțarea la învinuire, ordonanța de renunțare la învinuire nefiind motivată. Procurorul nu a analizat în ordonanță ansamblul probator și a neglijat trauma la gât, căreia ultimul raport de expertiză nu îi oferea o explicație plauzibilă. CSJ a constatat vinovăția inculpatului în privința căruia procurorii au renunțat la învinuire.

În temeiul art. 218 Cod de procedură penală, CSJ a emis o încheiere interlocutorie în cee ace privește comportamentul tuturor procurorilor care au susținut renunțarea la învinuire, pe care a expediat-o Procurorului General și Inspecției procurorilor.

Decizia CSJ este disponibilă aici.       

                                                                                                                Direcția Monitorizare și Relații cu Publicul